Tuesday, September 30, 2008

Zebre

Rayan la 3 luni


Philip la doua luni si jumatate

Laughing and hiccuping

video

Cum adormim

Rayan a renuntat de ceva timp incoace la a mai dormi dupa amiaza, iar mie, desi stiu ca nu e prea indicat, imi este mult mai usor asa. Seara pica lat, ca musca, niciodata mai tarziu de 21:30. Daca doarme dupa amiaza (si el doarme de la 2 ore si jumatate in sus, nu se incurca!), seara n-are somn pana spre miezul noptii iar mie imi este foarte greu sa-i mai fac fatza.
In seara asta era atat de obosit incat a adormit pe jos, pe covor, la el in camera. S-a rostogolit de cateva ori si, la un moment dat, cand am vazut ca e prea multa liniste, m-am dus sa vad ce face. Era intins pe jos si sforaia. Mi-a fost mila de el, arata ca un aurolac, fara mama, fara tata, lasat de izbeliste de toti ai lui ...
L-am luat in brate, i-am pus pijamaua, pampersu' si l-am bagat in pat, fara ca macar sa schitzeze cel mai mic gest sau a-si arata nemultumirea pentru faptul ca e intors pe toate partile. Nu e usor sa-l dezbraci si apoi sa-l imbraci la loc la varsta asta, el fiind complet inert si neajutandu-te in nici un fel.



Monday, September 29, 2008

Aspiratii inalte ...

In timp ce storcea tacticos mopul in galeata, Rayan o trasneshte, intr-o tacere mormantala, din putzul gandirii lui proprii si personale: "Mami, eu cand ma fac mare bag mana in WC!" Tananam!
I se trage de la faptul ca vrea s-o ajute mereu pe nana la treaba si nu e lasat sa faca lucruri de genul amintit mai sus. I se spune ca WC-urile le spala numai nana pentru ca sunt murdare, el e mic si nu e treaba de copii etc ...

Mami, sa dea Dumnezeu sa-ti iei ori o sotie care sa faca asta (si sa dea dracu' sa te puna pe tine sa speli WC-ul ca va avea de furca cu mine) sau, cel mai avantajos, sa-ti poti permite sa angajezi pe cineva care sa le spele pentru voi. Am zis!

Sunday, September 28, 2008

Leapsa

Am primit o leapsa de la Matei cel mic. Pentru ambii copii sa inteleg ...
Ma conformez si raspund. Si o dau mai departe surorilor Visan - http://ruxel.blogspot.com/, Mariei - http://www.in-familie.ro/, lui Sebastian - http://povestidintaranordului.blogspot.com/ si surorilor Roxana si Ilinca - http://ancailie.blogspot.com/.

RAYAN

Yourself: beloved
Your Hair: curly
Your Mother: very happy
Your Father: strong
Your Favorite Item: a baby doll with pacifier
Your Dream Last Night: hmmm .... can't remember having one
Your Favorite Drink: Pishca ( Sprite)
Your Dream Car: I have no idea
The Room You Are In: my new red room
Your Fear: to be left at home alone
What You Want To Be In Ten Years: a happy child
Who You Hung Out With Last Night: my mom (cause I am sick)
What You’re Not: patient
One of Your Wish List Items: toys, toys, toys
Time: passing toooooooo fast
The Last Thing You Did: run downstairs to my brother and sister
What You Are Wearing: pijama
Your Favorite Weather: sunny, warm
Your Favorite Book: Jungle Book
The Last Thing You Ate: Maoam
Your Life: agitated
Your Mood: right now I am happy, later I don't know ... I am moody, very moody
Your Best Friend: Bia
What Are You Thinking About Right Now: how to trick my mother an run downstairs without wearing sleepers
What Are You Doing At The Moment: watching daddy how he is drilling holes in the walls
Your Summer: boring this year
Your Relationship Status: in love with my bia
What Is On Your TV: cartoons - Three little pigs
What Is The Weather Like: cold and cloudy
When Was The Last Time You Laughed: not long time ago

PHILIP

Yourself: adored
Your Hair: growing
Your Mother: happy
Your Father: funny (makes me laugh all the time)
Your Favorite Item: the lamps I love to look at
Your Dream Last Night: God knows ... hopefully nothing scarry
Your Favorite Drink: mommy's milk
Your Dream Car: my blother's toy - cars
The Room You Are In: my parents bedroom
Your Fear: I have no fears yet
What You Want To Be In Ten Years: did not think yet about this
Who You Hung Out With Last Night: nobody, I slept very quiet in my bed
What You’re Not: unhappy
One of Your Wish List Items: I don't have
Time: flying
The Last Thing You Did: I slept
What You Are Wearing: pijama
Your Favorite Weather: sunny so I can go to the park
Your Favorite Book: not yet one
The Last Thing You Ate: milk
Your Life: without worries
Your Mood: good one, I am always laughing
Your Best Friend: Rayan
What Are You Thinking About Right Now: mommy's breast
What Are You Doing At The Moment: sleeping
Your Summer: full of new experiences
Your Relationship Status: open
What Is On Your TV: music (my sister is watching)
What Is The Weather Like: cold and cloudy
When Was The Last Time You Laughed: before I fell asleep

Rabdare

Imi incalzesc un bol de lapte, dar inainte de asta il intreb si pe Rayan daca vrea si el. Imi spune, ocupat fiind cu aspiratul prin casa, ca nu vrea. Ma asez si ma apuc sa mananc cu biscuiti.
Rayan: -" Mami, vreau si eu lapte!"
Eu: -"Lapte gol sau lapte cu biscuiti?"
Rayan: - "Lapte gol mami"
Ii incalzesc un pic laptele (asta dupa ce-mi zice ca-l vrea din frigider, el fiind racit cobza si behaind ca o alta aia) si i-l pun in pahar.
Rayan: - "Vreau in bol!"
I-l vars in bol.
Eu: - "Vrei si cacao (Nesquik)?"
Rayan: - "Nu vreau cacao!"
Isi ia bolul cu lapte chior si pleca in living sa-l manance.
Rayan: - "Mami, vreau si cacao!"
Ma ridic si dau sa plec, inca rabdatoare, spre bucatarie sa-i aduc punga de Nesquik.
Rayan: - " Lasa mami, nu vreau cacao, mananc si fara!"

Asta se intampla acum vreo jumatate de ora. De atunci laptele zace neatins pe masa.

Just an example!

Saturday, September 27, 2008

I hate the autumn, the winter ...

Incepe sezonul racelilor. Rayan e varza. A tusit toata noaptea, s-a trezit de o mie de ori, ii curge nasul ca un robinet. Slava domnului ca nu a facut si febra, dar ma astept sa se intample si asta. Si asta acum cand intentionam sa mergem la gradinita. What an excuse ...
Urasc toamna cu ploile ei cu tot, urasc iarna in Bucuresti. Si cand ma gandesc ca nu mai e mult pana la mizeria cauzata de ninsori ...

Thursday, September 25, 2008

Gradinita

Astazi am reusit sa ma mobilizez, sa strang tare de tot din dinti si sa-mi fac de drum pana la gradinita Pink Lemon - http://www.pinklemon.ro/ -unde intentionez sa-l dau pe Rayan incepand de saptamana viitoare. Mi-am luat inima-n dinti cum spuneam si dis de dimineata m-am prezentat foarte hotarata la poarta la ei. Am vorbit cu directoarea, am discutat despre tot felul de lucruri ( pe care le stiam de altfel de la parintii lui Razvan, Toma si Alex care au la randul lor copiii acolo) si am decis: RAYAN VA MERGE DE SAPTAMANA VIITOARE LA GRADI! Nu-mi va fi usor, lui nici atat, dar spre binele nostru al amandurora se va duce, intai la program scurt, pentru o perioada, apoi incet, incet va ramane pana dupa amiaza. Acasa se urca pe pereti, n-am prea multe sa-i ofer de cand s-a nascut Philip (el fiind obisnuit sa mergem in parc cel putin o data pe zi, chestie de care acum nu m-am mai putut tine), sta intre aceeasi pereti si se plictiseste ingrozitor. Colac peste pupaza mai incepe si frigul, deci perspectivele sunt sumbre pentru bietul copil. Eu sunt obosita, n-am rabdare sa ma joc cu el, el ma solicita foarte mult, e foarte dificil de cand s-a nascut frati-su, asa ca cea mai buna solutie acum a fost, cel putin asa consider eu, sa-l trimit la gradinita unde, de bine de rau, are o droaie de copii cu care sa se joace. As fi vrut sa-l duc de luni (ca sa nu fie despartirea atat de grea si tragedia atat de mare, am decis sa-l duca muni la gradi intr-o prima faza pana se va acomoda), dar trebuie sa-i fac mai intai niste analize si abia apoi il primesc si cum trebuie sa asteptam mai intai rezultatele, probabil va ajunge abia de marti sau miercuri acolo. Sa ne tineti pumnii, intram si noi in randul lumii. Speram ca mult mai detasati decat alti copii.

Sunday, September 21, 2008

Am bifat si capitolul asta atat de mult asteptat. A fost superb, a intrecut, trebuie sa recunosc, orice asteptari. L-am vazut pe Cohen intr-o forma de zile mari, cu niste instrumentisti de exceptie, cu doua tipe la backing vocals absolut magnifice. A fost cel mai linistit concert in aer liber la care am fost vreodata si daca nu ar fi plouat spre sfarsit si daca nu ar fi fost atat de frig ar fi fost si mai bine. Am avut, asa cum scriam si in articolul de dinainte de concert, emotii puternice, mi-a fost teama ca nu mai are voce, ca ma va dezamagi (si asta dupa ce-l astept de cel putin 20 de ani) la fel cum au facut-o si multi altii inaintea lui, veniti in Romania in plin apus al carierei lor muzicale, mi-a fost teama ca voi plange de ciuda ca nu l-am vazut acum 20 de ani ... A fost insa intr-o mare forma, nu stiu daca sunt subiectiva dar unele melodii(de ex Hallelujah) mi s-a parut ca au sunat mai bine decat pe cd. La un moment dat ma uitam pe unul dintre cele doua ecrane uriase montate langa scena ca sa ma asigur ca nu e play back, ca prea suna perfect ca sa fie adevarat.
A avut o sonorizare perfecta (n-am mai intalnit pana acum asa ceva in Romania), nu tu o microfonie, nu tu nimic care sa strice bucuria noastra sau a lui.
I-am cantat multi ani traiasca in vreo 3 reprize, si-n romana, si-n engleza, i-au adus torturi pe scena (de ce doua?), a fost emotionant. Am plecat cu lacrimi in ochi stiind clar ca probabil nu-l voi mai revedea.
A fost multa lume buna, fina, stilata, oameni care au venit in cunostinta de cauza, oameni care stiau intr-adevar cu ce se mananca Cohen. Erau si cativa rataciti care venisera pur si simplu de amorul artei, pentru ca era vorba de un eveniment cu mancare si bautura pe gratis si-atat (vorbesc de presa si de eternii ziaristi de doi lei care vin la "evenimente" ca sa infulece ca niste porci ca daca tot e pe gratis ...) Majoritatea insa stia exact ce cauta acolo.
As fi vrut sa mai tina 3 ore, as fi fost pregatita sa suport si ploaia, si frigul, si dorul de copii. As fi vrut sa nu se termine de fapt niciodata. As fi vrut sa-l iau pe Cohen acasa sau macar sa urc pe scena, sa-l strang in brate si sa-i soptesc cat de mult il iubesc, sa-i spun cum primul dans de la nunta mea a fost pe "Dance me ...", cum i-am citit cartile si i-am ascultat fiecare melodie si cat de mult mi-as dori sa-l revad. Oricand. Dar sa-l revad. N-am indraznit niciodata nici macar sa visez ca va veni la noi, ca voi avea ocazia sa-l vad cantand live aici. dar uite ca s-a intamplat.

Pregatiri ...

M-am trezit dis de dimineata (nu din proprie initiativa, ci in urletele lui Rayan care de cand deschide ochii dimineata si pana-i inchide seara tarziu, nepermis de tarziu, tzipa si plange intr-una), mi-am alaptat odorul cel mic, am dat o fuga pana la Grigore Alexandrescu cu cel mare de tot care am crezut ca si-a rupt degetul de la mana (dar de fapt s-a dovedit a fi doar o entorsa - dar tot i-au pus atele si bandaj pana aproape de cot), am venit intr-un suflet acasa unde tocmai se trezise Philip care solicita destul de indreptatit felul doi si dupa ce am terminat si cu asta m-am pus pe muls (de aseara si pana acum am umplut doua biberoane si ma intreb daca e suficient pentru cele 3 ore si ceva cat voi lipsi eu de-acasa (avand in vedere ca eu nu i-am facut niciodata proba suptului, habar n-am cat mananca el la o masa). Astazi e concertul lui Leonard Cohen, pe care-l astept de-o viata ca sa zic asa. Am niste emotii ingrozitoare, nu stiu in ce forma va fi si avand in vedere ca astazi implineste 74 de ani, ma tem ca nu-l va mai tine vocea. Stiu ca am avut de-a lungul timpului diverse dezamagiri la diverse concerte si de-aia mi-e teama si acum. As vrea sa aud ceea ce iubesc eu, ceea ce e imprimat pe cd-uri, vocea aia dumnezeiasca. Tineti-mi pumnii, tineti-i pumnii.

Friday, September 19, 2008

Deja vu

Am asa un sentiment de deja vu cand ma uit la Philip, cand il tin in brate ... Parca m-am intors in timp. E imbracat in aceleasi haine ca si Rayan (doar ca un pic mai devreme decat fratele lui), seamana, dupa parerea noastra, mult de tot cu Rayan, are acelasi plans, are aceleasi grimase si face aceleasi mutritze, rade in acelasi fel si e la fel de sociabil. Pana si cand doarme are aceeasi expresie pe care o avea Rayan. De parca ar fi frati! ;-) Hehehe

Cautam in seara asta in calculator poze vechi cu Rayan, de pe la varsta la care e Philip acum si am observat ceva foarte ciudat: Philip cel real seamana leit cu Rayan din poze, insa daca pui alaturi o poza de-a lui Rayan langa una de-a lui Philip, parca ei nu mai seamana asa de tare. Cum se explica chestia asta?

Acum vreo 2 zile faceam curatenie printre zecile de cutii aflate inca imprastiate prin toata casa si, in timp ce ma uitam la niste poze cu Rayan de cand era bebe, ma intreaba mama foarte contrariata si uitandu-se la pozele din mana mea: "ai developat poze cu Philip si mie nu mi-ai spus?" De aici am dedus ca si ea a avut fix aceeasi senzatie: ca in pozele cu pricina era Philip, ceea ce era wrong. Va las si pe voi sa judecati.

1. Philip ...

Rayan ...

2. Philip ...


Rayan ...


3. Philip ...

Rayan ...

Friday, September 12, 2008

La multi ani broscu!

Astazi Philip -"broscu", de la "broscutza" pentru cunoscatori, a implinit doua luni (initial am scris in loc de Philip Rayan (ce act ratat!), apoi m-a corectat Lana care a apucat sa citeasca articolul inainte sa-l postez.
Nici nu-mi vine sa cred cat de repede s-a scurs timpul, cate am facut in astea doua luni ... Spre deosebire de proaspetele mame, eu n-am de ce sa ma vait. Puiul meu doarme toata noaptea inca de cand am iesit din maternitate, e cuminte (nu-i simt prea mult prezenta decat atunci cand ii este intr-adevar foarte foame si cand isi suge pumnii pana ii inroseste), e foarte, foarte vesel, rade tot timpul, e foarte sociabil (la fel cum a fost si Rayan) si ne umple sufletul de bucurie. N-am crezut ca-mi va fi atat de usor cu el, mai ales ca la cat de isterica am fost eu pe perioada celor 9 luni de sarcina, m-am asteptat sa fie un mic monstruletz urlator.

In alta ordine de idei si cu aceasta ocazie, ieri am facut si vaccinul de 2 luni, care de fapt a fost o alcatuire de 7 vaccinuri (unele familiare, inca de la Rayan, altele nu - cum a fost cazul celui pentru Rotavirusuri care cica a aparut pe piatza de cand ne-am mai civilizat si noi un pic, pana acum fiind folosit doar in restul Europei), am bazait putin si ne-a trecut. M-am stresat un pic cu Novocalmine si alte cele dar s-a dovedit a nu fi deloc necesar pana la urma. Tot ieri ne-am cantarit si masurat. Avem 63 cm (lungan nu gluma!) si 5440 gr (se putea si mai bine la acest capitol dar avand in vedere ca papa numai tzitzi e ok), am crescut si la mansarda corespunzator (noi am avut, ca si Rayan, fontanela cam mica si dr a avut emotii ca nu crestem suficient si de-aia noi n-am servit calciu si vigantol pana acum), aratam mult mai mare decat suntem si asta se vede si pe hainutze. Astazi mami a trebuit sa innoiasca complet garderoba si sa puna la naftalina lucrusoarele de 0-3 luni.
Cam atat despre noi deocamdata, mai pe seara postam si o poza recenta.

Monday, September 8, 2008

In hohote ...

Na ca am reusit sa-l surprind asa cum imi este mie cel mai drag ...

video

video

Peripluri libaneze

Da! Ne-am intors si, contrar tuturor asteptarilor, totul a fost ok. Desi n-a fost o vacanta obisnuita in sensul clasic al cuvantului (n-am facut absolut nimic timp de 3 saptamani), m-am simtit bine si m-am odihnit. Rafic s-a ocupat zi lumina de fiul nostru cel mare, iar eu am putut sa vad in liniste de cel mic. N-am iesit nicaieri, n-am facut vizite (decat strictul necesar si numai pe langa casa), n-a murit nimeni (s-au mai imbolnavit si operat unii pe ici pe colo, dar nu a fost nimic tragic), deci nu s-a lasat cu jelanie prelungita pana la epuizare si bocete asurzitoare, n-a explodat nici o bomba si n-a fost razboi, cu alte cuvinte, am avut o vacanta linistita, ca undeva la tara la bunici. Ne-am petrecut fiecare zi in gradina, cu multii unchi si multele matusi, cu zecile de verisori de a caror prezenta s-a bucurat cel mai tare Rayan. El s-a distrat cel mai bine si pentru asta m-am si dus acolo. Am stiut ca el se va bucura de hectarele de gradina, livada si vie, ca se va bucura sa se joace cu verisorii lui, ca va fi in centrul atentiei tuturor si atunci va mai uita supararea venirii pe lume a lui Philip. N-am regretat decat drumurile istovitoare pana acolo si de-acolo inapoi spre casa, drumuri care se fac in miez de noapte. E foarte obositor sa calatoresti noaptea cu doi copii care la ora aia sunt in mod normal in lumea viselor si care, epuizati fiind, maraie, caraie si plang de la decolare si pana la aterizare, pe care trebuie sa-i cari in brate ca propriile lor picioare nu-i mai tin de oboseala. Ma rog, una peste alta a meritat pana si acest efort atata timp cat acolo a fost liniste si buna dispozitie. Am si poze, nu cine stie ce intrucat in fiecare an pozele de-acasa sunt la fel, asa ca nu m-am avantat prea tare in a face prea multe. Ar fi fost un deja vu autentic pentru unii dintre voi.

Ziua in care Philip si-a "bagat picioarele" in Mediterana ... am o poza aproape identica si cu Rayan, acum 3 ani!



Nelipsita balaceala din gonflabila ...




Am trecut si prin asta, inca de a doua zi dupa ce am ajuns ... a luat o gura zdravana de asfalt in joaca nebuna cu puradeii de-acolo!





Baietzii lu' mama ...

Devorand via lui jido ...



Cu trei dintre nenumaratii verisori ...

La munca campului ...

Spargatorul de nuci ...

video

"Alaptandu-l" pe Philip ...

video