Revedere

După ce a trecut cu bine de şocul revederii lui Philip care s-a transformat în cele două săptămâni de absenţa ale lui Rafic de-acasă într-un fel de schelet umblător, după ce era să nu-l mai recunoască de slab ce era, cu capul mic, ochii încercănaţi şi intraţi în orbite, a început joaca şi tăvăleala.
De când a intrat Rafic pe uşă, Philip nu prea s-a mai dezlipit de el, se ţine ca scaiul şi nu-l lasă nici să respire, nu-l slăbeşte o secundă, îşi ţine obrazul lipit de obrazul lui şi-l provoacă permanent la joacă. Ieri am surprins o scenă de "jughineala" între ei, m-am năpustit pe aparatul foto şi le-am făcut nişte poze. Le-am distras atenţia cu flash-ul, dar tot îi puteţi vedea cu gura până la urechi pe amândoi. Îmi saltă inima de bucurie când îi văd aşa, mai ales că baba are rar timp de joacă cu băieţii. Câteodată doar în weekend îi vede pe îndelete şi are timp să se bucure de ei. Şi ei de el.