Friday, November 30, 2007

Colaje

Astea sunt niste colaje pe care mi le-a trimis o cunostinta din Italia. Mi-a placut mult ideea, asa ca o impartasesc cu voi.


Thursday, November 29, 2007

Nesimtire, nepasare sau si una si alta?

Uitati-va si voi cum isi poate parca un miserupist masina, la ora de varf, in centrul capitalei ... Nici mai mult, nici mai putin decat pe linia de tramvai. Just like that!
Nu am apucaturi de-astea de obicei, dar astazi, fiind si cu capsa pusa rau, intamplandu-se si in fata casei mele, n-am rezistat si am iesit sa fotografiez toata faza. Tramvaiul statea de 15 minute si nu putea pleca de pe loc, vatmanul statea cu mainile in buzunar asteptand sa apara proprietarul masinii cu pricina, lumea grabita injura revoltata din tramvai, unii mai aprigi s-au dat chiar jos si-si dadeau cu parerea de pe margine cu ce e bine sa i se faca individului ...

Colac peste pupaza, in fata portii mele parcase un alt bou asa incat n-am putut sa intru cu masina in curte, desi era incarcata pana la tavan de cumparaturi. Asta a fost bomboana pe coliva.
Ma rog, una peste alta aveti imaginile graitoare mai jos.





Monday, November 26, 2007

Bebe

Am fost la doctor. La Vladareanu. Mi-a placut mult de el, ceea ce e un semn bun caci ma cunosc prea bine si stiu ce ar fi insemnat sa plec de-acolo cu un gust amar si cu o gramada de intrebari fara raspuns! Ma simt mai bine acum ca aveam niste emotii ingrozitoare ...
Totul pare sa fie bine cu bebe, e urias (are 7,9 mm, hehehehe), ii bate inimioara, e in uter si nu pe langa asa cum ma temeam eu (din cauza durerilor de burta si a istorisirilor de pe net), ma rog ... de-ale bebeilor de 6 saptamani si 2 zile ...
O sa facem analize cat cuprinde, ecografii morfofetale trimestriale (ca cica e mai bine sa dormim linistiti si sa cheltuim cat mai mult), vom lua cu constiinciozitate acid folic si Materna, vom creste mare si frumos (si baiat sper!) si promitem ca de data asta o sa ducem si sarcina la termen. N-o sa ne mai grabim nici unul din noi!
Vi-l prezint aici, sa va dau si-o lupa?


Sunday, November 25, 2007

Din nou distractie

Aseara am fost la ziua unui baietzel, mai mult prieten de-al celor mari, fost coleg de la vechea lor scoala. Doar ca afland ca au invitat si-un clown, ca multi dintre invitatii principali au si frati mai mici, l-am luat si pe Rayan cu mine, desi trebuia sa-l depun cu arme si bagaje la mama tot weekend-ul. Mi-a fost nu stiu cum sa-l privez de bucuria de a se juca printre copii, de a se bucura de clown, de a sparge baloane (vechea lui placere), de a dansa etc. Mi-a fost greu ca a stat tot weekend-ul la mine (la "muni" n-a mai fost cam de mult si mi-e ca se dezobisnuieste), mai ales ca intentionam sa-mi incarc si eu bateriile pentru saptamana care urmeaza. Dar, wie gesagt, m-am gandit ca s-ar bucura sa participe si el la paranghelie si m-am sacrificat.








Cucumber

Acest castravete a fost curatat integral de el, personal, fara sa se taie (de data asta) la nici un deget. Se incapataneaza mereu s-o ajute pe mami la curatat morcovi, castraveti, cartofi , numai ca el, spre deosebire de mami, nimereste de multe ori si degetele lui pe traiectoria "peeling object"-ului cu pricina (nu stiu cum se numeste in limba lui Eminescu si nici in engleza nu se numeste asa, dar ma rog). Am crezut ca dupa ce va trece prin experienta asta dureroasa o data, se va linisti. Ei bine nu a fost asa si de fiecare data cand ma vede cu cate-o leguma in mana, pregatita s-o curat, zbiara: "nu mami, Ayan!"! Si mami-l lasa pe Ayan ca deh, daca vrea copchilu ...



Monday, November 19, 2007

Cum sa ne spalam pe dinti ...

De obicei il spal eu, seara trecuta insa l-am lasat pe el sa se descurce singur ... Bineinteles ca am intrat la retusari dupa aceea!

Sunday, November 18, 2007

In loc de somn

Cam asa se distrau copiii mei aseara cand de fapt ei trebuiau sa doarma. Abia asteptam sa-i vad pe toti in camerele si paturile lor si ei priviti ce chef de somn aveau ... toti trei! Iar taica-su ii intarata din sufragerie facand ca toate orataniile posibile.






Thursday, November 15, 2007

Horrible

Ce zi mohorata! Parca nici pe blog n-am chef sa scriu ...
Am fost plecata dimineata la coafor, la cosmetica, eram relativ bine dispusa si fericita ca am reusit sa-mi fac, in sfarsit, timp si pentru mine. Cand m-am intors, l-am gasit pe Rayan la masa. Desi manca asa de bine si frumos, cand m-a vazut ca am venit a inceput sa se prosteasca, sa arunce painea pe jos, sa ceara sa faca nani, sa faca nazuri la mancare etc.
M-a suparat si el, m-a suparat si vremea ...

Wednesday, November 14, 2007

Fomistu' lu' mama

Afara e superb. E soare si cald. Am iesit in parc sa profitam, mai ales ca de maine am inteles ca va incepe iar sa ploua. Dupa ce ne-am jucat putin pe la nisip, dupa ce ne-am dat de 50 de ori pe tobogan, ne-am indreptat catre restul gastii care era ocupata cu hranirea porumbeilor: care cu cate-un biscuit, care cu cate-o crocheta, care cu paine, ma rog, fiecare cu ce avea in dotare. Un moshuletz statea si el pe o banca cu o franzela langa el, pe care o impartea frumos zecilor de porumbei care falfaiau disperati in jurul bancii. Rayan a ajuns si el prin zona si cand a vazut painea omului, s-a infipt direct in ea. Am crezut ca au facut un pact amandoi sa hraneasca porumbeii together. Cand colo ce sa vezi: vine Gabi la mine si-mi spune ca de fapt Rayan al meu ii mananca omului toata painea. Am incremenit. Am fugit catre nene, mi-am cerut scuze ca am un copil atat de mitocan, i-am explicat ca fiul meu nu este nemancat ci doar mai din topor asa si am dat sa plec de-acolo, cu tot cu copil of course. Dar pas de-l mai desprinde de painea mosului. Pana nu s-a epuizat stocul, n-am reusit sa-l iau de-acolo.
Si uite asa s-a culcat Rayan cu paine si biscuiti in burta caci, odata ajunsi acasa, bineinteles ca nu i-a mai fost foame si ciorba lui de pui am mancat-o eu.






Camera de copil

Priviti cum intelege un copil de 2 ani si ceva sa se joace in ziua de astazi. L-am urmarit foarte atent si in interval de-o ora a cantat la orga, si-a aliniat masinutzele si s-a jucat cu ele, cu ele pe rand dar si cu toate deodata, a incaltzat si descaltzat vreo 5 pitici de vreo 2-3 ori, a facut castel din cuburi, a montat un garaj si s-a jucat si pe-acolo cu masinutzele si elicopterele, "a citit" (adica a facut varza niste carti), a taiat cu foarfeca o coala de hartie, a calarit patul de l-a ametzit, a smotocit minute in sir maimutzoii cu care doarme, a mancat bomboane (si daca-i dai una iti cere invariabil "doi mami, doi!") etc. La ora 9:00 a.m. camera lui arata cum o vedeti si asta este totusi acceptabil. Se poate si mai rau. Cat am scris eu textul asta, domnul a varsat in mijlocul camerei si un sac plin cu zeci de bile colorate, asta ca sa am eu de ce sa stau in 4 labe sa strang dupa el cat mai mult. Sa vedeti pana diseara ...
Pai nu era mai bine pe vremea noastra cand aveam o papusa, un joc, hai doua si basta? Si ne jucam de-a mama si de-a tata ore intregi, fara sa ne plictisim, daca ne trebuia ceva si n-aveam, improvizam fara probleme din ceea ce gaseam prin casa, maidanul si jocurile pe-afara erau sfinte. Plozii din ziua de astazi ce fac? Astia mici se joaca cu mii de jucarii de care se plictisesc in secunda imediat urmatoare dupa ce le-au primit, cand mai cresc devin fanatici in ale calculatoarelor, playstation-urilor si mai stiu eu ce alte minuni de-astea hightech de ultima generatie etc . Si cat se bucura? O zi, doua, trei ... ?




Tuesday, November 13, 2007

Brrrr ...

M-am incapatzanat, contrar vremii nu tocmai simpatice de-afara, sa-l scot astazi dupa amiaza pe Rayan in parc. L-am infofolit bine si am pornit-o catinel, catinel catre Ioanid. Cand am ajuns acolo nu eram decat noi doi si-un punct, pe parcurs insa s-a adunat aproape toata gasca: Gabi cu Mirko, Corina cu Tania, Ruxi cu Alex si Bia, Gabi II cu Durdu si Ioana. Au absentat, dar motivat, Cristina cu Vladi si D-na Serbana cu Toma.
Cred ca Rayan se cam plictisise sa se mute dintr-o casa intr-alta, plus ca nu mai respirase si el un pic de "aer curat", chiar si mai rece cum a fost astazi, de nu stiu cand. De prins cred ca i-a prins bine, intrucat a mancat cu pofta maxima si la intreaga lui capacitate si apoi a adormit destul de repede, ceea ce pentru mine e mare lucru. Inseamna ca ma pot culca si eu indata.



Muraturi

Aseara n-am mai rezistat si am dat iama-n borcanele cu muraturi. Mi-era o pofta nebuna de niste conopida murata si stiind ca am atatea borcane in beci, n-am resistat si am deschis unul. Au iesit delicioase, exact cat trebuie de acre si sarate. Ca la carte! Cred ca e cea mai buna serie de muraturi din cate am facut eu vreodata ...


Monday, November 12, 2007

Red Bull

Este ora 23:30 si Rayan al meu n-are somn. Imi vine sa-i dau un rudotel sau ceva ca sa adoarma odata si sa-l pot urma si eu ca-mi pica ochii-n gura de somn. S-a culcat foarte tarziu dupa amiaza, drept pentru care s-a si trezit tarziu, iar acum pas de-l mai culca. L-am bagat in pat la ora 20:45 si de atunci face orice numai sa nu doarma. L-am pedepsit de vreo 3 ori plecand de langa el (asta dupa ce intzepenisem de-a binelea pe canapelutza lui de burete) si m-am intors mereu langa el in speranta ca poate de data asta adoarme daca ma vede. Nici poveste! Era mai vioi ca niciodata! La un moment dat l-am auzit vorbind singur sau cu autocolantele de pe pereti, Dumnezeu stie cu cine vorbea el de fapt, l-am auzit pomenindu-l pe lup (n-as putea sa va spun in ce context), apoi l-am gasit meditand in fund ca in final, pe la ora 23:10, sa-l prind dezlipind autocolantele si lipindu-le care cum s-a nimerit, unele peste altele, fara nici o noima, de facuse o varza intreaga pe pereti. Pooh era peste Tigger, intors cu burta-n jos, desi el statuse initial cu ea in sus, floricelele erau peste albinutze si invers, cangurul statea si ala cu capul in jos, proptit intr-un ghiveci cu flori etc. Ma rog, una peste alta, m-au apucat toate spumele si dupa ce am asezat alea cat de cat la locul lor (de parca mai stia cineva cum fusesera lipite initial), i-am dat voie sa se duca sa faca nani in "pac maie" (=pat mare), langa baba. Acolo e si acum, doar ca-l aud dondanind intr-una si implicandu-l pe taica-su in tot felul de discutii, care mai de care mai interesante. Acum cred ca ii povesteste "Capra cu trei iezi", intrucat aud secvente de genul: "capia, uf maie, goapa, upu poc goapa" ( in traducere libera: capra a facut un foc mare in groapa si lupul a cazut in groapa). Parca a baut o cisterna de Red Bull!
Ce sa-i fac? Cum sa-l conving ca noua ne e somn si ca din cauza lui, nici eu, nici taica-su nu putem inchide un ochi, desi suntem franti de oboseala?
I-am cerut, intr-una din incercarile mele esuate, sa inchida ochii si sa adoarma pentru numele lui Dumnezeu, iar el si-i dadea peste cap ca o mironositza si radea pe sub mustatza de-ti venea sa-l dai cu curu' de pamant sau sa-l postezi langa autocolantele lui dragi, fix pe peretele de deasupra patului, sub forma de afis.

Este ora 00: 19. Rayan a adormit! Uraaaaaa! Acum sa vad cum il iau din patul mare fara sa-l trezesc si fara s-o luam de la capat ...
Va povestesc maine rezultatul. Somn usor!


Saturday, November 10, 2007

Koeln, Germany

Nici nu stiu ce as putea scrie despre Koeln, sunt atat de multe trairi care ma leaga de coltul asta de lume ... nu vad cum si unde as putea incepe si in nici un caz nu vad cum as putea termina ...
Fiecare vizita in acest oras rascoleste in mine foarte multe, am trait acolo momente de vis dar si agonii de neuitat, am "respirat" Koeln-ul pe de-a-ntregul inca din 1994 si de-atunci mi s-a lipit de suflet pentru totdeauna, ca nici un alt loc de pe lumea asta, desi am vazut multe.
Cunosc orasul ca pe propriul meu buzunar si de orice coltisor al lui ma leaga cate-o amintire. Este orasul meu de suflet de care ma despart de fiecare data la fel de greu si cu speranta ca-l voi revedea curand. Cat de curand!
Domul din Koeln ma infioara si acum si ma copleseste, desi l-am admirat de mii de ori de-a lungul anilor. Si acum mi se taie raspiratia de fiecare data cand ajung in fata lui. Pentru mine este un loc absolut special, cu un farmec greu de descris in cuvinte.
Am inconjurat Domul de zeci de ori, pe toate partile, m-am cocotzat pana in varful lui (509 de trepte) inca de la prima vizita, intr-un moment in care nu as fi avut voie sa fac asta dar n-am rezistat tentatiei, l-am privit din toate unghiurile posibile si de la diferite distante ... nimic nu ma poate convinge ca nu este cea mai frumoasa constructie care exista.

Atasez aici cateva poze si filmuletze cu Domul si imprejurimile lui, poze facute acum 3 saptamani cand am ajuns, probabil deloc intamplator, din nou acolo. Si spun ca nu intamplator pentru ca soarta sau altceva, nu stiu ce, a vrut ca urmatorul nostru bebe sa fie conceput taman acolo, la Koeln.
Sotul meu a avut ceva treaba in Duesseldorf, la o expozitie si m-am "lipit" si eu de el fiindca mi-era pur si simplu dor de orasul de pe Rin, desi il revazusem relativ recent, in mai. Nu aveam nimic de facut acolo, dar n-am vrut sa ratez ocazia de a-l mai vedea o data, pentru a cata oara?







Friday, November 9, 2007

Bai colorate

Ma intreb de multe ori daca tot ce-i cumpar eu lui Rayan cumpar de fapt pentru pentru el sau pentru mine ... De atatea ori am venit acasa incantata de cate-o achizitie de-a mea ( jucarie in mod special) la care Rayan nici nu s-a uitat. Si tot nu m-am invatat minte!Tot asa se face, ca in Germania fiind, i-am cumparat de exemplu o alta tampenie: pastile colorate si frumos mirositoare pentru colorat apa din cada. Recunosc ca m-a amuzat ideea si m-am gandit ca probabil si mie mi-ar fi placut sa fac baie, cand eram copil, in apa rosie cu miros de capsuni sau intr-una galbena cu miros de lamaie.M-am bucurat extrem de tare sa constat ca si Rayan a fost, de data asta, foarte incantat de nebunia mea. Acum nici nu mai concepe baia de seara fara culoare si aroma: intr-o seara a fost galbena, intr-una albastra, intr-alta rosie ... aseara am ajuns, de plictiseala, sa le combinam intre ele ca deh, macar atata lucru a invatat si mami la orele de desen la scoala: ca daca combini rosu cu galben iese portocaliu, din albastru si galben rezulta verde etc.
Oare noi cum om fi crescut fara apa colorata la baia de seara?