Monday, September 8, 2008

Peripluri libaneze

Da! Ne-am intors si, contrar tuturor asteptarilor, totul a fost ok. Desi n-a fost o vacanta obisnuita in sensul clasic al cuvantului (n-am facut absolut nimic timp de 3 saptamani), m-am simtit bine si m-am odihnit. Rafic s-a ocupat zi lumina de fiul nostru cel mare, iar eu am putut sa vad in liniste de cel mic. N-am iesit nicaieri, n-am facut vizite (decat strictul necesar si numai pe langa casa), n-a murit nimeni (s-au mai imbolnavit si operat unii pe ici pe colo, dar nu a fost nimic tragic), deci nu s-a lasat cu jelanie prelungita pana la epuizare si bocete asurzitoare, n-a explodat nici o bomba si n-a fost razboi, cu alte cuvinte, am avut o vacanta linistita, ca undeva la tara la bunici. Ne-am petrecut fiecare zi in gradina, cu multii unchi si multele matusi, cu zecile de verisori de a caror prezenta s-a bucurat cel mai tare Rayan. El s-a distrat cel mai bine si pentru asta m-am si dus acolo. Am stiut ca el se va bucura de hectarele de gradina, livada si vie, ca se va bucura sa se joace cu verisorii lui, ca va fi in centrul atentiei tuturor si atunci va mai uita supararea venirii pe lume a lui Philip. N-am regretat decat drumurile istovitoare pana acolo si de-acolo inapoi spre casa, drumuri care se fac in miez de noapte. E foarte obositor sa calatoresti noaptea cu doi copii care la ora aia sunt in mod normal in lumea viselor si care, epuizati fiind, maraie, caraie si plang de la decolare si pana la aterizare, pe care trebuie sa-i cari in brate ca propriile lor picioare nu-i mai tin de oboseala. Ma rog, una peste alta a meritat pana si acest efort atata timp cat acolo a fost liniste si buna dispozitie. Am si poze, nu cine stie ce intrucat in fiecare an pozele de-acasa sunt la fel, asa ca nu m-am avantat prea tare in a face prea multe. Ar fi fost un deja vu autentic pentru unii dintre voi.

Ziua in care Philip si-a "bagat picioarele" in Mediterana ... am o poza aproape identica si cu Rayan, acum 3 ani!



Nelipsita balaceala din gonflabila ...




Am trecut si prin asta, inca de a doua zi dupa ce am ajuns ... a luat o gura zdravana de asfalt in joaca nebuna cu puradeii de-acolo!





Baietzii lu' mama ...

Devorand via lui jido ...



Cu trei dintre nenumaratii verisori ...

La munca campului ...

Spargatorul de nuci ...

"Alaptandu-l" pe Philip ...

10 comments:

mara said...

frumosi baieti ai, mandro!

Ruxel said...

Baaaai, cat de bestial e Rayan cu tzitzi lui care i-a luat-o catzelul. E demential !!!

ruxi said...

BINE ai venit ANDREEA,noi inca nu am plecat in SIRIA,eu nu sufar deloc:-)sotul da dar nu poate lipsi de la servici:-) d-aia nu plecam...asa ca eu spun traiasca RUBY TUESDAY,caci acolo lucreaza...am fost eu cu RAYAN la mare 2 sapt si ne -am simtit excelenttt dar s-a dus...

Andreea Badran said...

@ Ruxi: sotul tau e cumva patronul de la Ruby Tuesday?

ruxi said...

NUU , ANDREEA LUCREAZA CU EL..., IL cunosti?

Andreea Badran said...

Il cunoaste barbata-miu ... de Karim e vorba nu? S-a intalnit cu el chiar acum 3 zile, acolo, in b-dul Decebal. Hehehe
Cum il cheama pe sotul tau?

ruxi said...

DA,KARIM,e libanez,pe sotul meu il cheama Ahmed,lucreaza de 4 ani,cu el,ma rog pt el....noi stim RUBY asta pe de rost...acum el e la cel din mall,a fost in DECEBAL,..ai poate se cunosc:-) e mica lumea asta rauuu,nu m-ar mira sa se stie...poate ne intalnim vreodata pe acolo:-) eu cu Rayan ne ducem des sa facem veacul in mall,ca na ne plictisim acasa...va asteptam!! mancarea e super buna acolo,probabil stii dar e bomba calorica !!!!

Andreea Badran said...

@ ruxi: da, ar fi misto sa ne intalnim sa se cunoasca Rayanii intre ei ...

mamica de Sebastian said...

Superbe poze,sa-ti traiasca baietii..sint frumosi,imi place mult poza cu cle mare si ciorchinele de strugure..
Si libanul cred ca e o tzara exoctica,am o prietena maritata cu un libanez:)

Anonymous said...

Nu se poateeee... Am ras cu lacrimi la faza cu alaptatul. Supeeeer... Sa-ti traiasca amandoi!!