Cum adormim

Rayan a renuntat de ceva timp incoace la a mai dormi dupa amiaza, iar mie, desi stiu ca nu e prea indicat, imi este mult mai usor asa. Seara pica lat, ca musca, niciodata mai tarziu de 21:30. Daca doarme dupa amiaza (si el doarme de la 2 ore si jumatate in sus, nu se incurca!), seara n-are somn pana spre miezul noptii iar mie imi este foarte greu sa-i mai fac fatza.
In seara asta era atat de obosit incat a adormit pe jos, pe covor, la el in camera. S-a rostogolit de cateva ori si, la un moment dat, cand am vazut ca e prea multa liniste, m-am dus sa vad ce face. Era intins pe jos si sforaia. Mi-a fost mila de el, arata ca un aurolac, fara mama, fara tata, lasat de izbeliste de toti ai lui ...
L-am luat in brate, i-am pus pijamaua, pampersu' si l-am bagat in pat, fara ca macar sa schitzeze cel mai mic gest sau a-si arata nemultumirea pentru faptul ca e intors pe toate partile. Nu e usor sa-l dezbraci si apoi sa-l imbraci la loc la varsta asta, el fiind complet inert si neajutandu-te in nici un fel.