Tuesday, October 14, 2008

Cititi ca merita - a circulat astazi pe mailuri

Ce-mi place mie la mol. Se scrie mall, se citeşte mol şi se serveşte la pas agale. Pe vremuri, la Circus Maximus, lumea se perinda spre a vedea şi a fi văzută. Spectatus veniunt, veniunt spectatum ut ipsae- avea să spună Ovidiu. Un fel de Circus Maximus sunt molurile noastre de azi. Loc de perindare şi atârnare.
Duduci îmbrăcate economicos şi cu protuberanţele la ofertă. Dame trecute, cu ochelari de soare tăvăliţi prin sclipici, înţepeniţi pe creştetul devlei. Burtoşi cu lanţuri galbene şi pantofi de lac, evaluând cu ochi de expert oferta pomenită de protuberanţe. Manelişti în treininguri, cu bretonul geluit după metoda frunză de arţar. Oameni de tot felul şi de toată starea. Puţini cumpără. Mulţi cască gura. Şi mai mulţi doar îşi tarasc agale făpturile şi D&G-urile parfumate greu şi greţos. Iar toţi, la un moment ori altul, zac. Prăvăliţi, doborâţi, revărsându-se de pe scaunele prea firave, în zona rezervată halimosului. Zona în care balenele albe ori de altă culoare vin pentru a se împerechea.
Merg pe la mol dintr-un singur motiv. E unul din puţinele locuri unde se mai pot găsi cărţi. Nu e o librărie în adevăratul sens al cuvântului. Specia asta a decedat definitiv. Astăzi sunt magazine în care se vând şi cărţi. Printre altele. De bună vreme prefer să îmi comand cărţile pe internet. E mai uşor şi mai sigur. Dar îmi lipseşte perindarea prin librărie, printre oameni asemenea. Trecerea tăcută printre rafturi, răsfoitul transformat, fără să îti dai seama, în lectură… De asta mai trec pe la mol. Nu găsesc, cum ziceam, ceea ce cândva numeam librărie, ci doar un fel de hală în care se vând de-a valma tot felul de trăznăi. Printre care şi cărţi.
Ieri am făcut un astfel de popas. Am dat peste standul editurii “Adevărul”. Cărţi apărute în condiţii speciale. Legate frumos în coperte de piele de culoare vişinie. Cu litere aurii desenate cu grijă, o minunăţie. Titlurile nu sunt fenomenale, dar l-am regăsit pe Vintilă Corbul, care mi-a bucurat copilăria cu a sa ” Cădere a Constantinopolului”. Şi găsesc acolo şi câteva titluri pe care nu le ştiam. Cărţi publicate de el în Franţa, apărute abia acum în româneşte. Sigur, nu e Joyce, dar sunt topit de curiozitate să văd ce şi cum a scris Corbul după plecarea din ţară . Aleg cărţile, le pun în coş, mă îndrept spre casă.
La casă am de aşteptat. În spatele meu se aşează un cuplu. Ea, o duduie care va trebui să accepte că a trecut pragul celor treizeci de ani. Şi că buricul gol atârnând dintr-o cută de slănină şi-a pierdut din forţa de seducţie. Sâni enormi puşi bine în valoare de un decolteu care nu ascunde mai nimic. O felie de sfârc rozaliu îmi zămbeşte de sub buza sutienului, de sub bluza deschisă larg.. El, haină de piele, tricou ţipător, blugi XXXXXXXL, lanţuri, brăţări, burdihan şi prisos de gel în părul rărit şi mai degrabă cărunt decât grizonat. Ea îmi studiază conţinutul coşului - ah, ce-i ador pe cei care se holbează în coşul meu, la cumpărături. Apoi gângureşte către el ( gângureşte e un fel de a spune, vocea are ceva din sunetul unui eşapament la care toba nu participă civilizat):
- “Puiu - puiu e el, pahidermul geluit - înlănţuit - uite ce cărţi mişto. Piele, puiu ! Hai să luăm şi noi câteva”.
Am înţepenit. Privirea mi s-a blocat pe fruntea tipei. Acolo unde rădăcinile părului nu s-au hotărât dacă sunt negre sau cărunte, luând în răspăr blondul vârfurilor. Doar tenul pare mai degrabă decis spre măsliniu exagerat. Dar bine văcsuit cu roz în obraji şi inflaţie de verde pe la ochi.
“Piele, puiu”. Asta poate face o carte dezirabilă ! E rândul meu la casă. Ezit. Nu-mi mai vine să mai iau cărţile. “Puiu” mă interpelează:
- “Frate, unde are cărţi de piele din astea ?”
Casieriţa îi arată raftul. Cu pielărie. Îmi trece apoi cărţile prin mai multe fascicule. Unul anulează siguranţa. Altul citeşte preţul. Plătesc. Îmi iau marochinăria. Şi plec.

Mentionez ca nu stiu cine este autorul, nici provenienta initiala. Eu l-am primit de la o prietena care l-a primit de la alta prietena care l-a primit de la alta prietena si tot asa ...

7 comments:

Anonymous said...

Este cat se poate de adevarat. Stii bine ca si noi batem mol-urile destul de des, ba pentru un film, ba pentru o tzoala la copii, ba pentru Diverta, si chiar asa se intampla. La inceput mergeam la mol ca la muzeu, cascam gura si ne minunam de preturile imense. Acum cascam gura si ne minunam de toate farfuzele care isi plimba ultimele colectii de moda si de "gealatzii" care le insotesc.

Andreea Badran said...

Bai, dar noi mergem cu un scop: la cumparaturi sau la film, nu la frecat menta si etalat tzoale, genti si umblatori. Nici nu zac cu orele pe un scaun ca sa admir peisajul. Si nici nu intru la Diverta sa-mi iau suc si imi cumpar carti legate-n piele pentru ca dau bine in cosul aluia din fata mea ... despre asta e vorba.

ruxi said...

DA, DA , DA, VERYYY TRUE!!!...si inca ceva...pe blogorollul prietenei tale MARA(care scrie si ea ff misto dealtfel)..este un post al unei prietene a ei...madelein cea prietenoasa,un post despre incompetenta..ceva de genul asta...citeste-l ca merita...si este dureros de adevarat...cam tot in genul astuia ..chiar mai taree..:-)

ruxi said...

ANDREEA,vreau sa te intreb daca pe mama lui DANNY,prietenul vostru,o cheama cumva RUAN? sau confund? s-ar putea...dar uitandu-ma la poze mi s-a parut ca seamana leit cu un baietel tot DANNY pe care-l cunoastem si noi...te pomenesti ca e acelasi si avem prieteni comuni..:-)

Anonymous said...

Nici nu am spus ca noi mergem in mol ca sa facem ceea ce povestea nenea ala in mail, ci doar confirmam ca este perfect adevarat ce a zis el acolo.

Anonymous said...

Nu stiu cum naiba am reusit sa bag acel ID in halul ala....aaaaaaaa, ba da stiu ! cu Bia peste mine la calculator

Anonymous said...

Eu Mall-ul din Timisoara il ador pt "libraria" Carturesti.... mereu aterizeaza din raft la masa mea carti, carti, carti incat abia au loc sa mai aseze ceainicul, ceasca, laptele. Si pentru ca uit de mine, mai comand un ceai si incerc sa triez cartile: care vin cu mine acasa si care trebuie (de data asta) sa ramana pe raft.
Apoi am descoperit o alta ceainarie/librarie Carturesti in oras unde scap de privelistile de la mall...dar nu ce ceai!