Monday, February 25, 2008

Uite cheia, nu e cheia!

Rayan a facut o noua fixatie si anume pentru chei! Cum prinde telecomenzile de la poarta (cu cheile aferente atarnate de dansele), cum le ascunde, le arunca (la cos!) ... Face ce face si dispar!
Asa se face ca de doua zile caut cu disperare cheile mele (de la casa, de la casa parintilor mei, de la cutia postala, de la ... nici nu mai stiu de la ce caci sunt in total vreo 12 chei atarnate acolo) si degeaba! Am crezut ca m-a lovit amnezia, ca nu mai am tinere de minte si nu mai stiu pe unde le-am pus, am ajuns sa ma invinovatesc de prostie, tampenie si neglijenta, sa refac filmul zilelor trecute ca sa-mi dau seama unde as fi putut sa le pierd ...
Cand aproape ma resemnasem ca nu mai sunt si basta, le-am gasit! Dar cum? Intamplator of course! Aruncam niste rufe in masina de spalat si ... mare mi-a fost mirarea cand am auzit "glasul", nu, nu, al rotilor de tren, ci al cheilor pierdute. Aterizasera, ghici cum, in cosul cu rufe murdare! Se cheama ca am avut noroc!
Saptamana trecuta a "furat" cheia de la usa nepotului lui Rafic (care habiteaza temporar la noi) pe care a aruncat-o fix la cos. Dar nu mi-a spus decat a doua zi, dupa ce gunoiul cu pricina fusese scos la poarta si luat de gunoieri. Se cheama ca in ziua aia n-am avut noroc . Am fortat usa, am crapat-o pe ici pe colo ca deh, cat sa reziste bietul lemn si a trebuit sa schimbam pana la urma yala cu totul.

No comments: