A trecut!

Mi-am facut de lucru toata dimineata, am fost prin magazine, am cheltuit o caruta de bani (ati auzit de terapia prin cumparaturi?), am vorbit la telefon cu multa lume ... doar ca sa treaca timpul intr-un mod cat mai placut.
Am ajuns la gradi cu respiratia taiata si uda leoarca de transpiratie fiindca nu stiam ce o sa gasesc, desi mi s-a spus ca daca e groasa rau ma vor suna. Si nu ma sunase nimeni.
Cand am intrat in curte, dupa ce am asteptat minute bune in fata portii pentru ca li se stricase interfonul, cine era in cadrul usii? Rayan al meu. Vesel nevoie mare.
L-am luat in brate, l-am pupat, l-am intrebat cum a fost si cand am auzit: "foarte frumooooos!" m-am linistit brusc. A tinut sa ma informeze, fara sa-l intreb, si ca n-a plans deloc.
Am intrat in hol, l-am intrebat unde-i sunt pantofii si ghiozdanelul si s-a dus glont la ele, intr-un dulapior cu multe usi mici si albe (cum o fi nimerit din prima exact compartimentul lui nu ma intrebati). Si-a scos singur papucii si s-a asezat pe jos sa-i pun adidasii ca sa putem pleca. Vedeam ca era totusi nerabdator sa plece de-acolo cat mai repede. Am schimbat cateva vorbe cu mama lui Toma in timp ce Rayan tragea de mine sa iesim. I-am facut pe plac si am plecat. La masina i-am dat si cadoul cumparat astazi: o bicicleta noua. Mare, frumoasa, neagra.
L-am dus la Mac sa manance (acasa nu aveam nimic gatit) si apoi ne-am petrecut toata dupa amiaza in parc. I-am vorbit mult despre ce va face maine la gradi ca sa vad daca protesteaza in vreun fel sau daca-si exprima dorinta de a nu se mai duce. N-a zis nimic. Semn bun.
Am observat ca, desi a fost intrebat de toata lumea cum a fost prima zi de gradi, ce-au facut acolo, cu ce s-au jucat etc, a refuzat sa vorbeasca despre asta. L-am lasat in zeama lui si n-am mai insistat. La un moment dat o sa simta nevoia sa ne povesteasca fara sa-l intrebam.
Singurul lucru pe care nu l-a acceptat acolo sub nici o forma a fost sa manance. Poate maine va fi altfel. Cred ca ar fi mancat daca dintr-o camera sau casa alaturata nu s-ar fi auzit zgomot de bormasina. Cum el e fascinat si de asta, probabil ca a fost foarte preocupat de ceea ce auzea si probabil de incercarea de a identifica de unde vine zgomotul si eventual de a-i face respectivului si-o vizita. Cand l-am intrebat de ce n-a vrut sa manance mi-a spus doar atat: "n-am mancat fiindca face un nene gaura in perete".
Maine e o alta zi, voi fi insa cu siguranta mult mai linistita si voi sta acasa.