Astazi am mai bifat o piesa la Tandarica: Alba ca Zapada. Lui Rayan cred ca i-a placut in mare(cel putin el asa pretinde), mie nu! Eu nu inteleg de ce se pun in scena piese de genul asta cand ar putea sa le faca frumoase, siropoase, colorate si vesele, asa ca pentru copii. Totul e cu un iz horror, cu lumini si sunete infricosatoare, cu personaje scalambaite (Rayan cand l-a vazut pe bucatarul care gatea tot felul de aberatii, gen inima de cioara, de vulpe sau de lup pentru regina mama, m-a intrebat speriat :"mami, ala muca?", adica ala mushca ... asta ca sa va dati si voi seama in ce hal putea arata acel personaj de nici macar nu a realizat copilu' ca era vorba despre o fiinta umana si nu de un monstru). La un moment dat erau niste sunete asa de infricosatoare de m-au trecut pe mine, om mare, toate transpiratiile. Ma rog, una peste alta ne transformam cu totii copiii in niste mici monstrii, povestile pentru copii nu mai sunt de fapt povesti pentru copii, desenele animate la televizor sunt niste chestii ingrozitoare si cu un limbaj :"de dupa blocuri", totul e numai violentza, numai injuraturi ... Copiii astia nu mai stiu ce-i aia o papusa cu chip uman, o jucarie dragalasa, o carte cu imagini siropoase. Totul e negru si moarte, totul e un urlet permanent, totul e horror.
Nu pledez pentru papusile Barbie (pe care le consider o alta inventie aberanta si un pericol major pentru fetitze), urasc robotzii, spidermanii, actionmanii si robocopii.
De-aia i-am cumparat lui Rayan o carutza de dvd-uri Disney, de-aia el nu stie sa schimbe posturile la televizor, de-aia el n-a facut niciodata cunostinta cu Jetix, Animax si alte canale de desene animate. Mi-e frica ca l-ar putea influenta in mod iremediabil.
Incerc, atat cat imi sta in putinta, sa-l tin cat mai departe de toate aceste "materiale".