Saturday, January 31, 2009

Lunch time ...

Asa cum am promis, ma intorc la copiii mei. Nu ca articolele pe care le-am postat in ultima vreme n-ar avea legatura cu ei, but I'll be more specific now.
M-am gandit sa va arat la ce performante cantitative am ajuns, dupa nici doua saptamani de diversificare. In curand trecem la mancat urechi de mama.
La masa de fructe am renuntat complet deocamdata ca era o sursa de nervi atat pentru Philip, cat mai ales pentru mine. Nu ne plac fructele si basta! Le-am inlocuit cu cerealele si grisul de la Humana (nimic cu aroma de fructe ca deh, nu servim) pe care vad ca le mananca cu placere. Aseara chiar a ras un castron, pana la ultima lungurita.
Acesta este filmul pranzului nostru de astazi ... si ca de altfel al fiecarei mese din ultima saptamana. Difera doar culoarea de la botic.









Au inmugurit aripioarele de ingerash ...

Cine a fost cel mai cuminte copil saptamana asta la gradi? Ia sa vedem ... ghiciti?
N-am mai vrut sa luam jucariile de data asta doar ca pana sa inteleaga Rayan ce si cum, pana sa se treaca la o alta solutie decat cea de a imparti jucariile intre ei, mai dureaza un picutz. El stia ca i se cuvin, ca le merita din plin asa ca si le-a insusit.

Friday, January 30, 2009

Oedip

Complexul Oedip este reprezentarea INCONSTIENTA ( a se retine acest aspect) prin care se exprima dorinta sexuala sau amoroasa a copilului pentru parintele de sex opus si ostilitatea pentru parintele de acelasi sex.

Spre patru ani, patru ani si jumatate cel tarziu, baiatul intra in lupta emotional deschisa cu tatal sau; il omoara in joaca, incearca sa acapareze toata dragostea mamei, ii spune ca se va casatori cu ea, ca o va duce departe, in casa lui, cu avionul, ca vor avea copii impreuna. Incepe perioada oedipiana.
Fetita traieste o perioada asemanatoare. Spre varsta de trei ani si jumatate, patru ani, ceva mai devreme la fata decat la baiat, fetita se comporta fata de tatal ei ca o mica indragostita cocheta, seducatoare, tandra si concentrandu-si tot interesul libidinal asupra lui. Se arata geloasa si nu este bucurie mai mare decat sa iasa singura cu el, sa-i acapareze atentia, afectiunea. Ii marturiseste planurile ei minunate: va fi sotul ei, o va duce intr-o casa frumoasa si vor avea multi copii.
Dar vai, trista realitate este alta; tatal si mama tin unul la altul si purtandu-se cu tandrete fata de copil il indeparteaza de multe ori trimitandu-l la joaca; copilul se simte neputincios in a-si alunga rivalul. Ce fac doi adulti impreuna? Este o intrebare la care copilul incearca sa afle raspuns; ii pandeste, ii asculta vorbind fara sa le inteleaga cuvintele. Cei mari il alunga insa, iar cateodata se opresc din vorbit cand vine copilul. Acest mister al intimitatii parintilor se intalneste cu inca unul ramas fara raspuns: rolul tatalui in conceperea copiilor.
Daca copilul asista la raporturile sexual ale parintilor, fie ca doarme cu ei in camera – ceea ce , din pacate se intampla prea des - , fie ca ii surprinde, el considera situatia drept un act sadic, o lupta in care tatal este cel mai puternic iar rolul mamei il ravaseste. Zana sa tabu, mult iubita, este invinsa, poate chiar ucisa. Sangele ciclului menstrual, atunci cand il vede, ii va confirma ipoteza. Exista aici ceva ce ii depaseste puterea de intelegere si il umple de indoiala. Nu face insa legatura intre aceasta “lupta” si misterul nasterii pentru ca nu are capacitatea de a cunoaste fara explicatii existent spermei si a vaginului (mentionez aici ca aproape in orice psihanaliza a adultului se intalnesc vise legate de “scena primitiva”).
Ce se va intampla cu aceasta situatie oedipiana care se instaleaza la patru ani si atinge dezvoltarea maxima spre sase ani? Supunandu-se naturii, copilul va trebui nu numai sa se retraga din aceasta rivalitate, uneori dusmanoasa, fata de parintele de acelasi sex, dar si sa se identifice cu el. El trebuie sa dezvolte acele insusiri care fac din baiat un barbat si din fata o femeie.
Modul cum adultul a raspuns exigentelor sale de iubire si a stiut sa reactioneze la ele printr-o calda afectiune judicious masurata, observatiile si incurajarile facute cu discernamant au adus copilului satisfactii afective constituind, in cazurile “normale”, compensatii suficiente pentru renuntarile care i s-au cerut si pe care le-a acceptat.
Faptul de a fi fost favorizat de natura (este vorba aici de existenta penisului), in timp ce "sarmana fata" este defavorizata, il face pe baiat sa atribuie penisului o si mai mare valoare. Falusul, investit deja cu libidoul narcisic datorita satisfactiilor sexuale pe care le aduce masturbatia, suporta in investire libidinala suplimentare tinand de categoria increderii in sine.
Cum insa sexualitatea este inca, dpdv calitativ, sadica, captativo-agresiva, manifestarile de triumf ale baiatului vor fi exagerari ale comportamentelor sadice: acasa, jocuri zgomotoase, brutale, iar afara, alergari, cautarea aventurii prin tufisurile din imprejurimi, a pietrelor care vor fi aruncate cat mai departe (tot o nota agresiva si o tema de aventura), inchipuiri razboinice in joaca de-a soldatii. In inchipuirile sale, ofiterii au drept de viata sau de moarte asupra soldatilor si a prizonierilor.
Mama ramane totusi obiectul iubirii afective; e cu atat mai iubita de baiat cu cat acesta considera o favoare speciala din partea ei faptul de a fi baiat. Vrea sa-i cucereasca afectiunea calda si admirativa, iar mijloacele de care dispunde sunt agresive; conform parerii sale, aceste mijloace care ii afirma sexualitatea trebuie sa o faca pe mama mandra de el; si in al doilea rand - pe tata.
El isi suporta mai usor inferioritatea reala de copil atunci cand mama il apreciaza si reuseste chiar - datorita identificarii cu tatal sa simta ca impartaseste puterea magica a acestuia, in fantasmele sale ludice este cal, leu, tigru.
Asa cum am vazut insa, atasamentul fata de mama creste progresiv, in timp ce aceasta se elibereaza de dependenta constanta care o tinea legata de copil.
Iubirea ei, grija ei binevoitoare si materna continua totusi sa-l invaluie sentimental pe fiu. Ea ii stimuleaza mandria se de a-si face prieteni printre cei mici si cei mari, de a se purta cu ei conform conventiilor sociale ale mediului. Mama se arata multumita si mandra de progresele pe care copilul le realizeaza in domeniul rezistentei fizice, de initiativele lui fericite, de succesele lui intelectuale.
Baietelul gaseste astfel in lumea exterioara obiecte de atractie, prietenii, jocuri, interese la care adera intelectual si afectiv cu entuziasm. De aceea, esecurile sau insatisfactiile afective il ranesc profund.
Toate activitatile sale sunt insufletite de prezenta mamei. De relatiile cu ea depinde coloratura emotiilor prin care ia contact cu noi obiecte ale iubirii. Aceasta explica tristetea copilului care-si simte mama necajita si suparata, chiar atunci cand cunoaste motivul, caci el nu intelege valoarea afectiva a supararii, mai ales atunci cand mama, prinsa de propriile-i griji, isi lasa copilul in singurataea inimii sale.
Fara ca parintii sa banuiasca, copilul se crede vinovat. Astfel, pana si cea mai mica dintre nazbatiile care sa merite o mustrare capata dimensiunile unei crime, iar simtul moral intim al copilului este deformat de scrupule. Asa se intampla de exemplu cu veselia sau cu indiferenta baiatului in timpul unui doliu care intristeaza familia intreaga, in timp ce el nu a resimtit fata de cel disparut iubire captativa sau nu s-a identificat cu acesta. O tristete careia nu ii impartaseste motivul nu-l poate afecta si, oricat de putin i s-ar fi parut ca persoana disparuta ii este rival la iubirea mamei sau il oprima, copilul nu se poate arata afectat de moartea ei; dimpotriva, se simte eliberat de o mare greutate si o arata prin comportament. Desi stie deja "sa triseze", adica sa nege un fapt care-i este nefavorabil, copilul nu stie inca "sa se prefaca" atunci cand este vorba de unul care il lasa indiferent. Educatia va trebui sa-l deprinda cu acest lucru, nu din rautate ipocrita, ci din respect pentru sentimentele clorlalti. De aceea, parintii pe care ii preocupa sanatatea copiilor lor ar trebui, neascunzandu-le realitatea bruta a mortii, sa le respecte nepasarea fata de ea si sa se bucure ca nu simt inca durerea care in curand va deveni cumplita, caci nimeni dintre noi nu poate trai fara sa cunoasca golul interior lasat de pierderea unei fiinte dragi. Sa nu ferim copilul de contactul cu realitatea, dar sa-i respectam insensibilitatea spuntana sau mijloacele naturale de aparare atunci cand atitudinea sa nu trebuie sa provoace mai tarziu o suferinta reala.
Baietelul increzator in sine, cu posibilitati libidinale integrale era inca incapabil "sa se joace cu altii", desi ii facea placere tovarasia celor de-o varsta cu el. Incetul cu incetul abandoneaza fantasmele si jocurile solitare in favoarea jocurilor colective si a povestilor pe care ii place sa le asculte si sa le povesteasca la randul sau. Ii plac toate activitatile in care se amesteca gustul pentru risc, indrazneala, doreste sa se arate curajos, ingenios.
Cauta acum tovarasia altor baieti, de varsta lui sau mai mari si nu-i place sa se joace cu cei mai mici sau cu fetele. Cand fetele vor sa se amestece in jocurile baietilor, acestia protesteaza: "Nu, fetele sa plece "... " nu dai doi bani pe fete" etc. Daca unul din baieti este mai putin indraznet, este tratat cu dispret drept "fata" si devine tapul ispasitor al bandei dezlantuite.
Incidente neplacute pentru mandria sa (rani sau cucuie), cateodata accidente constituie pretul cuceririlor sale barbatesti. Baiatul le indura curajos, cu mandrie in fata tatalui si a prietenilor; fericit ca poate plange fara rusine in fata mamei care, fara sa-l umileasca, il ingrijeste fizic minimalizand gravitatea esecului; ea ii stimuleaza spiritul de revansa asupra lui insusi si asupra celorlalti, analizand impreuna cu el mijloacele de a depasi cauzele inferioritatii sale.
Baiatul ajunge astfel - in mod firesc - sa depaseasca adevaratele greutati far sa recurga la magia ajutoarelor imaginare. "Viclean" nu mai are in limbajul sau intelesul peiorativ de "dracesc", ci, dimpotriva, este sinonim cu inteligent, siret in a urmari o cauza buna. Sublimeaza in "indemanarea" practica agresivitatea pulsionala primitiva, caci prevede consecintele felului in care se comporta judecandu-le in raport cu cerintele realitatii. Aici se afla baza bunului simt practic. Ispravile copilului in campul simbolic ludic sau in domeniul cultural, social, scolar, constituie pentru el relaxari euforice ale pulsiunilor sexuale. Scopul hedonist primitiv este el insusi sublimat in scop sentimental ( a placea si a face placere). El ii permite sa castige consideratia adultilor si in acelasi timp sa dobandeasca incredere in sine, bazata de data aceasta nu pe fantasme ale puterii magice, ci pe valori reale obiective. Este varsta cavalereasca.
Acest comportament baietesc si cavaleresc va avea consecinte afective importante. Baiatul isi va supraestima tatal si va fi gelos pe el pentru ca, daca acesta este normal, ii este rival in fata mamei pe care o protejeaza si-o intretine. Baiatul va incerca asadar sa-si invinga tatal incercand prin toate mijloacele sa se faca folositor mamei si "sa invete" tot ce trebuie pentru a a junge sa se comporte ca el, sa citeasca, sa scrie, sa castige cu notele sale bune bani cu care va cumpara un buchet de flori, un cadou; le va oferi apoi triumfator mamei. Se va stradui sa mestereasca el singur obiecte care vor face placere mamei. Supra-Eul, astfel spus "constiinta", incepe astfel sa se contureze in forul sau interior; acesta ii va arata ce este cel mai bine sa faca, ii va indica lucrurile pe care trebuie sa le evite, nemaiurmand principiul placerii directe ci simtul moral necesar pentru a fi luat in considerare de mama, pentru a o auzi spunandu-i "iata-te un adevarat barbat".
Cu cat insa baiatul se dezvolta in scopul declarat de a placea mamei, de a fi ca tata, cu atat fantasmele oedipiene devin mai clare. In inchipuirile sale, baiatul pleaca singur cu mama lui intr-o calatorie, conduce masina, avionul, construieste casa lor, alege o meserie ca sa castige bani pentru ea; mama va fi fericita, vor avea copii. Inchipuirile oedipiene se lovesc constant de o realitate contrara, inexorabila - inferioritatea varstei. Mama este " a tatalui". "- Si tu, ii spune tatal, cand vei fi mare, vei avea o sotie." "- Dar eu o vreau pe mama". " - Nu, nu se poate, fiindca mama este a mea si apoi va fi batrana ca bunica atunci cand tu vei fi destul de mare ca sa devii tata". Copilul nu poate inca admite realitatea dureroasa.
De vreme ce mama este a tatalui, daca tata n-ar fi, mama n-ar mai fi a nimanui si ar trai linsititi amandoi. De aici fantasmele razboinice, agresive, brutale fata de tata, replicile " n-avem nevoie de tine, noi amandoi" etc.
Sa admitem ca tatal nu se supara si ca este total indiferent fata de atitudinea si cuvintele agresive, mitomane ale copilului.
Ei bine, chiar si in aceasta situatie, culpabilitatea copilului creste, devine absolut independenta de o interventie exterioara: ea nu se datoreaza decat functionarii inconstientului.
Caci prin simplul fapt ca tatal, adult care are drepturi asupra mamei si pe care ea il iubeste, exista, orice baiat normal va simti, sub aparenta unui dezinteres afectat, o teama si o gelozie reale. Isi spune atunci ca tatal este gelos (caci proiecteaza asupra lui propriile sentimente) si se plange mamei de severitatea tatalui. Vai de mama care face jocul micului Oedip invinovatzindu-l pe tata pentru asprimea sa. Ea-si va pierde din autoritate si va provoca certuri reale cu tatal, certuri care vor accentua sentimentul de culpabilitate al copilului, caci el este la originea lor. In plus, in forul sau interior, el admira tocmai fermitatea si superioritatea rivalului model. Daca mama il ataca pe tata si acesta ii cedeaza, este ca si cum ea i-ar permite baiatului sa devina "barbatul ei" numai pentru a-l tine sub tutela. Mamele care nu sunt nevrozate si care-i lasa barbatului initiativa afectiva stiu bine ca daca tatal este sever nu inseamna ca-si iubeste mai putin fiul. Iar daca, din intamplare, nu l-ar iubi sau ar fi gelos pe el in mod inconstient, nu reprosandu-i-o l-ar schimba, dimpotriva.
Treptat, se naste asadar o agresivitate geloasa care se manifesta in atitudini vadit ostile, in conflicte pentru orice fleac si din nimic cu tatal, in nesupuneri fatise menite sa atraga mustrarile acestuia si de care baiatul se va plange mamei. Aceasta atitudine se manifesta intotdeauna intr-un anumit moment al dezvoltarii oricarui baiat.
Daca tatal este viril, sanatos si sever, fiind in acelasi timp si drept, complexul lui Oedip se desfasoara normal, caci imaginea tatalui este "capabila" sa suporte agresivitatea inconstient violenta a baiatului fara a-i crea acestuia nevoia de a cauta sa se autopedepseasca din sentiment de culpabilitate.
Daca, dimpotriva, tatal este o fiinta slaba dpdv fizic, prea bland sau prea sever, adica moralmente slab, baiatului ii este mult mai greu sa devina foarte viril. Chiar succesele in activitati derivate, legitime sunt considerate de el drept vinovate, iar Supra -Eul sau reactioneaza ca si cum acestea ar fi intr-adevar astfel.
Intr-o familie normala in care tatal este cel care comanda si este legat printr-o iubire plina de simpatie de mama, singura modalitate de a iesi din impas a baiatului este de a renunta definitiv la obiectul primar, miza competitiei si de a-si sublima pulsiunile care aveau drept scop cucerirea mamei.
Necesitati interioare constrang subiectul sa abandoneze lupta cu tatal sau ori sa sublimeze si sa orienteze asupra altor obiecte libidoul folosit la inceput in fixarea afectiva de mama. Incestul este castrator din punct de vedere libidinal.
- Intr-adevar, daca agresivitatea fata de tata ar ajunge sa triumfe in planul constientului si-n realitate, fiul nu s-ar mai putea identifica cu acesta; or, copilul are nevoie sa-l investeasca cu libidou pasiv pe tata, adevaratul posesor mascul al mamei. El vrea nu numai sa-si inlocuiasca tatal, dar si sa-l imite. Aceasta dubla atitudine, rivala si pasiva, nu poate practic exista decat intr-o familie "normala", adica fara nevroze, in care baiatului i se permite o atitudine baietoasa, in care altercatiile inevitabile si necesare cu tatal izbucnesc fara interventiile mamei ("sa se descurce ca intre barbati"). Acest lucru este posibil deoarece competitia oedipiana dintre fiu si tata nu este reala: mama l-a ales deja pe tata. Ea poate atunci sa-i ofere baiatului, fara a dezaproba pe tata, consolari afectoase dar eliberate de libido, caci micul barbat are nevoie de o dragoste feminina in depasirea greutatilor presupuse de adaptarea sociala. Mama va contribui astfel la stimularea formarii la baiat a unui adevarat Supra - Eu genital. Baiatul va renunta cu atat mai usor la rivalitatea cu tatal sau cu cat si va da seama de inutilitatea propriului comportament; absenta acestei sigurante este sursa angoasei. Orice ar face, nu va avea intaietate in ceea ce priveste iubirea mamei; ea ii va permite sa se ataseze de alte obiecte feminine. Insa daca copilul isi rezolva complexul lui Oedip, el poate fi mandru, dimpotriva, de tot ceea ce reuseste si il face sa semene cu tatal; nu se mai simte vinovat, ceea ce inlesneste instalarea unei pubertati sanatoase.

Mic dictionar de termeni:

sublimare = desemneaza o stare dincolo de constiinta

nevroza = o boala nervoasa care antreneaza tulburari de personalitate sau o maladie nervoasa ale carei simptome simbolizeaza un conflict psihic refulat, de origine infantila

refulare = este procesul care vizeaza mentinerea in inconstient a tuturor ideilor si reprezentarilor legate de pulsiuni si a caror realizare, producatoare de placere, ar afecta echilibrul functionarii psihice a individului devenind sursa de neplacere. Ea constituie de altfel nucleur originar al inconstientului nostru.

pulsiune = incarcatura energetica, sursa a activitatii motrice a organismului si a functionarii psihice inconstiente a individului

libidou = manifestarea pulsiunii sexuale in viata psihica si, prin extensie, sexualitatea individului in general si infantila in particular

Wednesday, January 28, 2009

Stadiul anal

"Pentru copiii intre un an si trei ani, noua raporturi din zece cu adultii sunt hranirea si deprinderea curateniei sfincterelor. Al doilea an de viata al copilului, fara a detrona complet zona erogena bucala, va da importanta zonei anale. Aceasta s-a trezit de altfel mai mult si daca ii urmarim pe micuti, vom remarca placerea nedisimulata pe care le-o provoaca eliberarea spontana a sfincterelor. Copilul a capatat o mai mare dezvoltate neuro-musculara: libidoul care provoaca suptul ludic din stadiul oral va provoca acum retentia ludica a fecalelor sau a urinei(care se va prelungi uneori mult in copilarie si care se regaseste la anumiti adulti). Aceasta poate fi prima descoperire a placerii auto-erotice “masochiste” (termen care poate fi inteles ca apartinand categoriei “fa-mi ceva”, ca “placere de a simti o presiune pasiva asupra corpului” … inaintarea generala a fecalelor, aparitia lor in zona rectala nu sunt acte voluntare si in consecinta provoaca senzatii resimtite pasiv), care este una din componentele normale ale sexualitatii. Curatenia ulterioara excretiei este facuta de mama. Daca este multumita de copil, toaleta se face intr-o atmosfera placuta; daca copilul si-a murdarit scutecele, dimpotriva, este certat si plange. Cum insa, datorita satisfacerii fiziologice a placerilor in zona erogena respectiva, toaleta este oricum placuta, sentimente contradictorii se asociaza cu prezenta mamei; este prima descoperire a unei situatii ambivalente.
A-si face nevoile atunci cand adultii o cer devine astfel, de asemenea, un mod de recompensare (aici, din partea copilului catre mama), un semn de buna intelegere cu mama, in timp ce refuzul de a se supune cererii acesteia echivaleaza cu a o pedepsi sau cu a nu se intelege cu ea. Prin dobandirea disciplinei sfincterelor, copilul descopera astfel notiunea puterii sale, pe aceea a posesiunii: materiile fecale, pe care le elimina sau nu. Putere de a-si provoca singur placere, influentand tranzitul intestinal, putere afectiva asupra mamei pe care o poate recompensa sau nu. Si acest “cadou” pe care i-l face va fi asimilat tuturor cadourilor care “se fac”: bani, obiecte oarecare ce devin pretioase prin simplul fapt ca sunt oferite, pana la copilul, fratiorul sau surioara pe care mama, in inchipuirile copiilor ii “face” pe anus dupa ce a mancat un aliment fermecat. Avem de-a face cu descoperirea placerii sadice (termen care trebuie inteles in mare ca tinand de “iti fac ceva cu corpul meu”, de “ vreau sa am drept de viata si de moarte asupra obiectelor, a viului, a ta – asa cum voiam sa am asupra excrementelor mele”).
A-si face nevoile la ore fixe, uneori chiar cu greu, a nu astepta nevoia imperioasa si spontana, a nu se distra in a le retine constituie, in conceptia copilului, o renuntare. Interdictia de a se juca apoi cu ele in numele unui dezgust afectat de adult (chiar atunci cand acesta nu-l resimte) provoaca o noua renuntare.
Copilul insa nu renunta la o placere decat pentru o alta; aici, imitarea adultului iubit. Identificarea, mecanism deja cunoscut in stadiul oral, este una din placerile sale.
Dar tipul de relatie inaugurat fata de excremente nu poate disparea pentru ca a incerca sa imiti gesturile si cuvintele unui adult nu inseamna inca a participa la modul sau de gandire si simtire. De aceea copilul va avea nevoie de substitute asupra carora sa-si poata deplasa afectele: tot felul de obiecte pe care la aceasta varsta le va purta mereu cu sine si pe care nimeni nu va putea sa le atinga fara sa-i provoace furia, “criza nervoasa”; numai el are asupra lor drept de viata si de moarte, adica dreptul sa le stranga in brate sau sa le distruga, sa le arunce: intr-un cuvant, sa le confere sau nu existenta, precum excrementelor sale.
Atunci, in loc sa se joace cu propriile excremente, se va adanci in construirea de cozonaci de nisip si se va balaci in murdarie , apa, noroi; si din cauza acestei deplasari inconstiente, atitudinea mai mult sau mai putin severa a parintilor in fata curateniei, nu numai sfincteriene, ci si generale, va favoriza sau va impiedica dezvoltarea copilului si adaptarea lui la viata sociala cu naturalete si indemanare.
Daca, pe de alta parte, din joaca sau constipatie intamplatoare copilul isi retine excrementele, urmeaza adeseori o agresare anala din partea adultului, prin supozitor sau chiar clisma. Pentru copil este o economie de efort si o satisfacere erotica prin seductive pasiva; operatia poate fi insa dureroasa, adultul se poate supara. Ambivalenta afectiva se profileaza din nou si se leaga in mod asociativ de masochismul pe cale de a se naste".
Lucrurile merg si mai departe in ceea ce priveste comportamentul: copilul are acum o dezvoltare neuro-musculara foarte buna, care ii creeaza nevoia de a dispune dupa plac de grupele de muschi agonisti si antagonisti si ii da de acum inainte posibilitatea de a imita nu numai cuvintele, dar si gesturile adultilor. Este activ, zgomotos, brutal, agresiv si fata de obiecte care nu sunt numai la indemana sa, precum in stadiul oral, si pe care le ia si le rupe, le loveste, le arunca pe jos ca si cum si-ar indeplini o placere rautacioasa, accentuata atunci cand observa ca atitudinea lui il nemultumeste pe adult. Identificarea a reusit. Din dragoste pentru adult gaseste o satisfactie in a supara si a lovi. Ambivalenta aparuta la sfarsitul stadiului oral de consolideaza.
Copilul isi foloseste agresivitatea musculara fara sa urmeze alta regula decat propriile “capricii”. Este rolul educatiei sa-l obisnuiasca si in aceasta privinta cu disciplina sociala.
In practica, atunci cand copilul nu asculta este certat (in ochii lui, e lipsit de dragoste), batut si oricat de agresiv s-ar dovedi, oricat de mari ar fi razvratirile sale, el este intotdeauna cel mai slab si trebuie sa cedeze.
Dar asa cum o educatie corecta ii va fi permis copilului substitute simbolice pentru materiile sale fecale, tot asa pentru educatia sa musculara va trebui sa i se rezerve ore zilnice in care, liber de orice constrangere parinteasca, va putea sa se joace oricat de brutal si de zgomotos ii va placea. Este o conditie a salvarii vietii si libidoului ulterioare; in caz contrar, copilul se va simti zdrobit sub dominarea sadica a adultului (nu fiindca acesta ar fi in mod necesar sadic, ci pentru ca asupra lui copilul proiecteaza propriul sau sadism nesatisfacut), iar activitatea sa ulterioara va ramane in toate domeniile legata de o nevoie de pedeapsa care va aduce cu sine cautarea situatiilor cand in mod pasiv este batut si dominat. De stadiul anal se leaga formarea unor trasaturi de caracter de tipul constiinciozitatii, sobrietatii, spiritului de ordine, harniciei, seriozitatii si a spiritului stiintific la cei carora le-a placut sa se conformeze noilor cerinte ce li se formulau; in categoria opusa se vor gasi indaratnicii, bosumflatii, incapatanatii, cei carora le place sa produca scandal prin dezordinea, murdaria si indisciplina lor sau a caror grija meticuloasa si vecina cu obsesia pentru ordine ii face insuportabili celor din jur.
De componentele dominante in faza anala trebuie sa legam la adult trasaturile posesive, meschine, avaritia (banii reprezentand excrementele pentru inconstientul sau anal). In sfarsit, componentele sadice si masochiste din aceasta perioada explica perversiunile la adult si interesul libidinal exclusiv pentru orificiul anal, in actul sexual, in detrimentul vaginului, a carui existenta anatomica nu este cunoscuta la varsta fixatiei infantile ramase vii la perversi".

"La inceputul fazei anale apare placerea de a ciupi, de a bate, de a strivi, de a “impinge”, adica de a face un efort. Tocmai pentru ca este capabil sa depuna un efort muscular stie copilul “sa impinga” si “sa se tina”, si poate fi invatat, repetandu-i-se onomatopeea care insoteste efortul defecatiei si fiind pus pe oala de noapte, sa disciplineze efortul respectiv, pana atunci ludic, si sa-l transforme in prima cucerire din viata sa sociala si, in acelasi timp, in primul mod de a face placere adultului iubit.
Varsta stadiului anal este cea la care copilul isi roade pielitile de la unghii, baga degetele in nas, se scarpina, chiar daca pielea e sanatoasa, si isi face chiar mici leziuni gata bineinteles sa se infecteze".

- to be continued -

Tuesday, January 27, 2009

Sexualitatea infantila

Pentru ca mie mi se pare o tema extrem de interesanta, pentru ca eu cred foarte mult in teoriile psihanalistilor, pentru ca am citit foarte multe despre asta si am trecut chiar si printr-o psihanaliza de aproape 3 ani (marturisesc, neterminata) in care am inteles multe din aceste aspecte, pentru ca sunt lucruri extrem de serioase dupa parerea mea pe care, consider eu, ar trebui sa le stie orice parinte (pentru sanatatea mintala a copiilor lui), pentru toate astea m-am gandit sa scriu un post in care sa incerc sa lamuresc cateva aspecte si notiuni despre care lumea nu cred ca stie prea multe.
Scriam la un moment dat aici cate ceva despre sexualitatea infantila si, desi erau pareri despre care primul care a vorbit a fost intr-adevar Freud, teoriile au fost preluate de-a lungul timpului si s-au format, pe baza lor, mari scoli de psihanaliza.
Scriam acolo despre sexualitatea infantila si numai ca nu s-a aruncat cu rosii in mine. Ca sa nu repet greseala de a-mi exprima propriile-mi pareri, liber si pentru ca stiu ca unii ar fi curiosi sa inteleaga cum stau treburile, m-am gandit sa va dau cateva citate, nu din Freud (ca e depasit, nebun si controversat), ci din F. Dolto (pentru necunoscatori - nu e vreo cantareatza la moda, ci o mare specialista in psihologia si psihopatologia copiilor).

“La fiecare varsta, de la nastere si pana la moarte, nu exista gand, sentiment sau fapta a individului care sa nu presupuna o cautare hedonista, adica o pulsiune libidinala. Nu exista viata sanatoasa fara viatza sexuala sanatoasa si invers, nu exista viata sexuala sanatoasa la un individ bolnav sau nevrozat. Sanatatea sexuala nu se masoara dupa activitatea erotica fiziologica a individului, aceasta nu este decat unul din aspectele vietii sale sexuale. Celalalt este comportamentul afectiv al individului fata de obiectul iubirii, care se traduce - in absenta acestuia din existenta reala – prin fantasmele in care intervine. Numai studiul acestor fantasme si al simbolisticii lor permite cunoasterea varstei afective a subiectului si tipul de sexualitate care ii conduce activitatea.
Energia libidinala, deviata de la scopurile sale sexuale, insufleteste toate activitatile individului (asta ce incercam eu sa va explic in comentariul cu pricina).

Inca din primele luni de viata exista la copil tendinta de a-si freca ritmic o parte oarecare a corpului pentru obtinerea placerii. Acum putem vorbi de stadiul oral care este organizarea libidinala care se intinde de la nastere pana la intarcare si care sta sub semnul zonei erogene bucale. Nevoia fiziologica de a suge apare inca din primele ore ale vietii; desi satul, sugarul continua in timpul somnului sa-si suga buzele, in timp ce aspectul sau exterior linistit si satisfacut exprima volptatea. Placerea suptului independent de necesitatile alimentare este o placere auto-erotica. Este tipul de placere narcisica primara, auto-erotism originar, subiectul neavand inca intuitia unei lumi exterioare, diferita de el. Daca i se ofera prilejul sa-si satisfaca aceasta placere, copilul se ataseaza de acest obiect ocazional; sanul sau biberonul cu care ii place atata sa se joace, chiar cand nu mai este lapte, pe care ii place sa-l suga fara a face efortul aspiratiei sau al deglutitiei. Copilul iubeste ca pe el insusi ceea ce i se pune in gura (sanul, tetina) si prin extensie (caci nu are intuitia limitelor propriului sau corp) pe doica sau pe mama intotdeauna legata in mod necesar de placerea suptului si cu care se identifica astfel. De altfel, toate momentele senzatiei de voluptate, baia, toaleta, leganatul, sunt legate de prezenta mamei prin vedere, sunet, pipait. Asociata acestor senzatii de placere, ea devine in intregime, prin prezenta si persoana ei, un obiect de iubire, si copilul ii surade si o primeste cu bucurie chiar si in afara suptului. Pe modelul acestei relatii de iubire se va structura atitudinea fata de lumea exterioara. Copilul va duce la gura orice obiect care-l va interesa. A absorbi obiectul, a avea ceva comun cu el atrag placerea de “a avea” care se confunda la sugar cu placerea de “a fi”. Incetul cu incetul, copilul se identifica asadar cu mama sa, conform unui prim tip de relatie care va dainui, de altfel, toata viata, chiar dupa ce vor aparea altele: daca ea zambeste, zambeste si el, daca ea vorbeste, el gangureste; copilul se dezvolta inmagazinand pasiv cuvintele, sunetele, imaginile, senzatiile. Acesta este stadiul oral in prima sa forma, pasiva. Primele cuvinte sunt deja o cucerire care cere efort, recompensat prin bucuria si mangaierile celor din jur.
Paralele cu acest progres insa, apare dentitia, cu suferinte care se cer alinate prin muscaturi. Este momentul cand copilul intra mai adanc in perioada orala activa. Va musca ce-i va veni la gura, obiectele si chiar sanul, daca mai suge inca; si cum muscatura este prima pulsiune agresiva, modul in care ea va fi permisa sau nu de obiectul iubirii sale este de mare importanta; de faptul respectiv depinde invatarea limbii materne.
Daca se asteapta acest moment pentru a incepe intarcatul, el va fi considerat drept o consecinta a agresiunii, adica o pedeapsa de felul frustrarii. Copiii intarcati tarziu prezinta dificultati in a profita complet de agresivitatea lor fara a provoca o nevoie de autopedepsire. Este necesar, bineinteles, ca la indemana copilului sa nu fie decat obiecte susceptibile de a fi supte sau muscate fara pericol si care sa nu provoace interdictiile ori mustrarile adultului. Daca intarcatul brusc priveaza dintr-o data copilul de sanul mamei fara ca el sa-si fi mutat asupra altor obiecte comportamentul libidinal, copilul risca sa ramana legat de un mod oral pasiv (copiii mari care-si sug degetele). In tot cazul, auto-erotismul sau se accentueaza, copilul se concentreaza asupra propriilor fantasme, asupra arabescurilor imaginative, succesiune de imagini representative ale emotiilor. Poate pastra astfel un nucleu de fixatie care va intra in rezonanta cu ocazia unei frustrari ulterioare si va favoriza, eventual, aparitia unei nevroze”.
In faza orala pasiva, suptul fara inghitire este o manifestare fara alt scop decat hedonismul; in faza orala active, a musca sau a musca in joaca este in sine o placere.
Pentru copilul care nu are inca “varsta ratiunii”, adica simt moral, concluziile experientelor sunt reglate de principiul brut placere-neplacere. Ceea ce aduce placere va fi repetat, ceea ce aduce neplacere va fi evitat.

- to be continued -

Mi-e frica, mi-e frica sa dorm singurica ...

De maine si pana vineri raman singurica cu tot casoiul pe cap. Sotzul meu isi ia lumea-n cap si pleaca, unde credeti voi? Taman la Paris!!! Ei bine da! In fix capitala modei!
Se duce cu treaba, nu va ganditi la prostii. Nu i se trage de la nici un download nocturn de poze sexy de pe net si nici dupa reduceri de pretz nu alearga.
Pentru cei care vor incerca sa incinga liniile telefonice cu receptziile diverselor hoteluri de ***** ca sa verifice informatia, le spun de pe-acum ca rezervarea nu este facuta in numele lui asa ca don't waste your time ... sau poate cine stie, cu ceva pile, vi se poate dezvalui informatia, confidentiala de altfel, conform careia unu' Badran, locuieste in vreunul dintre ele.

Friday, January 23, 2009

Fatza vesela/fatza trista

La gradinitza la Rayan s-a instaurat, incepand cu aceasta saptamana, o noua regula.
S-a facut un tabel colorat cu numele tuturor copiilor din grupa. La sfarsitul fiecarei zile, fiecare copil primeste ori o fatza vesela (asta insemnand ca a fost cuminte si s-a remarcat cumva prin ceva pozitiv), fie o fatza trista (insemnand ca a facut ceva prostioare, si-a batut colegii, a injurat sau mai stiu eu ce).
In fiecare dupa amiaza, noi, parintii, ne holbam din usa la tabelul cu pricina sa vedem ce-a facut odrasla noastra in ziua respectiva pentru ca, fiecare copil care a primit o fatza trista este obligat sa aduca, a doua zi, de-acasa, o jucarie. De tot! Iar aceste jucarii se aduna intr-o cutie.
Copilul care la sfarsitul saptamanii are cele mai multe fetze vesele pleaca cu toate jucariile acasa. Tananam! Daca sunt mai multi cu acelasi numar de fetze vesele, jucariile se impart fratzeste, de comun acord cu copiii "preminati", of course.
Ei bine, cine credeti ca a avut saptamana asta cele mai multe fetze vesele? Asadar ne-am trezit ca ne-am inmultzit colectia de masini cu inca doua!
Am fost asa de mandra de Rayan! L-am laudat tot drumul spre casa si am facut o intzelegere: noi o sa le luam toate jucariile, saptamana de saptamana, si nu o sa ne despartzim de nici una din dotare!
Mi s-a parut o idee foarte ingenioasa, nu stiu cine are copyright pentru ea. Dar functioneaza!

Thursday, January 22, 2009

Patrupedu' lu' mama

Astazi l-am descoperit mergand de-a busilea prin pat ... Tot astazi l-am pus pe covor si pana sa gasesc eu aparatul de fotografiat a cam obosit ... de atata mers of course!




Iar aici suntem dupa baie, cu parul de care a ras mami putzin si cu nasu' roshu ca de clown de la atata sters ... deh, suntem foarte muciosi!
Tot astazi a descoperit telecomanda si telefoanele mobile. Chiar ma intrebam cand se va intampla si asta ...



Tuesday, January 20, 2009

Alo, alo, tu esti?

Am fost informati ca de astazi ne vor fi inregistrate si puse bine la naftalina toate convorbirile telefonice date si primite, toate mail-urile trimise si primite, toate sms-urile trimise si primite(inclusiv locatiile de unde am sunat sau am fost sunati si, culmea, chiar si tipul de telefon mobil folosit), toate conversatiile de pe messenger etc. Vor fi stocate intr-o baza de date si cand si daca cineva va avea vreodata nevoie de informatiile respective, va putea sa le acceseze (ma refer la institutii abilitate gen politie, justitie etc. Asta teoretic! ).
Pe langa faptul ca mi se pare o absurditate ca cineva sa-mi asculte mie convorbirile cu mama, cu sotzul, cu amantul sau cu cine-o fi, pe langa faptul ca nu mai am nici un pic de intimitate si ca, vreau, nu vreau, ma voi cenzura atunci cand voi vorbi la telefon sau voi scrie vreun mail, mi se pare si o incalcare flagranta a drepturilor mele. De om!
Lasand la o parte asta, sa te tii de-acum inainte la ce santaje de tot felul o sa asistam, sa vezi ce-o sa fie pusi cu botul pe labe diversi indivizi care, prin aceasta metoda, vor avea vesnic sabia lui Damocles deasupra capului. Sa vedeti numai ce-o sa apara prin presa, cum o sa stim noi fiecare partz tras de unii si de altii, sa vedeti cum, cu sms-ul, stenograma nush carei convorbiri sau mail-ul pe masa, se vor trata diverse schmenuri la cel mai inalt nivel, cum se vor obtine tot felul de favoruri ...
Sa vedeti voi de ce scurgeri spectaculoase de informatii o sa avem parte ca doar nu e nimeni atat de naiv sa creada ca cei care vor avea acces la aceste baze de date si care, teoretic cel putin, vor fi pedepsiti conform legii daca vor scoate la iveala informatii despre x sau y, nu vor si profita pana la capat de ceea ce vor citi acolo. Hai sa fim seriosi ca doar traim in Romania si asta, celor cu acces direct la conversatiile noastre, le va ocupa chiar tot timpul!
Stati pe-aproape sa vedeti ce-o sa ne mai amuzam!

Saturday, January 17, 2009

Friday, January 16, 2009

Da-i cu morcov inainte ...

... marul niet, terciul de legume in schimb pe tot, pe tot. Pana la ultima linguritza!!!

Thursday, January 15, 2009

A treia zi de mar si morcov

Ieri am avut acelasi succes ca si in prima zi, in sensul ca, atat marul cat si morcovul, au fost tratate cu total dispretz si strambaturile ce deriva de-aici. Am servit cu totul vreo 2 linguritze din fiecare dupa care am trecut, evident, la tzitzi.
Astazi se anunta acceasi treaba iar la ora 10:00, la mar, asa a si fost. Descumpanita, m-am resemnat. Mi-am zis ca mai e si maine o zi si ca poate, poate va ajunge sa ne placa totusi si noua altceva decat laptele lu' mami.
Dupa ce a tras un pui de somn de vreo 3 ore la pranz s-a trezit lesinat de foame si, destul de reticenta, am pregatit terciul de legume: morcov - 80%, dovlecel si ardei gras. M-am apropiat de el si in secunda doi tzinea strans de castron cu o mana, cealalta fiind introdusa in aceeasi secunda, in terci. A luat linguritza din mana mea si si-a indesat-o cu disperare in guritza. Asta a fost, mi-am zis! Si ne-am pus pe mancat ... Si-a mancat baiatul meu tot ce-i pusesem, pe nerasuflate, deschidea singur ciocul si hapaia de ziceai ca n-a mai mancat, din nou, de-o vesnicie. Sa consideram ziua a 3-a ca fiind un total succes in cazul asta nu?

Pozele cu portocaliu la botic vin mai pe seara.

L.E.

Tuesday, January 13, 2009

First solid meal!

N-am avut succes cu maru' desi am dat ieri fuga sa-i cumpar mere neaoshe ca am zis sa nu manance baiatu' toate prostiile injectate, stropite si modificate ...
Ei bine, astea au fost mutrele cu care ne-a onorat pe parcursul "mesei" ...
Nu s-a aratat deloc incantat de ce i se ofera, desi prima oara a deschis ciocul maaaaaare crezand ca i se va da ceva bun. Daca nu va manca fructele si legumele cu placere, inseamna ca nu-i al meu, nici al lui ta-su si nici frate cu Rayan nu e!




Ghiciti ce a facut dupa ce a mancat ... A scos tot pe partea celalata. Asta ca sa-mi arate dispretzul pentru chestia asta ingrozitoare pe care i-am dat-o!
Dupa ce l-am schimbat, l-am alaptat. Dumnezeule cum s-a napustit pe tzatza ... de ziceai ca era nemancat de-o saptamana! Stie el ce-i mai bun!

Monday, January 12, 2009

6 luni!

Posted by Picasa
Astazi am facut 6 luni! Numai ca de data asta am facut-o lata, in sensul ca ieri cand a venit dr la noi sa ne articuleze vaccinul corespunzator varstei si cand ne-a masurat si ne-a cantarit, am constatat cu stupoare ca domnul meu a luat in greutate fix 60 de grame si a crescut doar 2 cm intr-o luna. E adevarat ca a fost perioada Craciunului, a vacantei, a agitatiei si oboselii ce denota de-aici, dar nici chiar asa! Asadar si prin urmare, mi-a fost taiat elanul meu de a continua sa alaptez exclusiv tzitzi inca multe luni de-acum incolo, asa cum imi propusesem. De maine incepem marea diversificare, un pic mai "brusc" decat ne-am fi asteptat sau ne-am fi imaginat vreodata, in sensul ca vom trece mai repede peste perioada de acomodare cu suc si vom servi direct piureuri de fructe si legume si vom strecura probabil si cate un biscuite din cand in cand. Asta pana ne vedem iar falcosi!Asadar, de maine ne veti vedea cu diverse nuante de portocaliu, rosu si verde la botic si abia asteptam sa postam pentru voi prima linguritza!

Friday, January 9, 2009

Ajutoare pentru sinistrati

Va mai amintiti pachetele pe care le primeam pe vremuri de la rudele din Europa sau pe cele pe care le primeam de la rudele mai avute din Romania si trimise cu trenu', cu nashu' sau prin conductoru' trenului?
Ei bine, in acelasi stil, am primit si noi astazi un pachet, din Liban, de la scumpii mei socri, dar nu pentru ca aici murim de foame ca atunci, ci pentru ca ceea ce ne-au trimis ei nu se gaseste aici (ma refer la calitatea produselor).

Pachetul a fost adus de "nepotzelul" lui Rafic care a venit astazi din vacanta, la inaltele studii. Pentru cunoscatori am primit: grau zdrobit (pentru tabbouleh, kebbeh si mjadara),

ulei de masline adevarat, adevarat, productie proprie,


5 pomelo uriasi din gradina de-acolo (care asta vara erau cat o portocala mai mare si verzi, verzi, acum sunt ditamai monstrii),
masline de la mama lor, cu cimbru (ii plac lu' mandea foarte tare),
zaatar (pentru NEcunoscatori: este o combinatie din cimbru si semintze de susan care se mananca sub diverse forme si care este delicios),
neshte ierburi uscate, speciale pentru un anumit tip de supa si ciorba, nush cum se cheama
si dulciuri, altele decat cele pe care le primeam de obicei, dar bune si astea.



P.S. Pomelo este un fruct din familia citricelor, nu i-as zice exotic, nu mushca, nu presupune doctorat sau MBA ca sa-l desfaci si nu are efecte secundare. Daca intervine totusi ceva neobisnuit, anuntati medicul!

Wednesday, January 7, 2009

Oda sotzului meu iubit

Nu este nici o ocazie speciala, nu sarbatorim nimic, dar vorbind aseara cu o prietena pe mess si tot laudandu-ne sotzii, batandu-ne cu pumnii-n piept care are sotz mai breaz, mai devotat, mai cu motz, am decis sa scriu un articol despre cel alaturi de care am ales sa impart si bune si rele de 9 ani de zile incoace, caruia ii datorez tot, dar absolut tot ce sunt astazi.
Tot stand si cugetand eu asa (mai fac si asta cateodata chiar daca nu pare), la diverse aspecte ale vietii mele, am ajuns la concluzia ca am avut noroc sa intalnesc un barbat exemplar, aproape fara cusur, un tata extraordinar, loial, devotat mie si familiei in general, muncitor, ambitzios, puternic, foarte puternic, inteligent si cu mult, mult umor.
Si-a luat viata-n piept de la 18 ani si a plecat cu haina de pe el la Londra unde, incet, incet, dupa ce si-a terminat facultatea, dupa ce a trecut prin tot soiul de experiente de viata nu tocmai usoare, a ajuns sa lucreze intr-o mare companie, intr-o functie extrem de importanta. Pentru un imigrant nu e putin lucru sa ti se acorde atata incredere iar cei ce traiesc in strainatate stiu exact la ce ma refer. Este un campion, tot ce-a facut a facut at the highest level possible si-i ies toate in viatza exact asa cum isi doreste si-si propune.
Si-a crescut SINGUR gemenii, pana la varsta de 6 ani (atunci am decis de comun acord sa-i aduca aici, sa-i crestem impreuna si sa le oferim ceea ce el si cu fosta lui sotie n-au putut sa le ofere: un camin cald si armonios, o familie in adevaraul sens al cuvantului).
Este asadar un tata extraordinar, devotat, isi adora copiii, pe toti 4 neconditionat si in mod egal. Munceste de dimineata si pana seara ca noua sa ne fie bine. Si ne este. Ne este foarte bine si asta starneste, dupa cum bine ati putut vedea, multa invidie in jur. Faptul ca ne putem indeplini orice dorinta, ca nu ne mancam de sub unghii, ca ne putem rasfatza, oftica. Rau! Ma intreb cum ar fi daca invidia ar durea ...
Datorita lui nu ne lipseste absolut nimic, avem tot ce ne dorim si mai mult de-atat, e de ajuns sa deschidem doar gura si sa inchidem ochii si primim. Rafic este ca pestisorul de aur care indeplineste dorinte. Infinit de multe.
Ma iubeste, sunt convinsa, cum nu m-a iubit nici un barbat vreodata, ma face sa ma simt cea mai importanta femeie de pe pamant, a acceptat sa fiu mama copiilor lui, atat a celor ce au, biologic vorbind, o alta mama, cat si a celor pe care i-am facut impreuna. Si asta ma face sa-l ador si mai mult.
Am trecut impreuna prin momente extrem de dificile in acesti 9 ani si, cu optimismu-i contagios, a reusit sa ma faca sa privesc inainte fara teama.
Atunci cand m-am simtit abandonata de catre toti, m-a luat barbateste de mana si m-a inaltzat, sus de tot, pe un piedestal, atunci cand am suferit m-a alinat cu blandetze, cand mi-a fost frica m-a imbarbatat, mi-a aruncat colacul de salvare si, credeti-ma pe cuvant, n-au fost putzine momentele in care am avut nevoie de ajutorul lui. Cand am luat-o razna a stiut sa-mi puna frana, cand am gresit m-a cicalit dar m-a iertat, cand l-am suparat a inchis ochii si a trecut totul cu vederea, cand m-am obraznicit m-a educat, cand am sarit peste cal m-a adus inapoi in sha ...
Este un om pe care te poti baza in orice situatie, un om care, sunt convinsa, va sari mereu in foc pentru noi, care ar face orice numai sa ne stie fericiti.
Acum el este tatal copiilor mei, ingerashilor mei. Tatal celor mai scumpe fiinte din viata mea. Si oare ce alt dar mai de pretz mi-ar fi putut face cineva vreodata?
Pentru asta si pentru inca infinit de multe altele, il iubesc enorm si-i multumesc vesnic. Ii cer iertare ca-l mai supar din cand in cand si-i multumesc ca nu pune la suflet, ii multumesc ca desi e un om puternic si dominant ma face sa simt ca eu sunt cea care decide in casa, ii multumesc pentru increderea pe care o are in mine, ii multumesc pur si simplu pentru ca ESTE!

Si cu ocazia asta am raspuns, poate, si nedumeririlor unor rautaciosi care nu inteleg ce am gasit eu la Rafic si ce ma face sa-mi traiesc viata alaturi de el. Tot lor le doresc sa aiba o casnicie ca a mea si un sotz ca Rafic! Norocul si-l mai face omul si cu mana lui si pentru asta NU ar trebui sa ma invidiati ci sa ma luati drept exemplu!

Premiu

Free Image Hosting at www.ImageShack.us


Am fost certata crancen ca nu mi-am ridicat premiul mai devreme. Cand l-am vazut noaptea trecuta, era ora 12 si ceva si n-am mai fost in stare sa-l preiau. Am multumit insa. Astazi m-am luat cu altele si am uitat de el.
M-a sunat mamica de Bia si Alex si a sters cu mine pe jos ... Asa ca, mea culpa doamna, iau premiul si-l si dau, cum se cuvine, mai departe ...

Sabinei pentru ca ma tine noptile treaza si nu ma lasa sa ma plictisesc de una singura
Lui Ruxi sub forma de incurajare. Ca in curand o sa rugineasca blogu' ei.
Laurei, acestei Greta Garbo a blogurilor culinare ...
si last, but not least, lui Matei cel mic ca s-o mai mobilizam pe mami a lui sa mai scrie ca prea s-a lenevit!

Cica exista si-un regulament pe care-l gasiti aici . Cred ca un premiu e un premiu si nu trebuie sa obosesti pe nimeni cu tot felul de reguli de care multa lume n-are timp.

La multi ani!

Profit de ocazie sa urez si eu "La multi ani! " tuturor Ioanelor si Ionilor pe care-i cunosc:
Ioana Trandaburu
Ioana Stefanescu
Mara Ioana Ivan
Irina Ioana Demirgian
Alexandra Ioana Visan
Rares Ioan
Vlad Ioan Badica
... si lista ramane deschisa ca sunt convinsa ca sigur am omis si pe altii ... Revin!

Tuesday, January 6, 2009

Consternare

Aseara am aflat ca Mircea Stanescu s-a impuscat. Cum sunt prietena buna cu sora lui, Alina, m-a interesat cazul poate putin mai mult decat pe un simplu om. Il si stiam pe Mircea, din vedere, in sensul in care l-am vazut de cateva ori. La fel cum il stiu, prin forta imprejurarilor, si pe Sorin Rosca Stanescu. Am fost in casa lui de zeci de ori. La Alina.
Am fost socata de ce s-a intamplat, gandindu-ma in primul rand la suferinta parintilor lui, la suferinta Alinei, la suferinta bunicii lui care este batrana si bolnava, la suferinta iubitei lui. Stau de ore bune si citesc terifiata comentariile unor indivizi de pe un site de stiri, cu privire la acest eveniment. Nu-mi vine sa cred ochilor ceea ce citesc. Oameni buni, in ce lume traim?
Adica un om moare. Moare pentru ca s-a sinucis. Ca in fond asa a ales el. Asta i-a fost optiunea. Nu-l poti judeca atata timp cat nu stii exact de ce a facut-o. Nu pledez pentru asta, sa ne intelegem.
Nu stiu ce l-a determinat sa-si ia viata, dar e lesne de banuit atata timp cat stim cu totii ca era banuit de ucidere din culpa. Atata timp cat stiu ca a omorat un om nevinovat (am informatia asta strict din presa si nu de la Alina cu care n-am mai vorbit de pe la inceputul lui decembrie si pe care, luandu-mi inima-n dinti, am sunat-o astazi pentru a-i spune si eu condoleante, pentru a-mi exprima parerea de rau si pentru a o intreba daca-i pot fi de ajutor in vreun fel. Nu am intrebat-o, va dati seama, nimic cu privire la accident) consider ca se facea vinovat. Si legea e lege, pentru toti! Sau ar trebui sa fie ...
Dar atata timp cat decizia lui a fost sa termine socotelile cu aceasta viata, care este problema noastra? Citesc niste ineptii de ma infior. Cat poate lumea asta sa fie de rea? Si pana unde poate merge cruzimea limbajului?
Nu-i tin partea, nu sunt de acord cu ce a facut, consider ca trebuia sa plateasca daca intr-adevar se dovedea ca este vinovat, dar de aici si pana la a accepta ineptii de genul:
- "Nu credem ca MS este mort, pana nu vedem la tv. Nu din considerente morbide, dar de prea multe smecherii sunt in stare bogatanii romaniei. Parintii unde sunt? credem ca i-au aranjat plecarea".
-"Asta e o inscenare grosolana!!! Nu cred ca omul ala s-a sinucis, ci, mai curand, Politia a fost, IAR, manjita. Stanescule, Dumnezeu nu bate cu batul"
- "Sunt absolut incantat. Mircea ai facut ce era mai corect. Pacat ca fostul avocat nu vrea sa iti tina partea. Ai omorat si ai scapat usor, sunt sigur ca si tu esti multumit"
- "ii doresc o vacanta placuta unde s-a dus el acu. probabil florida, bahamas, coasta de fildes cine stie unde mai au seku case de vacanta "
- "Asa e, un mare spartan...Si-a spart mecla cu un foc de arma ... S-a uschit ca un las , fara sa plateasca ...Auzi, mare spartan "
-"Da' pe mine nu ma bucura necazul altuia , asa cum nu-i bucura nici pe ei necazurile noastre , de fapt ii doare drept in anusul c_urul.ui de noi...Pe mine ma bucura sezatia de dreptate , chiar divina sa zicem, dar este mare pacat ca sunt unii mai grei - Iliescu, Stanculescu, Chitac, Miron Cozma, samd, samd ..care ar trebui sa faca acelasi lucru si sunt cam trist ca nu se grabesc..."
- "Ma bucur ca mai exista si dreptate in tara asta. Fara discutii a fost un comunist securist coclit. Din punctul meu de vedere a fost un las. S-a sinucis pentru ca nu mai avea scapare. Ce ma enerveaza e ca a incercat totusi sa scape chemandu-si sluga sa declare ca ea a condus. Sper doar ca si sluga primeasca minim 7 ani de puscarie"
- "Corect! L-am vazut la televizor mort? Nu. La cita pirnaie ar fi bagat (victima omorita pe trecerea de pietoni, parasirea locului accidentului si mai si bause...) probabil ca asta e ceai mai sigura cale de scapare: inscenarea unei morti dupa care sa traiasca linistit in alta tara cu alta identitate pina la adinci batrineti. Are tac-su intrare si la seku si la politie asa ca nu-i greu sa ne fraiereasca. Mai ales ca nu-i prima oara...." ... este cale lunga.
Cum pot niste oameni gandi in felul asta? Adica de ce nu se poate accepta ideea ca si-a pus capat zilelor tocmai pentru ca nu a suportat sa traiasca cu gandul ca are un om nevinovat pe constiinta? Oare chiar este imposibil de imaginat asa ceva? Nu stiu, poate totusi nu asta a fost motivul, poate nu-l vom afla niciodata, dar chiar sa pornesti din start de la premisa ca e un monstru? Cine poate stii ce era in sufletul lui?
Poate ca sunt subiectiva pentru ca-i cunosc, poate ca ma ranesc genul asta de afirmatii pentru ca tin la Alina si stiu ca sufera acum si plange, poate ca ma pun in pielea unui parinte, fie el si Sorin Rosca Stanescu, care si-a pierdut copilul. Mircea are si el o mama. Care plange si ea acum.
Cum e posibil sa se scrie asa ceva? Ma tot intreb ce se astepta lumea? Sa fie adus si expus in vazul lumii, la televizor, cu capul sfartecat de glont si creierii imprastiati care incotro? Ca sa se convinga poporul ca nu e in Bahamas?
Si ma mai intreb ceva: cati dintre cei care scriu acolo sunt oare parinti? Cred ca nici unul! Pentru ca, lasand la o parte toata telenovela iscata in jurul subiectului, a murit un copil, chiar daca avea 39 de ani. El era copilul unor parinti. Si parintii lui sunt distrusi acum! Si sufera! Si plang!
Sunt terifiata!

Ale tineretii valuri ...

Ca sa schimb registrul trist al ultimului post care a bagat in ceatza si a inspaimantat pe multi (nu era vorba de moartea nici unui copil, ci de moartea lui Mircea Stanescu), m-am gandit, tot la sugestia unora dintre voi, sa postez niste poze de pe vremea cand mami Andreea nu avea statut de mama, de pe vremea cand Rayan si Philip nu existau decat in imaginatia mea, cand viata mea avea alt gust, incomparabil inferior celui de acum ...
La unele dintre aceste poze am facut referire la un moment dat, au devenit deja celebre ca sa zic asa, nu le voi posta insa pe toate ci doar pe cateva dintre ele, limita bunului simt sau a ridicolului fiind la mine destul de accentuata.

Cand i-am aratat lui Rayan pozele astea acum ceva timp si l-am intrebat: "Mami, tu stii cine-i in pozele astea?", mi-a raspuns ca e o prietena de-a lui de la gradinita, Abi. Cand a vazut ca ma buseste rasul a rectificat, usor incurcat si mirat, spunand: "Ah, nu, e mama lui Abi!" Cand i-am explicat ca acolo nu e mama lui Abi, ci mami a lui, tanara, pe vremea cand inca nu-l avea pe el mi-a spus: "Si nu era nici un tatic acolo? Erai tu sintula?" (nu-l pronunta pe "r" la vremea respectiva ...
Si dupa o alta bucata de vreme, dar tot in aceeasi zi, cand am crezut ca totul s-a sters din memoria lui, in timp ce se juca tacticos cu Spiderman, ma intreaba la fel de interesat, dar rupt din orice context: "Mami, tu esti batrana?"
P.S. Va anunt de pe-acum ca voi sterge toate mesajele venite dintr-o anumita parte a blogosferei pentru simplul fapt ca nu ma intereseaza parerea persoanei in cauza!

Si na Ruxi, mamica de Rayan, ca ti-am facut hatarul! It's your turn now! Pupici
Acum te astept si pe tine d-na Visan. Si pe Sandu! Puteti s-o transformati in leapsha daca vreti!