Wednesday, December 31, 2008

Portrete de copil









Dilema

Ce ati face voi daca fiul vostru de 3 ani si 8 luni ar omori un soricel si ar rani destul de nasol un altul? Dar nu soricei de-aia care umbla prin ungherele casei, la tzara si scot lumea din sarite pentru ca mananca tot ce gasesc in cale, se baga pe unde nici cu gandul nu gandesti si chitzaie in nestire sau rontzaie proviziile tale pentru iarna. Nu, nu soricei de-aia! Ci niste soricei dansatori. Max si Moritz. Niste soricei sa le zicem "decorativi", mici cat un degetzel de copil, vioi si simpatici foc, tinuti intr-un acvariu, pe rumegus, pe bufetul din sufragerie a lui muni.
Desi a fost avertizat sa-i lase in pace (ii tot intarata cu tuburile ramase de la hartia igienica pe care muni le punea in rumegus si pe care ei le foloseau pe post de leagane, ascunzatori etc), a insistat sa vada ce li se intampla daca "le faci rau". Si a reusit!
Nu va pot spune ce tragedie a fost, ce plansete a starnit gestul, ce durere in sufletele noastre ale tuturor.
Cum sa reactionezi? Sa-l certi? Sa nu-i mai vorbesti? Sa-i arati soricelul mort? Sa te faci ca n-ai vazut? Sa-ti fie teama ca istoria s-ar putea repeta sau extinde si catre alte vietati? Sau catre fratele mai mic?
Ce stie sau intelege un copil de 3 ani si 8 luni despre moarte? Nimic! Totul este extrem de abstract. Si atunci ce sa faci? Cum sa lamuresti situatia?
A avut parte de explicatii, de lacrimile noastre, dar si de repros, cearta si acuze. Fiecare a facut ce-a putut si cum l-a dus capul.
E limpede ca el nu intelege ce-a facut! A fost impins de curiozitatea de a vedea ce se intampla daca le "faci rau". Mai devreme ma intreba unde-s soriceii? Daca cel mort traieste ...

Thursday, December 25, 2008

Prima zi de Craciun

Avand in vedere ca maine dimineatza plecam la munte si blogul va lua o scurta dar bine meritata vacanta, m-am gandit sa va mai las, spre delectare, cateva poze cu ingerasii mei.
Daca Philip a fost ieri spiridus, astazi s-a transformat brusc in mini Mos Craciun si a fost toata ziua sub atenta supraveghere a lui frati-su care deja avea experienta in domeniu.











Cel mai fericit Craciun

Anul asta ne-am adunat cu totii, dupa ani si ani in care am fost impartiti in sapte zari, din nou sub acelasi acoperis. Ne-am mutat asta vara in casa copilariei mele unde acum copilaresc copiii mei. Ce joc de cuvinte!
A fost o senzatie extraordinara sa ne impartim sarcinile, eu, mama si sor-mea (gravida si ea in luna a 8-a), sa facem fiecare pe etajul ei pregatirile necesare pentru Craciun.
Am petrecut un Ajun frumos, cu un mosh de inchiriat (ca deh, n-am vrut sa risc ca Rayan sa recunoasca cumva pe cineva cunoscut), cu multe cadouri, cu o masa imbelsugata (la care am lucrat, cum am spus, toate trei), cu un brad de poveste, cu multi copii in preajma ...
Maine ne vom muta sus, la muni si vom sarbatori acolo prima zi de Craciun.