Sambata

Sambata dupa amiaza am aterizat la Marriott unde n-am mai fost de multicel, trebuie sa recunosc. Pana sa se nasca Rayan semnam condica acolo cel putin o data pe saptamana, de obicei in weekend. De data asta am fost doar noi doi si cu Rayan, cei mari au fost la un prieten de-al nostru. Rayan s-a integrat repede in diversele grupuri de copii de pe-acolo, s-a combinat cu niste fetite care desenau si carora ajunsese sa le dea tacticos chiar si sfaturi, apoi s-a luat la tranta cu niste baieti pe care-i impingea de zor (asta dupa ce s-a plans ca nu stiu ce baiat l-a impins si taica-su, baiat destept, i-a spus ca trebuie sa se apere si sa-i impinga si el la randul lui), a facut curatenie printre plantele mai mult sau mai putin artificiale de sub scari, la un moment dat a disparut chiar, ceea ce va dati seama ca am bagat-o rau de tot pe maneca. El plecase de langa noi, coborase la parter, s-a dus pe la receptie (Dumnezeu stie ce-a facut pe-acolo!) dupa care a revenit linistit, numarand pe traseu toate decoratiunile de Craciun ce se aflau de-a lungul scarilor. Anyway, m-am linistit cand l-am vazut urcand scarile pentru ca era o asemenea debandada acolo (o receptie, o nunta,zeci de oameni la mese, plus o droaie de plozi care alergau de colo colo) incat i se puteau intampla multe. La final am ajuns la concluzia ca suntem niste parinti iresponsabili si basta. Nu suntem in stare sa ne supraveghem copilul.

Rayan a comandat pentru prima oara in viata lui ceai cu miere, l-a baut ca un om mare, de-ai fi zis ca face asta in mod regulat. Ma rog, una peste alta, cu toata disparitia lui si panica noastra, ne-am mai relaxat si noi un pic, asa cum se cade unor oameni, sambata seara.