Wednesday, February 27, 2008

Primavara?

Nu stiu daca a venit primavara, eu insa asta sper! Cand ma uit pe geam si vad atat de mult soare imi vine sa urlu de bucurie!
Rayan e si el fericit, se poate misca in voie, nu mai e incorsetat de haine groase, nu mai trebuie sa stea infofolit cu caciuli si manusi ... De cand n-am mai pus geaca groasa pe noi se simte si el in largul lui: se catzara, alearga in voie, se joaca parca mai vioi ... plus ca nu mai este un chin imbracatul de fiecare data cand vrem sa iesim din casa sau dezbracatul de fiecare data cand ne intorceam acasa.
Iesim in parc in fiecare zi, de cele mai multe ori si dimineata, si seara. Mie-mi tihneste si ma odihnesc foarte bine in orele alea. Stau pe o banca linistita, la gargara cu fetele iar copiii isi fac de lucru pe langa noi. Ne-am reprofilat pe locul de joaca cu nisip si leagane unde ni se servesc zilnic meniuri dintre cele mai variate: nisip ud, uscat, cu sau fara pietre, mucuri de tzigara si betisoare de diverse dimensiuni. Pe care trebuie sa le mancam pana la ultimul graunte de nisip. "Tooooooot mami, tot!"
Tot acolo este si un tobogan, o cabanutza-bucatarie (unde ne "gatesc" plozii), tot felul de calutzi, lei si masinutze numai bune de incalecat pana la epuizare.
Chiar ma gandeam ca un plod isi imita mama si ca poate daca m-ar fi vazut de-a lungul vremii cu picioarele-n sus, citind M.Heidegger, A.Shopenhauer sau I.Kant, sau daca m-ar fi astistat la diverse activitati artistice cum ar fi pictura, creatia de orice natura etc, poate acum ar fi avut alte preocupari. Poate i-ar fi placut cartile, ustensilele de scris sau pensulele. Dar asa ... asta vede, asta face. Cat despre citit, mami n-a mai pus mana de luni bune decat pe reviste de scandal ... Si atunci ce pretentii sa am de la bietul copil? Gateste, spala prin casa sau vase, freaca ... iar in curand probabil ca va alapta, va schimba scutece sau va adormi papusile.





Monday, February 25, 2008

Uite cheia, nu e cheia!

Rayan a facut o noua fixatie si anume pentru chei! Cum prinde telecomenzile de la poarta (cu cheile aferente atarnate de dansele), cum le ascunde, le arunca (la cos!) ... Face ce face si dispar!
Asa se face ca de doua zile caut cu disperare cheile mele (de la casa, de la casa parintilor mei, de la cutia postala, de la ... nici nu mai stiu de la ce caci sunt in total vreo 12 chei atarnate acolo) si degeaba! Am crezut ca m-a lovit amnezia, ca nu mai am tinere de minte si nu mai stiu pe unde le-am pus, am ajuns sa ma invinovatesc de prostie, tampenie si neglijenta, sa refac filmul zilelor trecute ca sa-mi dau seama unde as fi putut sa le pierd ...
Cand aproape ma resemnasem ca nu mai sunt si basta, le-am gasit! Dar cum? Intamplator of course! Aruncam niste rufe in masina de spalat si ... mare mi-a fost mirarea cand am auzit "glasul", nu, nu, al rotilor de tren, ci al cheilor pierdute. Aterizasera, ghici cum, in cosul cu rufe murdare! Se cheama ca am avut noroc!
Saptamana trecuta a "furat" cheia de la usa nepotului lui Rafic (care habiteaza temporar la noi) pe care a aruncat-o fix la cos. Dar nu mi-a spus decat a doua zi, dupa ce gunoiul cu pricina fusese scos la poarta si luat de gunoieri. Se cheama ca in ziua aia n-am avut noroc . Am fortat usa, am crapat-o pe ici pe colo ca deh, cat sa reziste bietul lemn si a trebuit sa schimbam pana la urma yala cu totul.

Tuesday, February 19, 2008

Lampa lui Alladin

Astazi am fost la teatru. La Tazandarica! N-am fost insa prea inspirati intrucat piesa la care am aterizat nu prea a fost pentru pici asa de mici. Stiind ca merge si Bia, am zis sa ne "lipim" si noi grupului de la gradinita ei si asa am ajuns acolo. Oricum nu stiam la ce piesa ma duc. Greseala mea!
Desi ma inarmasem cu bomboane, biscuiti, crochete, suc si banane, in ideea ca Rayan se va plictisi la un moment dat si atunci va trebui sa-i astup gura cumva, n-a fost nevoie sa apelez la ele. Copilul a stat nemiscat, impietrit chiar, nu-mi dau prea bine seama daca de placere sau de frica. Dar avand in vedere ca la un moment dat i-am simtit bataile inimii care parca, parca statea sa-i sara din piept, am inteles ca nu prea a savurat momentul. Dupa spectacol am indraznit sa-l si intreb (cu jumatate de gura ce-i drept) daca i-a placut si mi-a spus clar ca nu. Acum, sincera sa fiu, nici nu prea avea ce sa-i placa. A fost o piesa pe care nu avea cum s-o inteleaga, cu un limbaj un pic prea complicat pentru conostintele unui copil de 2 ani si 10 luni, cu unele personaje, lumini si voci destul de infricosatoare ...
Vineri am vrea sa mergem la "Cei trei purcelusi" care cu siguranta va fi mai pe placul lui. Si cu ocazia asta mai stergem si din amintirea spectacolului de astazi.
Deci aviz amatorilor cu plozi atat de mici! NU LAMPA LUI ALLADIN!

Tuesday, February 12, 2008

O sila nesfarsita

M-a apucat o sila nesfarsita fata de sistemul sanitar de stat din Romania, fata de meseria de medic practicata la noi, fata de tot ce poate avea legatura cu aceste institutii si acesti indivizi.
Dezamagirea porneste de la multele experiente traite pe pielea mea, cam incepand cu prima sarcina ... Atunci am intrat eu "in direct" cu acest sistem, atunci m-am confruntat cu diverse probleme, cu nesimtire, cu lipsa de profesionalism, cu miserupishti de ultima speta. Atunci am si hotarat ca daca voi mai avea vreodata sansa sa nasc, nu o voi mai face vreodata la vreun spital de stat, oricate recomandari ar avea si oricate lucruri bune as citi sau mi s-ar spune despre el.
Nici nu stiu cum as putea sa calific toate experientele astea crancene, nici nu stiu daca merita sa-mi irosesc timpul povestind despre ele ...
Toata furia mea de moment a plecat de la faptul ca acum vreo 2 ore am aflat ca marea specialista in echografii morfofetale dr. Zvanca, la care am fost trimisa cu toate recomandarile posibile de Vladareanu, este de fapt amanta lui, ca face aceasta meserie doar de cateva luni, nu prea multe la numar, ca deci are experienta ioc si ce mai poate sa decurga de aici. Imi aduc de asemenea aminte ca nu mai departe de marti, 5 februarie, l-am mai intrebat o ultima data pe Vladareanu (nestiind si nebanuind macar implicarea lui in toata povestea asta) daca are incredere totala in ea, daca are experienta si daca sa ma duc in continuare acolo. Mi-a spus uitandu-se in ochii mei si fara sa clipeasca ca are experienta, ca are scoli peste scoli si specializari peste specializari facute pe-afara (ca vad ca asta a devenit acum maxima lauda a doctorilor din Romania) si ca sa nu-mi fac nici un fel de griji in privinta profesionalismului ei. Dar daca vreau, sigur, el nu are nimic impotriva sa mai cer si o alta parere. Am inteles astazi ca aceste specializari peste specializari le face doar de vreun an de zile, cand o mai trimite Vladareanu ici si colea sa se scoleasca.
Ma hotarasem de ceva timp sa-l parasesc pe marele Vladareanu, fiind doar o chestie de timp pana imi voi gasi un alt medic (la o clinica particulara) cu care sa nasc, un medic cu un nume mai putin sonor dar care, sunt acum ferm convinsa, isi poate face meseria cu mult mai multa daruire decat un coleg de-al lui cu zeci de diplome atarnate pe toti peretii cabinetului.
Despre Vladareanu? Daca nu ajunge ce am scris pana cum va mai spun ca atunci cand l-am intrebat (dupa o experienta mai mult decat bizara avuta la Elias, nu cu mult timp in urma) cum as putea sa iau legatura cu el in caz ca mi se mai intampla din nou ceva, in cazul in care imi va fi din nou rau, mi-a raspuns nonsalant ca el nu raspunde la telefoane, dar ca-i pot scrie un e-mail sau ii pot trimite asistentei lui un sms si ea va sti unde si cand sa-l gaseasca. Asta a umplut paharul si in acel moment am decis sa-l salut din mers. Si lui Rafic i-a picat cu greata din primul moment in care l-a vazut, asa ca nimic nu ma mai tinea langa acest individ in mana caruia sa-mi incredintez eu sanatatea noastra.
Intr-o noapte mi-a fost foarte rau, am avut niste dureri cumplite de burta si spate, pe care nu le-am putut compara decat cu cele din timpul travaliului de la prima nastere. Singura diferenta a fost ca-mi lipseau contractiile. In rest, acelasi chin. Mi s-a facut frica, am crezut ca pierd copilul, ma rog ... ce-si poate imagina o femeie insarcinata care trece prin asa ceva. M-am urcat in masina si am fugit la Elias. Ca doar cum as fi putut sa-l deranjez pe marele Vladareanu in miez de noapte.
Acolo m-au internat, dupa ce mi-au facut niste calmante, urmand ca la 8 a.m. cand vine "d-ul profesor Vladareanu" sa ma vada si sa decida ce si cum. D-ul profesor a venit intr-adevar, chiar mai devreme decat ma asteptam, m-a consultat, mi-a facut si-o ecografie de control si mi-a spus ca dupa amiaza, dupa ce ma mai vede o data, daca ma simt bine, pot pleca acasa. Pe la pranz, dupa ora 13:00 ma trezesc si eu sa intreb de dr. Vladareanu, daca mai vine sa ma vada, daca raman sau plec ... Asa am aflat ca d-ul profesor a plecat la cabinet. Fara sa mai treaca sa ma vada, fara sa decida ce se intampla cu soarta mea, fara sa-mi explice vreo secunda ce crede el ca a fost cu durerile alea cumplite, fara sa faca cel mai mic gest care sa-mi arate ca-i pasa de mine. M-a abandonat acolo si s-a carat la cabinet. Just like that! Deh, de-acolo ii vine lui banutzu'!
La urmatoarea intrevedere am indraznit sa-i pun intrebarea de care va povesteam mai devreme si la care mi-a raspuns asa cum mi-a raspuns. De parca o femeie gravida sta sa trimita mailuri noaptea sau cand o apuca vreo durere, vreun travaliu sau mai stiu eu ce. Si cat sa astepte raspunsul? Si ce se intampla cu ea in acest rastimp? Am crezut ca-l calc in picioare! Atunci am hotarat: Vladareanu NO WAY!

Ca sa nu mai adaug un amanunt extrem de incalificabil si anume ca o consultatie la cabinetul lui Vladareanu este, in mod normal si pentru altii, 2 milioane iar pentru mine ea este 3 milioane. De ce oare? Pentru ca l-am luat pe Rafic de fiecare data cu mine? Sau poate pentru ca i-am spus de la prima intalnire ca eu nu vreau sa nasc la un spital de stat ci la Euroclinic? Sau poate avem noi fetze de milionari excentrici ...

Halal educatie aleasa

Am constatat cu stupoare maxima cum un copil absoarbe tot ce-i ” imoral” si cum lucrurile pe care ar trebui sa le invete sau , mai bine zis, pe care am vrea noi sa le invete, trec neobservate.
Asa se face ca aseara spre exemplu, m-am trezit ca, intr-un moment de tensiune dintre noi, imi spune foarte clar si raspicat, mimand chiar gestul care insoteste de obicei o asemenea afirmatie, ca-mi da un “punc in fatza”. Pe moment n-am sesizat ce a vrut sa zica plodu’, apoi m-am scuturat un pic si am avut revelatia: punc = pumn. Mi-au trebuit secunde bune sa realizez ce mi s-a intamplat si sa inteleg de unde stie el sa spuna asa ceva, cine l-a invatat … Nu mi-a luat mult ca sa-mi amintesc ca Rayan are un frate mai mare …
Cu alta ocazie a invatat sa injure, de data asta de la mami care s-a scapat in trecut de cateva ori fata de acelasi plod, crezand ca el nu va inregistra taman o asemenea monstruozitate lingvistica. Ei bine m-am inselat si anume amarnic! Norocul meu este insa ca a retinut, cel putin pentru moment, partea a doua a injuraturii (“ … ma-tii!”) si sa vezi ce ne-o trage cand ne e lumea mai draga … Cum nu-i convine ceva sau nu-i iese vreo manevra, cum da cu un “ma-tii” in noi, rostit de altfel foarte clar, chiar daca printre dinti …

Vrednicu' lu' mama

De parca nu ar ajunge ca Rayan da cu aspiratorul prin toata casa si asta de mult, de cand abia se tinea pe picioare (insistand pana in cele mai ascunse colturi si prin cele mai inaccesibile locuri), ca sterge praful cu toata constiinciozitatea de care poate el da dovada la cei 2 ani si nici 10 luni pe care-i poseda, catzarandu-se pe ditamai scara de mie-mi sta inima-n loc cand il vad, ca spala cu mopul pe jos ca un adevarat profesionist (spre disperarea lui ta-su), ca baga si scoate rufele din masina de spalat, ca uda florile pana face lac in jurul ghivecelor, ca sterge mobila cu Pronto sau geamurile cu Clin, ca stie toate solutiile de spalat si curatat pe dinafara, ca face curat la papagali sau le da de mancare atunci cand ma-sa uita complet de ei, acum a mai descoperit inca o noua pasiune: spalatul vaselor. De doua zile se indeletniceste cu asta si o face in modul cel mai serios cu putinta. Freaca la tacamuri, la farfurii si la pahare cum eu n-as avea rabdare s-o fac nici daca m-as simti amenintata cu un pistol la tampla. Si protectia muncii e stapanita foarte bine si stie foarte exact ca atunci cand face operatii de-astea trebuie sa fie echipat cu shortzul de bucatarie sau ca manecile trebuie sa fie suflecate ca sa nu se ude pana la coate. Stie ca atunci cand foloseste spray-ul de geamuri trebuie sa stea la distanta si eventual sa inchida ochii cand pulverizeaza cu el. Cu apa la flori nu prea avem limite, facand balti sau mici parauri (la ghivecele care sunt insirate pe treptele scarii interioare) ... In rest, pot sa ma plang eu oare? Doar am un ajutor de nadejde!
Acum a mancat de pranz si am indraznit sa-i spun ca s-a facut timpul sa facem nani, iar el, incercand sa-si lege singur shortzul la spate imi spune: "mami, Ayan muta teaba". Adica ma mai slabesti?





Wednesday, February 6, 2008

99% baiat!

Aseara l-am vizitat iar pe Vladareanu care mi-a confirmat, de data asta intr-o proportie de 99%, ca bebe este baiat. Acestea fiind zise, nu-mi va ramane de-acum incolo decat sa-mi scot ochii cu Rafic pentru alegerea numelui. Daca era fata, era simplu intrucat numele era deja ales, inca de mult, dinainte de a se naste Rayan. Cu numele de baieti este insa o problema, de fapt are el o problema. Nici unul din cele vreo 8 nume alese de mine nu-i este pe plac. Sper sa nu iasa razboi civil.
Daca are cineva idei, le accept cu placere. As face chiar si un concurs numai sa gasesc un nume frumos si care sa-i placa si sotziorului meu. Ne trebuie nume arabesti, dar nu de genul Mohammed, Ali, Hassan sau Hussein. Intelegeti voi ...
Astept propuneri!!!