Monday, December 17, 2007

First snow

Ieri chiar a nins cu adevarat. A nins ca-n povesti si, desi nu-mi place cand ninge (pentru urmarile pe care le lasa ninsoarea), n-am rezistat sa nu filmez un pic fulgii aia mari sau sa iesim din casa ca sa dam cu nasul de mirosul iernii adevarate. Si totusi, unde sunt iernile copilariei mele? Mi-ar placea ca Rayan si fratii lui sa se poata bucura asa cum ma bucuram eu ...
Dupa amiaza am aterizat iar la Marriott, de data asta impreuna cu un prieten cu a sa familie si mi-a tihnit si mie ... caci Rayan avea cu cine sa se joace, erau si Lana si Majd si nu prea a trebuit sa alerg dupa el ca data trecuta.
La plecare, Rayan a navalit in spatiul din fata hotelului si s-a jucat cu zapada de-abia asezata. A fost foarte incantat si eu la fel ... asta pana azi dimineata cand s-a trezit cu nasul infundat, fonfanit si plin de spume ca nu putea respira ca lumea.









Thursday, December 13, 2007

Ninge

Iata ca a venit si prima ninsoare ... asteptata de copii, ca noi, astia batrani numai de ninsoare n-avem chef. Pe mine una ma scoate din minti cand vad ca ploua, ca ninge ... Urasc frigul, detest iarna!
Mi-ar placea sa ma uit pe geamul unei cabane, din fata unui semineu, cum ninge. Asa da! Dar sa nu ma pui sa ies in fata usii ... No way!
Rayan nu prea stie ce-i aia zapada caci anul trecut, desi am mers la munte o saptamana, n-a avut bafta de a face cunostinta cu adevarata zapada. Am plecat din Bucuresti dotati cu tot ce-i trebuie omului la munte: sanie, salopete impermeabile groase, caciuli, fulare, manusi si cand am ajuns acolo: nexam zapada! Am dus copiii pe partii artificiale ca sa se poata da cu sania, mi se parea de rasul curcii.
Si ce zapezi aveam noi in copilarie ... Atunci adoram iarna si-mi aduc aminte ca intram in casa, fortati de mama, cu tzurtzuri pana in chiloti. Scoteam salopetele de pe noi si stateau in picioare. Nu simteam nici frigul, nici zapada care se topea pe noi si ne uda realmente pana la piele ... eram fericiti. Ieseam cu totii la construit igloo-uri , ne bateam cu zapada, mancam toti tzurtzurii pe care-i gaseam in cale, era o feerie.
Cele doua sau trei masini de pe strada nu ne deranjau, scoala se intrerupea sau se amana din cauza nametilor si aveam vacante prelungite ... cu saptamanile!

Acum ... am imbatranit!

Alta zi, alta petrecere

Ieri a fost ziua lui Mirko, a facut si el 2 ani.
Si-a sarbatorit ziua, unde altundeva decat la Boo Boo ... Copiii s-au distrat ca de obicei, n-au fost clowni sau baloane care sa-i sperie pe unii dintre ei, am fost numai noi, a fost liniste, nu ne-a fost frica ca-i vor imbranci copiii mai mari (asa cum s-a mai intamplat in trecut), a fost super ok. Important e ca s-au distrat ei, noi oricum ne-am obisnuit sa atarnam pe langa plozii nostri la astfel de evenimente.










Tuesday, December 11, 2007

Sambata

Sambata dupa amiaza am aterizat la Marriott unde n-am mai fost de multicel, trebuie sa recunosc. Pana sa se nasca Rayan semnam condica acolo cel putin o data pe saptamana, de obicei in weekend. De data asta am fost doar noi doi si cu Rayan, cei mari au fost la un prieten de-al nostru. Rayan s-a integrat repede in diversele grupuri de copii de pe-acolo, s-a combinat cu niste fetite care desenau si carora ajunsese sa le dea tacticos chiar si sfaturi, apoi s-a luat la tranta cu niste baieti pe care-i impingea de zor (asta dupa ce s-a plans ca nu stiu ce baiat l-a impins si taica-su, baiat destept, i-a spus ca trebuie sa se apere si sa-i impinga si el la randul lui), a facut curatenie printre plantele mai mult sau mai putin artificiale de sub scari, la un moment dat a disparut chiar, ceea ce va dati seama ca am bagat-o rau de tot pe maneca. El plecase de langa noi, coborase la parter, s-a dus pe la receptie (Dumnezeu stie ce-a facut pe-acolo!) dupa care a revenit linistit, numarand pe traseu toate decoratiunile de Craciun ce se aflau de-a lungul scarilor. Anyway, m-am linistit cand l-am vazut urcand scarile pentru ca era o asemenea debandada acolo (o receptie, o nunta,zeci de oameni la mese, plus o droaie de plozi care alergau de colo colo) incat i se puteau intampla multe. La final am ajuns la concluzia ca suntem niste parinti iresponsabili si basta. Nu suntem in stare sa ne supraveghem copilul.

Rayan a comandat pentru prima oara in viata lui ceai cu miere, l-a baut ca un om mare, de-ai fi zis ca face asta in mod regulat. Ma rog, una peste alta, cu toata disparitia lui si panica noastra, ne-am mai relaxat si noi un pic, asa cum se cade unor oameni, sambata seara.











Monday, December 10, 2007

Vineri

Vineri dupa amiaza era mare plictiseala, atat in familia Badran cat si in familia Visan si, prin urmare, am hotarat sa ne unim fortele si sa ne alinam "singuratatea" reciproc. S-a gatit madame Visan, si-a luat fetele de cate-o aripa si s-a prezentat la noi. Din momentul ala n-a mai putut fi vorba de plictiseala si linistea casei mele s-a transformat intr-un vacarm de nedescris. Bia si Rayan s-au jucat toata seara iar patul Lanei a fost la un pas de a se rupe in bucatzele.


Thursday, December 6, 2007

Ne-am trezit si ne-am bucurat - ep. 3

Rayan s-a trezit la ora 7 si un pic (deci sperantele mele ca va dormi mai mult s-au naruit) dar a uitat complet de mosh. I-am amintit la un moment dat ca a uitat sa se uite in ghete. Cand a realizat ce s-a intamplat, s-a repezit la ele, a chiuit de bucurie si s-a pus pe treaba. Totusi, ma asteptam sa fie cu mult mai entuziasmat de cadouri ...
S-a infipt, cum era si de asteptat, in dulciuri, din care a inceput sa devoreze in nestire. Degeaba i-am spus eu ca trebuie sa bea mai intai laptele, ca vine moshu si-i ia cadourile inapoi daca nu-si bea tot biberonul ... nu l-am convins. Intai si-a umplut burta cu dulciuri si apoi s-a dus la lapte, mai mult de gura mea ca loc in burta bineinteles ca nu mai era.
Cel mai tare l-a atras masina pe care a primit-o si careia ii lumineaza rotzile, sare, se invarte, se ridica pe 2 roti, ma rog, si tie adult iti face placere sa te joci cu ea. Nu prea stie el sa manevreze telecomanda dar speram ca pana o va distruge, macar asta sa invete. Bucuria cu masina n-a tinut insa mult intrucat bateriile erau pe duca si a trebuit s-o punem la incarcat.
S-a bucurat si de laptop dar nu la fel de tare cum s-a bucurat de masina. Plus ca ala e totusi pt copii mai mari, de la 3 ani in sus.






Wednesday, December 5, 2007

A venit si moshu! - ep. 2

Uite ca a venit si moshu! Rayan doarme insa linistit si nici nu banuieste ce se intampla pe langa patul lui ... Abia dimineata (speram cat mai tarziu!) va face cunostinta cu ceea ce a lasat moshu in ghetutze!
Asadar ne vedem dimineata! Somn usor!


Pregatirile-s in toi - ep.1

De cateva zile tot prelucrez la Rayan si-i spun cum e cu moshu', cum nu vine decat la copiii cuminti, cum celor care nu sunt cuminti si care nu asculta de parintii lor le va aduce doar un batz, cum trebuie sa-si puna ghetele (la geam in cazul nostru, intrucat nu avem sobe, deci nici gura lor), cum va trebui sa-i scrie moshului o scrisoare sa-i spune ce-si doreste de la viatza lui etc.
In dupa amiaza asta, Lana a preluat fraiele si s-a asezat cu Rayan la birou ca sa-i scrie moshului. A venit, manca-l-ar mama, cu scrisoarea impaturita si stransa in pumn sa mi-o arate si chitit s-o puna in ghetutze. Eu ii pregatisem cateva perechi de ghete dar nu i-a convenit aranjamentul meu. Si-a cautat toate incaltzarile pe care le-a gasit si si le-a insirat in semicerc (de ce asa n-as putea sa va spun), spunandu-mi ca le aseaza ca un ou ...
S-a descaltat pana si de papuci ca sa fie sigur ca vor fi suficienti umblatori pe care moshu sa-i umple cu "bobo".
Mi-a repetat de 100 de ori in seara asta: "mami, ayan minte" (a se citi cuminte), ne-am facut baitza de seara, am mancat iaurtul, ne-am bagat in pat si-am adormit foarte emotzionat.

Asta e aranjamentul initial, facut de mami si care n-a fost deloc pe placul lui Rayan!

Incepe aranjamentul lui Rayan!



Asa arata el finalizat!
Sssssssssstttttttttttt !!! Dormim si-l asteptam cuminti pe mosh!

Tuesday, December 4, 2007

Dintr-o petrecere intr-alta

Sambata, de ziua nationala, gasca noastra a avut de sarbatorit ceva cu mult mai important decat asta si anume ziua de nastere a lui Vladi. Mami a lui s-a incapatzanat sa-l sarbatoreasca acasa, ceea ce a riscat destul, dar a zis ca o data-n viata face baiatul ei 2 ani. Pana la urma a iesit insa totul bine, nu i-am daramat femeii casa, nici cu vecinii n-am avut taine, toata lumea a fost extrem de intelegatoare si mai ales multumita. Copiii s-au jucat ca niste diperati, cu miile de jucarii pe care Vladi le poseda (la astea adaugandu-se si cele primite atunci si pe care ai nostri s-au imbulzit, care mai de care, sa le scoata din cutii), au alergat de ziceai ca au toti cheitze, au sarit, s-au mai si certat ca deh, asa e-n tennis. Bianca si-a aratat pentru prima oara muschii si nu s-a mai lasat dominata de partea masculina a gastii si cand le-a tras vreo doua si i-a impins de cateva ori pe unii dintre ei, i-a lasat fara piuit. Bravo Bia, asa te vrem!
Barbatii nostri au facut opinie separata si au stat la o masa, retrasi, cu totii, ceea ce noua ne-a prins foarte bine. Erau atat de absorbiti de ce discutau acolo incat nu vedeau, nu auzeau si nu participau la nimic din ce se intampla in restul casei.
Cand s-a ajuns la capitolul "suflat in lumanari", bineinteles ca ai nostri au fost primii la apel. Vladi saracu' abia a apucat sa-si sufle in propria lumanare ca au si tabarat golanii astia mai mari care, bineinteles, ca au vrut sa sufle si ei si nu o data ...
Gata cu vorbaria, va las acum sa vizionati dovezile.













Monday, December 3, 2007

Sf. Andrei

Vineri a fost Sf. Andrei, asadar si prin urmare, ne-am dus cu mic cu mare la "muni", unde, pe langa mami, l-am sarbatorit si pe bunicu' (tata cum ii spune Rayan). Au fost si Popestii (unchiul si matusa), Popestii juniori, Mircea si Catalina, cu cel mai tanar membru al familiei, Tudor.
Desi Rayan are si la muni o tona de jucarii, n-a acceptat deloc ideea ca Tudor sa i se apropie prea mult de ele. A fost imposibil sa-l conving ca trebuie sa imparta totul, ca Tudor nu i le mananca, ca nu i le strica etc. Brusc l-a gasit ordinea, si le aduna pe toate ca un harciog in cutii si cosuri, asa incat Tudor nu prea a avut parte de bucuria de a se juca cu jucariile lui Rayan. Rivalitate masculina in toata regula! Noroc ca Tudor e cu mult mai mic si a cedat usor!



Friday, November 30, 2007

Colaje

Astea sunt niste colaje pe care mi le-a trimis o cunostinta din Italia. Mi-a placut mult ideea, asa ca o impartasesc cu voi.