Monday, October 6, 2008

Prima zi

A plecat de-acasa la 8: 06 am. E 8:13 minute si a si ajuns deja la gradi. L-a dezbracat mama, i-a pus papuceii si el inca nu plange ... Am in continuare niste emotii ... si o sa le am inca mult timp de-acum incolo. Mi-era asa o mila de el cand l-am vazut plecand cu ghizdanelul in spate, nu stiu de ce. Poate si pentru ca n-am pasit eu alaturi de el in aceasta aventura. A fost insa mai bine pentru el asa.Stau ca pe ghimpi sa vad care e reactia lui dupa ce-si va vedea prietenii si mai ales la despartirea de mama.
Incepe o noua etapa in viata noastra si parca acum, ca niciodata, mi se pare ca timpul a trecut prea repede. Parca mai ieri era ca Philip. Si acum e prima zi de gradinita. Si maine va fi prima zi de scoala, prima de facultate, prima gagica ... Of!

To be continued ...

8:23 am. Mama a plecat de la gradi. L-a lasat acolo, n-a plans. S-a aricit putin, n-a vrut sa comunice cu educatoarele, a intrebat-o pe muni ce face si unde pleaca si de ce pleaca. Era putin bulversat, poate si din cauza ca prietenii lui nu venisera inca. Era doar el si cu unca un baietel pe care nu-l cunostea. Am inteles ca ceilalti vin intre 8:30 si 9:00. Trebuie sa-i mai astepte putin cuminte.
Poate acum sunt deja impreuna. Macar cu unul dintre ei.
Pe mine m-a busit plansul, ma doare burta, am iar un sentiment de vinovatie. As fi vrut sa-l tin acasa, sa nu fie nevoit sa se duca acolo, mai ales ca eu sunt acasa cu Philip. Pentru binele lui insa e mai bine sa mearga la gradinita. Sa-si faca noi prieteni, sa socializeze, sa invete sa respecte anumite reguli, sa invete sa imparta si, nu in ultimul rand, sa se mai desprinda un pic de mine.

2 comments:

mamica de Sebastian said...

Felicitari ai baiat mare.De obicei noi parintii avem emotii mai mari ca si ei.
Aici e un program de acomodare,timp de 2 saptamini parintii merg cu copii si stau la gradinita cu ei.La inceput cam 2 ore ca pina la urma sa-i lasam singuri.La noi a fost doar o saptamina de acomodare..
Asteptam continuarea

Marcela said...

Maiculitza... aproape ca m-a bushit si pe mine plansul... Mi se parea ca sunt in filmul ala, misiune imposibila... Nu vreau sa minimalizez importanta evenimentului, stii ca si eu am trecut prin astfel de emotii, doar ca m-am amuzat de felul in care ai descris, pe ore, minute,to be continued, etc...Parca pleca in Cosmos saracutzul... Ma bucur ca "misiunea" a inceput bine si sunt convinsa ca la fel se va desfasura si pe viitor. Ai baiat mare si istet.
Multam de link-ul cu Cohen. I appreciate...
si... vorba mamicii de sebastian... asteptam continuarea...