Friday, February 27, 2009

Cele mai speciale 5 cadouri

1. Toate bijuteriile primite de la Rafic cu diverse ocazii si cea mai de pretz dintre toate, verigheta noastra pe care n-am scos-o de la mana nici macar o singura data din ziua in care mi-a pus-o pe deget, acum 5 ani

2. Ceasul Longines primit la nasterea lui Rayan

3. Toate lucrurile care ies din manutzele lui Rayan (desene, modelaje, picturi etc )

4. Aparatul foto Canon Ixus, primit tot cu ocazia nasterii lui Rayan, de la un barbat pe care nu-l mai vazusem de 17 ani, caruia ii pierdusem complet urma si-i uitasem existenta pe acest pamant si care si-a facut aparitia brusc, intr-un moment total nepotrivit si extrem, extrem de tarziu

5. Vacanta nostra in Seychelles de acum doi ani, cel mai frumos loc pe care l-am vizitat vreodata

And the leapsha goes to: Ruxi si cine n-a mai luat-o!

Sase motive recente de a zambi

S-au aglomerat nepermis de mult lepshele astea, nu credeti?
Cu toate astea, le preiau pe cele doua de la Bogdana si apoi iau o pauza mai lunga de lepshe ca am cam obosit. A fost o avalansa de lepshe in ultima perioada ...

6 zambete

1. Nasterea micutzei Anastasia
2. Fatza smecheroasa a lui Philip de fiecare data cand rade cu gingiile la vedere
3. Mutra inocenta a lui Rayan cand face cate-o tampenie si incearca apoi s-o ascunda sau s-o dreaga
4. Multe dintre comentariile voastre de pe blog
5. Anumite bloguri la care nu numai ca zambesc, dar rad de cele mai multe ori in hohote
6. Atitudinea lui Rayan atunci cand vorbeste la telefon, invartindu-se, pretzios, prin toata casa si gesticuland ca un om mare
7. Minutele mele de liniste, seara, cand dorm toti puii si se aude linistea plutind prin casa

Martisor

Juniorii clanului Badran, Philip si Rayan, ofera tuturor doamnelor care citesc acest blog un martisor virtual ...


... si le doresc o primavara frumoasa si senina!

Thursday, February 26, 2009

Hopa sus!

Doamnelor si domnilor, in premiera absolutaaaaaaaaaaaaaa ...

video

video

Tuesday, February 24, 2009

V-ati incumeta?

Priviti si voi aici sa vedeti cam ce poate face un tata (probabil!) cu plodu-i din dotare ...
Mie mi-a stat inima-n loc!

Saturday, February 21, 2009

New leapsa

Am primit-o de mult, intai de la Ruxi, apoi de la G si apoi si de la Raluca. Nu am onorat-o pana acum pentru simplul fapt ca n-am avut nici timp si n-am fost nici intr-o dispozitie extraordinara de leapsa.
O sa-mi fac insa datoria acum.

SUNT: cam impulsiva, nestapanita si extrem de curioasa

AS VREA: sa-mi iau barbatul si copiii si sa ne mutam pe-o insula in oceanul Indian

PASTREZ: jurnalele din tinerete si absolut toata corespondenta primita de mine vreodata

MI-AS FI DORIT: sa fi avut copiii cu 10 ani mai devreme

NU IMI PLACE: minciuna

MA TEM: de apa

AUD: prost cu urechea dreapta

IMI PARE RAU: cand ii supar pe cei din jur

IMI PLAC: copiii si animalele

NU SUNT: egoista

DANSEZ: mai rar decat mi-as dori

NICIODATA: say never!

RAR: imi doresc ceva si nu primesc

PLANG: din ce in ce mai rar

NU SUNT INTOTDEAUNA: intelegatoare cu cei din jur

NU IMI PLACE DE MINE: cand ridic tonul la copii

SUNT CONFUZA: cand nu dorm suficient

AM NEVOIE: de prieteni

AR TREBUI: sa am mai multa stapanire de sine

Leapsa merge mai departe la cei care n-au preluat-o inca: ruxi de ex?

Friday, February 20, 2009

Noi am trecut la asta ...

... si ne descurcam de minune! In weekend am servit o crocheta!



De ce nu fac mamicile yoga

L-am primit astazi pe mail si mi s-a parut induiosator. Am zis sa-l impartasesc si cu voi!

video

Thursday, February 19, 2009

O facui de oaie

Tuse, tuse si iar tuse. Gatul cu mii si mii de tzepi in el. Rosu ca focu', sa-i surada norocu'! De 5 zile. Iar tuse. Si iar tuse. Mi-am varsat si matzele din mine (na ca dupa rahatu' lu' fi-miu, pomenesc, vreau nu vreau, si de voma mea).
Chemat salvarea la orele 1:00 din noapte.
Ascultat fata si pe fatza si pe dos, facut injectie cu Prednison in fund (Mara, iti suna cunoscut nu?), recomandat Augmentin (cica nu-i bai daca alaptez ... ramane insa sa ma documentez eu maine daca intr-adevar este asa) + comprese calde in noaptea asta, maine mers la plafar si luat faina de in si faina de mustar si facute pasta (aplicata apoi 10 min pe fatza si 10 min pe dos), miere combinata cu lamaie si voi fi ca noua in cateva zile. Asadar, verdict final: PNEUMONIE POSTVIRALA. Foarte tare! M-am scos!
Asta chiar lipsise din peisajul acestei fuckin' ierni care nu se mai termina ... I hate you!

L.E. Eh, si am uitat sa va spun, colac peste pupaza, vine si sotzul meu si ma intreaba galant: "Love, what do you need from Paris?" Atunci am stiut! "No, not again!" mi-am spus! Deci mai raman si singura vreo 2-3 zile, asa, ca nu cumva sa ma plictisesc!

Tuesday, February 17, 2009

Cum e sa fii mama?

Dintotdeauna mi-am imaginat ca a fi mama este cel mai minunat lucru de pe pamant. De cand ma stiu am visat la momentul in care imi voi tine in poala ingerasii, daca se poate cat mai multi la numar. Viata nu m-a luat asadar prin surprindere si uite ca visul mi s-a implinit. Atat de frumos! Am doi copii minunati, frumosi ca niste ingeri, care au adunat in ei toata dragostea de care am fost noi doi capabili atunci cand i-am conceput.
Insa ceea ce nu mi-am imaginat eu niciodata este cat de complicat este totusi sa fii parinte. E greu sa faci fata atator nopti nedormite, atator frici si indoieli, atator deziluzii si incertitudini, atator lucruri pe care nu le intelegi, despre cum funtioneaza ei, despre cum functionezi tu dupa ce-i ai pe ei. Oricate carti, tratate si articole ai citi, tot nu-ti vor fi suficiente pentru a gasi raspunsuri la toate intrebarile si framantarile tale.
Am invatat asadar sa-mi ascult de cele mai multe ori instinctele, sa ma ghidez dupa ele si sa ignor pe cat posibil cartile. Am invatat sa nu mai am idei preconcepute cu privire la cresterea lor si sa nu mai tin cont de tipare.
Am invatat in toti acesti ani, fara nici o urma de regret insa, ca a avea copii presupune enorm de multe sacrificii si renuntari.
Am invatat ca 1+1 fac 2, dar pot face si 3, si 4, si 5, si 8.
Am invatat ca in tot ceea ce fac trebuie sa-mi iau in calcul mai intai copiii si sa fac totul numai in functie de ei si abia apoi sa ma gandesc la mine, sa ma gandesc mai putin la nevoile mele si mai mult la cele ale copiilor mei.
Am invatat ca ei sunt principala mea grija, pentru tot restul vietii mele.
Am invatat ca atunci cand ai copii trebuie sa fii there and then pentru ei, ori de cate ori au nevoie de tine, sa fii rabdatoare, calma, intzeleapta si la fel de bine am invatat ca toate astea nu-ti ies intotdeauna.
Am invatat sa cer ajutorul celor din jurul meu atunci cand nu mai fac fata si trebuie sa ies din impasul in care ma aflu.
Am invatat ca nu e nimic mai de pret decat timpul petrecut alaturi de ingerasii mei, ca zilele, lunile si anii trec si ca nimeni, niciodata nu ti le va mai aduce inapoi.
Am invatat sa nu mai plang si sa nu mai disper pentru ca am convingerea ca atata timp cat voi fi langa ei nu li se va intampla nimic rau.
Am invatat sa nu mai fac din orice problema a lor o catastrofa, ci s-o tratez cu discernamant si intelepciune.
Am invatat sa le descifrez plansul, tipetele , spaimele si trairile, sa ii inteleg si sa-i ajut. Cand pot!

Asa am ales si sa comunic cu voi aici, pe blog, sa comentam impreuna prostioarele dar si succesele, infrangerile dar si realizarile copiilor nostri, sa va ascult si sa ma fac auzita, sa va primesc sfaturile cu inima deschisa si sa vi le dau si eu atunci cand imi sunt cerute. Imi place sa interactionez cu oameni care sunt in situatii similare cu ale mele, care pare ca vorbesc aceeasi limba cu mine, sa vad ca nu sunt singura care trece prin astfel de momente, sa ma bucur, dar si sa tresar alaturi de voi. Ma bucur ca existati si sa stiti ca viata mi-este cu mult mai colorata de cand va citesc si pe voi!

Thursday, February 12, 2009

7 luni!

Cand a trecut timpul? Parca ieri facusem 6 ...

La multi ani ingeras mic si scump, sa cresti mare si sanatos si sa fii la fel de vesel toata viata!

Wednesday, February 11, 2009

Cum n-o sa moara Rayan niciodata de foame

Rayan: muni, hai sa desenam.
Muni: hai!
Rayan: ce vrei sa-ti desenez?
Muni: deseneaza-mi un iepuras.
Deseneaza Rayan al meu ce deseneaza apoi ii arata, incantat, desenul lui muni. "Gata muni, am desenat!"
Muni: ce ai desenat tu aici?
Rayan: pai am desenat niste pamant.
Muni: si iepurasul unde e? Eu ti-am spus sa-mi desenezi un iepuras!
Rayan: pai muni, iepurasul e sub pamant!

Monday, February 9, 2009

Concurenta la suzeta



Leapsa again - 7 adevarate/7 false

Ca sa nu ma trezesc cu Ruxi la usa, preiau si eu leapsha asta. Astept sa-mi dati ocazia sa ma dau in fapt! Care enunturi sunt adevarate, care sunt false?

1. Sunt o fire impulsiva
2. Sunt nascuta toamna
3. Stiu sa inot
4. Sunt extrem de geloasa
5. Iubesc animalele la nebunie
6. Sunt statornica
7. Imi place sa dorm mult
8. Nu m-am vopsit niciodata
9. Mi-e frica de apa
10. Iau decizii sub influenta ratiunii
11. Beau foarte multa cafea
12. Am tendinta de a-i domina pe cei din jur
13. Am o imaginatie foarte bogata
14. Sunt deschisa, sociabila, comunicativa, intr-un cuvant extroverta

Merge mai departe la cei care nu au preluat-o inca. N-am rabdare sa ma uit acum cine a preluat-o si cine nu!

Friday, February 6, 2009

Alta leapsha, cam aceleasi raspunsuri

Avand in vedere ca ceea ce nu-mi trebuie corespunde in mare parte cu ceea ce nu-mi place si nu vreau sa vad prin casa, nici ca element decorativ, nici ca altceva, gasiti o mare parte din raspuns la leapsa anterioara.
Urasc in plus bibelourile, de orice fel ar fi ele, covoarele persane, mari si colorate, lampile cu tzurtzuri, tablourile clasice cu naturi moarte, vaze cu flori sau peisaje de tot felul (ma refer la cele no name desigur) sau cartile asezate in biblioteca folosindu-se ca unic criteriu culoarea cotorului.
O dau mai departe Crinei, celor doua Ruxi, Sabinei, Gabitzei si Marei.

Thursday, February 5, 2009

Leapsa cu lucruri inutile din casa mea

Am primit o leapsa de la Bogdana si uite ca, luata cu atatea treburi si griji (ultima, o conjunctivita de-a lui Rayan, culeasa astazi de la gradinita), n-am reusit sa-i raspund pana acum. Imi fac insa datoria acum, pe fuga.
Cred ca am mii de lucruri in casa care-mi sunt total inutile. Acum insa imi cad ochii pe urmatoarele:

1. Sterogyl (un fel de Vigantol, luat de la Paris, cu retzeta speciala cu denumirea scrisa in doua variante, in franceza pt Franta si-n engleza pentru Anglia pentru ca pe meleagurile noastre mioritice nu se mai gaseste vit D3 injectabila). Prin urmare, trebuia sa fie injectabil iar baba l-a luat "voie orale", deci nu e bun de nimic.



2. Niste rafturi in pereti, luate de la un mega showroom de mobila, care au costat o carutza de bani si care, dupa ce am pus un top de hartie si un dosar pe ele, s-au si rupt. Nu, nu e vina celui care le-a prins in pereti, nici vina diblurilor, ci a celor care le-au fabricat sa nu reziste, sa nu reziste, sa nu reziste. Probabil ca au menirea de a fi doar decorative si-atat.



3. Niste vaze de flori imense, de diferite culori, primite cadou de la un prieten care are fabrica de sticla.



4. Un scanner care zace pe birou, fara ca macar sa fie conectat la computer intrucat, odata cu mutarea de asta vara, s-a ratacit cd-ul cu drive-ul lui si n-a avut nimeni timp sa caute pe net dupa asa ceva.



5. Un bar pe care-l mutam dintr-un coltz in altul al camerei si care vesnic ne incurca.

Astea la o prima strigare, uitandu-ma de jur imprejur, fara ca macar sa ma ridic de pe scaun ... Daca ma si ridic, ma prinde dimineatza scriind. Asa ca multumiti-va cu atat deocamdata.
Dau leapsa mai departe celor doua Ruxi: Ruxi 1 si Ruxi 2 , Sabinei, Gabitzei si Crinei.

L.E. Na, poftim si dovada Bogdana!

Experienta noastra la Giulesti

Anastasia a facut doua zile. Icterul a vizitat-o si el, drept pentru care ii face acum concurenta serioasa verisorului ei Philip (care a inceput sa se coloreze in portocaliu de la morcovi).
Maine o avem pe gaga, cu arme si bagaje, acasa!
Astazi am reusit s-o pup pe capshor, am facut un mic complot cu ma-sa si o asistenta care s-a facut ca nu ma vede!

V-am promis acum doua zile o relatare despre Giulesti unde, sincer, contrar tuturor asteptarilor, pot sa spun ca totul a decurs aproape impecabil. Va vine sa credeti? Mie inca nu!

Am ajuns marti la spital, pe la 12:40. La ora 13:00 i-au facut inducerea nasterii. De catre dr care a supravegheat-o pe toata perioada sarcinii. S-a recurs la asta intrucat bambina era mare (ati putut vedea), ma-sa era in saptamana 40 si dr ei urma sa plece astazi, pentru 4 zile, din tara. Avea varianta cu inducerea pe 3 sau 4 februarie sau varianta cu asteptarea pana la intoarcerea dr din strainatate insa neputand nimeni sa-i garanteze ca nu se va intampla taman in lipsa ei sa-i vina donshoarei a se naste. In fine, eu nu am fost de acord cu inducerea, am incercat totusi sa-i explic ca mai bine sa lase natura sa-si faca treaba pana la capat, n-am avut insa cu cine sa ma inteleg. Ea n-a vrut sa nasca cu altcineva nici in ruptul capului. Prin urmare nici sa-si asume riscul de a o astepta pe dr inca 5 zile.
Asadar si prin urmare, i s-a administrat prostaglandina si ne-am pus pe asteptat si pe asteptat si pe asteptat. Travaliul s-a pornit aproape imediat intensificandu-se foarte repede, asa incat dupa nici doua ore ajunsese la frecventa de o contractie la 3 minute. Periodic ma suna sa ma tina la curent cu starea ei. Vreau sa va spun ca eu nu am putut sta cu ea pana seara din cauza de puradei acasa, altfel nu ar fi existat nici o opreliste.
Desi am fost avertizati de foarte multi ca acolo se confisca telefoane, citisem si experienta cumplita a lui Simbad, am fost surprinsa sa constat ca ea nu numai ca suna dar o facea in modul cel mai firesc cu putinta, e adevarat, iesind pe hol (atata cat a mai putut). Toata perioada asta a travaliului petrecandu-si-o de altfel in sala de nasteri. La un moment dat, dupa ce dilatatia a ajuns la 4, i s-a montat epidurala si apele s-au mai linistit. Totul a decurs super. A avut noroc de o anestezista foarte atenta, foarte dragutza, care s-a ocupat de ea in modul cel mai uman cu putintza, a roit in jurul ei pe toata perioada acestui travaliu, pana s-a nascut fetitza. Tot de la Ada stiu ca a fost prin preajma si o asistenta (sau poate moasa) foarte simpatica, calda si buna care a incurajat-o tot timpul, a ajutat-o si i-a fost alaturi. Chiar spunea ca nu stie ce s-ar fi facut fara ea.
Dupa ce s-a nascut Anastasia, a iesit cu ea in brate, o asistenta. Care ne-a lasat s-o urmam pana in salonul nou nascutilor, am asistat la baitza de dupa, la toaletarea ei, la masurare, cantarire si vaccinare. Ne-am speriat fiindca avea la cap un cucui imens(cat o minge de tennis) si nu stiam ce este. Mi-au trecut atunci prin minte 1001 de lucruri ingrozitoare, de la hidrocefalie si pana la acea nenorocita de spina bifida (cu complicatiile aferente) de care ne-am temut toata sarcina. O alta asistenta care era prin zona ne-a linistit insa si ne-a spus ca asa se face de la extragerea cu vacuum si ca in 2-3 zile se va resorbi. A doua zi abia daca se mai vedea si asta numai daca stiai ca acolo a avut odata ceva.
Aceeasi asistenta a venit la noi mai tarziu (ca am tot stat s-o asteptam pe Ada pe care au scos-o din sala de nasteri abia la vreo doua ore dupa nastere pentru ca nu aveau paturi libere) si ne-a invitat s-o vedem din nou pe Anastasia pentru ca zicea ea: "acum este si mai frumoasa".
Tin sa mentionez ca nu am dat nimanui absolut nici un leu pana inainte de plecarea din spital, seara tarziu, cand, intr-adevar, am inceput sa impartim in dreapta si-n stanga, drept multumire insa. Mai trebuie precizat ca spitalul este in carantina, deci masurile ar fi putut fi drastice.
Cat a durat nasterea si pana au scos-o pe ea din sala de nasteri am stat in fata salii de nasteri (pentru necunoscatori ... un hol care face legatura intre holul de acces al etajului respectiv si sala de nasteri unde, in mod normal, vizitatorii n-au ce cauta) si nu ne-a spus nimeni absolut nimic. Am auzit-o inclusiv tipand, atat pe ea, cat si pe dr in momentul expulziei.
A doua zi au mai fost mici comentarii din partea portarului, a unei asistente dar nimic iesit din comun si nimic care sa nu se poata rezolva cu o mana discreta introdusa in buzunarul lor.
Cu alte cuvinte, experienta noastra cu Giulestiul a fost una extraordinara, experienta care a facut-o pe Ada sa spuna ca nu regreta nici o secunda ca a ales pana la urma sa nasca acolo (desi, trebuie sa va spun ca ii facusem cadou nasterea intr-un spital privat, idee pe care a respins-o, vehement, de la inceput).
Vreau sa va spun ca daca eram intr-o tara civilizata, ceea ce am facut noi, ar fi fost de neacceptat in conditiile unei carantine, dar avand in vedere ca in Romania totul e posibil si ca daca nu eram noi, erau altii, ne-am folosit curajul si am obtinut pana la urma ce-am vrut. Recunosc ca am incalcat reguli dar cine nu ar face-o in locul nostru mai ales atunci cand nu e nimeni care sa te opreasca sau sa te traga de urechi?

Wednesday, February 4, 2009

Anastasia

Astazi, la 20:55, s-a nascut Anastasia. Are 3600 gr si ... tineti-va bine ... 53 de cm. A primit nota 9 ca cica 10 primesc numai tocilarii!
Sa fii sanatoasa, fericita si sa ai noroc iubita noastra! Sa cresti repede ca sa te poata lua Rayan si Philip la smotocit si alergat. Abia te asteapta!





Monday, February 2, 2009

Dialog oedipian

Rayan (in pat, inainte de culcare, cand m-am dus sa-l pup si sa-i spun "Noapte buna") : -"Mami, eu cand o sa fiu mare, vreau sa fiu printz!"

Eu: -"Printzul cui mami?"

Rayan: "Printzul lui Alba ca Zapada. Tu o sa fii Alba ca Zapada, eu o sa ma urc pe cal, o sa vin la tine si o sa te iubesc. Si tu n-o sa mai fii mami. O sa fii Alba ca Zapada".