Priviti cum intelege un copil de 2 ani si ceva sa se joace in ziua de astazi. L-am urmarit foarte atent si in interval de-o ora a cantat la orga, si-a aliniat masinutzele si s-a jucat cu ele, cu ele pe rand dar si cu toate deodata, a incaltzat si descaltzat vreo 5 pitici de vreo 2-3 ori, a facut castel din cuburi, a montat un garaj si s-a jucat si pe-acolo cu masinutzele si elicopterele, "a citit" (adica a facut varza niste carti), a taiat cu foarfeca o coala de hartie, a calarit patul de l-a ametzit, a smotocit minute in sir maimutzoii cu care doarme, a mancat bomboane (si daca-i dai una iti cere invariabil "doi mami, doi!") etc. La ora 9:00 a.m. camera lui arata cum o vedeti si asta este totusi acceptabil. Se poate si mai rau. Cat am scris eu textul asta, domnul a varsat in mijlocul camerei si un sac plin cu zeci de bile colorate, asta ca sa am eu de ce sa stau in 4 labe sa strang dupa el cat mai mult. Sa vedeti pana diseara ...
Pai nu era mai bine pe vremea noastra cand aveam o papusa, un joc, hai doua si basta? Si ne jucam de-a mama si de-a tata ore intregi, fara sa ne plictisim, daca ne trebuia ceva si n-aveam, improvizam fara probleme din ceea ce gaseam prin casa, maidanul si jocurile pe-afara erau sfinte. Plozii din ziua de astazi ce fac? Astia mici se joaca cu mii de jucarii de care se plictisesc in secunda imediat urmatoare dupa ce le-au primit, cand mai cresc devin fanatici in ale calculatoarelor, playstation-urilor si mai stiu eu ce alte minuni de-astea hightech de ultima generatie etc . Si cat se bucura? O zi, doua, trei ... ?
.jpg)
