Nu stiu ce-o fi in capshorul lui, cert este ca se bucura si pare a fi incantat de ce va face acolo. Am avut grija sa-i povestesc numai lucruri frumoase despre locul acela, sa-i enumar de 1000 de ori numele celor trei copii pe care-i cunoaste din parc si care vor fi in aceeasi grupa cu el, sa-i povestesc cum vor desena, cum vor picta, cum vor dansa (chestie pe care-o adora!), cum vor canta si cum vor face teatru, cum va papa la un loc cu ceilalti copii etc. Nu s-a aratat speriat in vreun fel, ba din contra. N-a protestat nici o secunda spunand ca nu vrea sa mearga acolo. Singurul lucru pe care nu l-a vrut sub nici o forma si nici n-am insistat deloc asupra lui a fost sa doarma acolo. Nici nu ma grabesc cu asta. Deocamdata mergem la programul scurt sau mediu!Abia astept sa treaca ora aia fatidica, sa aud ca a fost lasat acolo de muni si ca nu a plans deloc, ca nu s-a atarnat de hainele ei implorand-o sa nu-l lase acolo.
Abia astept sa ma duc sa-l iau dupa pranz (cred ca nu o sa fiu in stare sa fac nimic toata dimineata desi am atata treaba), sa-mi sara in brate si sa-mi povesteasca bucuros ce a facut. Abia astept sa aud ca va vrea sa mai mearga la gradi si a doua zi, si a treia samd. Abia astept sa pot posta maine un articol in care sa va spun cat de bine a acceptat Rayan aceasta noua provocare si cat de mult i-a placut acolo, printre noile jucarii si vechii lui prieteni. Mizez pe faptul ca intalnirea cu ei ii va usura adaptarea.
No comments:
Post a Comment