De rasul lui Rayan

Am ajuns si de rasul fiului meu. A venit ora lui de somn, l-am bagat in pat, am stins luminile si m-am asezat frumos, ca de obicei de altfel, pe jos, langa patul lui, caci altfel nu adoarme. Inainte de a adormi el, am auzit un fosnet ciudat, venit parca din cealalta camera si cum stateam eu chircita, m-am ridicat si mi-am indreptat privirea catre usa care face legatura intre dormitorul lui si celelalte doua camere de la etaj. Am stat asa pret de cateva secunde, nepricepand ce se tot aude. Parca scotocea cineva pe-acolo. Rayan, vazandu-ma impacientata, si-a luat moaca lui serioasa si mi-a zis ca e "upu" (lupu'). Cand am auzit eu de lup m-a pufnit rasul si asa am tinut-o cateva minute bune. Rayan se tavalea si el de ras prin tot patul. De fapt ce era fosnetul? Era Rayan care nu as sti sa va zic ce facea cu picioarele pe sub pilota si care se amuza copios pe seama fraierei de maica-sa. Cert este ca a adormit razand de mine, tot repetandu-mi ca dincolo e lupul iar eu explicandu-i ca aici nu e casa caprei cu trei iezi si nici a bunicutei, deci sa nu incerce sa ma fraiereasca el pe mine ca nu-i merge.
Priviti va rog cat doarme el de linistit acum dupa ce mi-a tras-o!