Philip, Rayan si muma lor

Am bifat si capitolul asta atat de mult asteptat. A fost superb, a intrecut, trebuie sa recunosc, orice asteptari. L-am vazut pe Cohen intr-o forma de zile mari, cu niste instrumentisti de exceptie, cu doua tipe la backing vocals absolut magnifice. A fost cel mai linistit concert in aer liber la care am fost vreodata si daca nu ar fi plouat spre sfarsit si daca nu ar fi fost atat de frig ar fi fost si mai bine. Am avut, asa cum scriam si in articolul de dinainte de concert, emotii puternice, mi-a fost teama ca nu mai are voce, ca ma va dezamagi (si asta dupa ce-l astept de cel putin 20 de ani) la fel cum au facut-o si multi altii inaintea lui, veniti in Romania in plin apus al carierei lor muzicale, mi-a fost teama ca voi plange de ciuda ca nu l-am vazut acum 20 de ani ... A fost insa intr-o mare forma, nu stiu daca sunt subiectiva dar unele melodii(de ex Hallelujah) mi s-a parut ca au sunat mai bine decat pe cd. La un moment dat ma uitam pe unul dintre cele doua ecrane uriase montate langa scena ca sa ma asigur ca nu e play back, ca prea suna perfect ca sa fie adevarat.
A avut o sonorizare perfecta (n-am mai intalnit pana acum asa ceva in Romania), nu tu o microfonie, nu tu nimic care sa strice bucuria noastra sau a lui.
I-am cantat multi ani traiasca in vreo 3 reprize, si-n romana, si-n engleza, i-au adus torturi pe scena (de ce doua?), a fost emotionant. Am plecat cu lacrimi in ochi stiind clar ca probabil nu-l voi mai revedea.
A fost multa lume buna, fina, stilata, oameni care au venit in cunostinta de cauza, oameni care stiau intr-adevar cu ce se mananca Cohen. Erau si cativa rataciti care venisera pur si simplu de amorul artei, pentru ca era vorba de un eveniment cu mancare si bautura pe gratis si-atat (vorbesc de presa si de eternii ziaristi de doi lei care vin la "evenimente" ca sa infulece ca niste porci ca daca tot e pe gratis ...) Majoritatea insa stia exact ce cauta acolo.
As fi vrut sa mai tina 3 ore, as fi fost pregatita sa suport si ploaia, si frigul, si dorul de copii. As fi vrut sa nu se termine de fapt niciodata. As fi vrut sa-l iau pe Cohen acasa sau macar sa urc pe scena, sa-l strang in brate si sa-i soptesc cat de mult il iubesc, sa-i spun cum primul dans de la nunta mea a fost pe "Dance me ...", cum i-am citit cartile si i-am ascultat fiecare melodie si cat de mult mi-as dori sa-l revad. Oricand. Dar sa-l revad. N-am indraznit niciodata nici macar sa visez ca va veni la noi, ca voi avea ocazia sa-l vad cantand live aici. dar uite ca s-a intamplat.