Wednesday, January 28, 2009

Stadiul anal

"Pentru copiii intre un an si trei ani, noua raporturi din zece cu adultii sunt hranirea si deprinderea curateniei sfincterelor. Al doilea an de viata al copilului, fara a detrona complet zona erogena bucala, va da importanta zonei anale. Aceasta s-a trezit de altfel mai mult si daca ii urmarim pe micuti, vom remarca placerea nedisimulata pe care le-o provoaca eliberarea spontana a sfincterelor. Copilul a capatat o mai mare dezvoltate neuro-musculara: libidoul care provoaca suptul ludic din stadiul oral va provoca acum retentia ludica a fecalelor sau a urinei(care se va prelungi uneori mult in copilarie si care se regaseste la anumiti adulti). Aceasta poate fi prima descoperire a placerii auto-erotice “masochiste” (termen care poate fi inteles ca apartinand categoriei “fa-mi ceva”, ca “placere de a simti o presiune pasiva asupra corpului” … inaintarea generala a fecalelor, aparitia lor in zona rectala nu sunt acte voluntare si in consecinta provoaca senzatii resimtite pasiv), care este una din componentele normale ale sexualitatii. Curatenia ulterioara excretiei este facuta de mama. Daca este multumita de copil, toaleta se face intr-o atmosfera placuta; daca copilul si-a murdarit scutecele, dimpotriva, este certat si plange. Cum insa, datorita satisfacerii fiziologice a placerilor in zona erogena respectiva, toaleta este oricum placuta, sentimente contradictorii se asociaza cu prezenta mamei; este prima descoperire a unei situatii ambivalente.
A-si face nevoile atunci cand adultii o cer devine astfel, de asemenea, un mod de recompensare (aici, din partea copilului catre mama), un semn de buna intelegere cu mama, in timp ce refuzul de a se supune cererii acesteia echivaleaza cu a o pedepsi sau cu a nu se intelege cu ea. Prin dobandirea disciplinei sfincterelor, copilul descopera astfel notiunea puterii sale, pe aceea a posesiunii: materiile fecale, pe care le elimina sau nu. Putere de a-si provoca singur placere, influentand tranzitul intestinal, putere afectiva asupra mamei pe care o poate recompensa sau nu. Si acest “cadou” pe care i-l face va fi asimilat tuturor cadourilor care “se fac”: bani, obiecte oarecare ce devin pretioase prin simplul fapt ca sunt oferite, pana la copilul, fratiorul sau surioara pe care mama, in inchipuirile copiilor ii “face” pe anus dupa ce a mancat un aliment fermecat. Avem de-a face cu descoperirea placerii sadice (termen care trebuie inteles in mare ca tinand de “iti fac ceva cu corpul meu”, de “ vreau sa am drept de viata si de moarte asupra obiectelor, a viului, a ta – asa cum voiam sa am asupra excrementelor mele”).
A-si face nevoile la ore fixe, uneori chiar cu greu, a nu astepta nevoia imperioasa si spontana, a nu se distra in a le retine constituie, in conceptia copilului, o renuntare. Interdictia de a se juca apoi cu ele in numele unui dezgust afectat de adult (chiar atunci cand acesta nu-l resimte) provoaca o noua renuntare.
Copilul insa nu renunta la o placere decat pentru o alta; aici, imitarea adultului iubit. Identificarea, mecanism deja cunoscut in stadiul oral, este una din placerile sale.
Dar tipul de relatie inaugurat fata de excremente nu poate disparea pentru ca a incerca sa imiti gesturile si cuvintele unui adult nu inseamna inca a participa la modul sau de gandire si simtire. De aceea copilul va avea nevoie de substitute asupra carora sa-si poata deplasa afectele: tot felul de obiecte pe care la aceasta varsta le va purta mereu cu sine si pe care nimeni nu va putea sa le atinga fara sa-i provoace furia, “criza nervoasa”; numai el are asupra lor drept de viata si de moarte, adica dreptul sa le stranga in brate sau sa le distruga, sa le arunce: intr-un cuvant, sa le confere sau nu existenta, precum excrementelor sale.
Atunci, in loc sa se joace cu propriile excremente, se va adanci in construirea de cozonaci de nisip si se va balaci in murdarie , apa, noroi; si din cauza acestei deplasari inconstiente, atitudinea mai mult sau mai putin severa a parintilor in fata curateniei, nu numai sfincteriene, ci si generale, va favoriza sau va impiedica dezvoltarea copilului si adaptarea lui la viata sociala cu naturalete si indemanare.
Daca, pe de alta parte, din joaca sau constipatie intamplatoare copilul isi retine excrementele, urmeaza adeseori o agresare anala din partea adultului, prin supozitor sau chiar clisma. Pentru copil este o economie de efort si o satisfacere erotica prin seductive pasiva; operatia poate fi insa dureroasa, adultul se poate supara. Ambivalenta afectiva se profileaza din nou si se leaga in mod asociativ de masochismul pe cale de a se naste".
Lucrurile merg si mai departe in ceea ce priveste comportamentul: copilul are acum o dezvoltare neuro-musculara foarte buna, care ii creeaza nevoia de a dispune dupa plac de grupele de muschi agonisti si antagonisti si ii da de acum inainte posibilitatea de a imita nu numai cuvintele, dar si gesturile adultilor. Este activ, zgomotos, brutal, agresiv si fata de obiecte care nu sunt numai la indemana sa, precum in stadiul oral, si pe care le ia si le rupe, le loveste, le arunca pe jos ca si cum si-ar indeplini o placere rautacioasa, accentuata atunci cand observa ca atitudinea lui il nemultumeste pe adult. Identificarea a reusit. Din dragoste pentru adult gaseste o satisfactie in a supara si a lovi. Ambivalenta aparuta la sfarsitul stadiului oral de consolideaza.
Copilul isi foloseste agresivitatea musculara fara sa urmeze alta regula decat propriile “capricii”. Este rolul educatiei sa-l obisnuiasca si in aceasta privinta cu disciplina sociala.
In practica, atunci cand copilul nu asculta este certat (in ochii lui, e lipsit de dragoste), batut si oricat de agresiv s-ar dovedi, oricat de mari ar fi razvratirile sale, el este intotdeauna cel mai slab si trebuie sa cedeze.
Dar asa cum o educatie corecta ii va fi permis copilului substitute simbolice pentru materiile sale fecale, tot asa pentru educatia sa musculara va trebui sa i se rezerve ore zilnice in care, liber de orice constrangere parinteasca, va putea sa se joace oricat de brutal si de zgomotos ii va placea. Este o conditie a salvarii vietii si libidoului ulterioare; in caz contrar, copilul se va simti zdrobit sub dominarea sadica a adultului (nu fiindca acesta ar fi in mod necesar sadic, ci pentru ca asupra lui copilul proiecteaza propriul sau sadism nesatisfacut), iar activitatea sa ulterioara va ramane in toate domeniile legata de o nevoie de pedeapsa care va aduce cu sine cautarea situatiilor cand in mod pasiv este batut si dominat. De stadiul anal se leaga formarea unor trasaturi de caracter de tipul constiinciozitatii, sobrietatii, spiritului de ordine, harniciei, seriozitatii si a spiritului stiintific la cei carora le-a placut sa se conformeze noilor cerinte ce li se formulau; in categoria opusa se vor gasi indaratnicii, bosumflatii, incapatanatii, cei carora le place sa produca scandal prin dezordinea, murdaria si indisciplina lor sau a caror grija meticuloasa si vecina cu obsesia pentru ordine ii face insuportabili celor din jur.
De componentele dominante in faza anala trebuie sa legam la adult trasaturile posesive, meschine, avaritia (banii reprezentand excrementele pentru inconstientul sau anal). In sfarsit, componentele sadice si masochiste din aceasta perioada explica perversiunile la adult si interesul libidinal exclusiv pentru orificiul anal, in actul sexual, in detrimentul vaginului, a carui existenta anatomica nu este cunoscuta la varsta fixatiei infantile ramase vii la perversi".

"La inceputul fazei anale apare placerea de a ciupi, de a bate, de a strivi, de a “impinge”, adica de a face un efort. Tocmai pentru ca este capabil sa depuna un efort muscular stie copilul “sa impinga” si “sa se tina”, si poate fi invatat, repetandu-i-se onomatopeea care insoteste efortul defecatiei si fiind pus pe oala de noapte, sa disciplineze efortul respectiv, pana atunci ludic, si sa-l transforme in prima cucerire din viata sa sociala si, in acelasi timp, in primul mod de a face placere adultului iubit.
Varsta stadiului anal este cea la care copilul isi roade pielitile de la unghii, baga degetele in nas, se scarpina, chiar daca pielea e sanatoasa, si isi face chiar mici leziuni gata bineinteles sa se infecteze".

- to be continued -

24 comments:

Medeea76 said...

Pe bune? Si cum aplici toate aceste teorii in cazul copilului nealaptat si care nu este pus pe olita (fetele mele au fost alaptate doua luni, respectiv o luna), iar pe cea mare nu am pus-o in viata ei pe olita, face in pampers la doi ani si jumatate si din cand in cand cere singura la wc, am sa o las sa renunte singura la pampers, nu i-am spus niciodata ca trebuie sa faca la wc, a vazut si a cerut. Si totusi fetele mele au toate celalalte trasaturi specifice copiilor de varsta lor despre care se vorbeste in citatele date de tine, or fi anormale? Sincera sa fiu, prefer un doctor Spock sau chiar o Irina Petrea, decat sa-mi bat capul sa gasesc simboluri numai de dragul psihanalizei (Freud ma lasa cat se poate de rece).

Andreea Badran said...

@ cristina: daca te ajuta cu ceva iti spun ca Spock merge foarte mult pe teoriile psihanalitice. Dar ca sa-ti dai seama de asta, ar fi trebuit sa fi citit psihanaliza inainte de a-l citi pe Spock. Aproape in tot ceea ce scrie el acolo baza de pornire e psihanaliza (care in ziua de astazi nu mai inseamna Freud), doar ca el o trateaza mai soft si mai pe intelesul tuturor.
Nici pe Rayan nu l-am pus niciodata pe olitza! N-am vrut sa-l chinui cu asta. Si nici pe Philip n-o sa-l pun. Am facut exact acelasi lucru ca si tine, l-am lasat sa aleaga el momentul cand va vrea sa renunte la pampers. Si asta s-a intamplat la 3 ani si jumatate pe timp de zi. Noaptea doarme si acum cu pampers. Dar ce legatura are asta si cu ceea ce spune Dolto?
Si despre care trasaturi specifice copiilor vorbesti tu ca le-ar avea fetele tale? Si de ce ar fi anormale? Nu inteleg.

mirela c said...

Oare eu am facut bine ?Am pus fetele de la 9 luni pe olita din aceea in forma de scaunel foarte comoda, nu le-am impus treaba asta ,am luat-o ca pe-o joaca si totul a decurs foarte bine .Ele au fost mai sensibile la piele si trebuia sa le tin uscate tot timpul,nu aveam voie nici cu servetele umede .Asa ca am respectat "programul"si totul e ok.

Medeea76 said...

Intamplator l-am citit pe Freud inainte de Spock, dar recunosc ca m-am oprit la el pentru ca mi-a fost de ajuns, de Dolto nici macar nu am auzit, insa nu este domeniul meu de activitate si nici macar de interes, imi cer scuze pentru indolenta.
Textele propuse de tine asociaza anumite acte comportamentale ale copilului cu alaptatul sau cu cerinta insistenta a adultilor fata de copii de a-si face nevoile atunci cand acestia o cer. Pareera mea e ca nu intotdeauna aceasta legatura este obligatorie, atata tot. Textul mi se pare exagerat (si usor scabros), banuiesc ca am dreptul la o parere personala, neavizata.
Imi pare rau, dar nu imi place sa intru in polemici, deci nu voi continua aceasta discutie, sunt convinsa ca ai argumente contra, e si normal, atata vreme cat vorbim de domeniul tau de activitate, banuiesc ca poti cita zeci de psihanalisti, in timp ce eu imi expun doar o parere personala.

Unknown said...

andreea, m-ai terminat cu postul asta... mi se pare mult prea de tot... care e baza stiintifica a textului? exista? sunt chiar curioasa...

cert e ca nu o sa ma mai uit la cacateii lui fii-mea la fel :))))

Andreea Badran said...

@ cristina: bineinteles ca ai dreptul la o opinie personala, nu ti-a reprosat nimeni asta iar aici, pe blogul asta, nu te ataca nimeni pentru asta, ba din contra. Atata timp cat lumea isi pastreaza bunul simt si foloseste un limbaj decent, totul e ok.
Eu nu am inteles ce ai vrut tu sa spui in a doua parte a primului tau mesaj si de-asta te-am si intrebat la ce te referi si de ce consideri ca fetele tale (chiar daca ai spus-o intr-un mod ironic) ar fi anormale.
In alta ordine de idei, Freud este baza de la care a pornit psihanaliza. Si atunci e normal ca daca te-ai oprit cu lectura la el nu ai cum sa intelegi multe din cele pe care le-am scris eu acolo. Adica ar fi ca si cum la scoala te-ai opri la abecedar sau la tabla inmultirii, in drept la cel dac sau in medicina la perioada cand vindecarile se faceau prin formule oculte, talismane sau ritualuri de tot felul. Toate evolueaza, inclusiv psihologia cu ramurile ei.
Insa mi se pare ok sa nu-i impartasesti opiniile lui Freud. Marturisesc ca nici eu n-o fac in totalitate. Am mai spus-o si cu alta ocazie.
Stiu insa la fel de bine ca teoriile psihanalitice despre sexualitatea infantila(ca de aici pleaca totul dupa cum am incercat sa va demonstrez prin ceea ce-am citat eu) starnesc genul asta de reactii pentru ca refularile noastre nu ne permit sa trecem dincolo de ele si sa acceptam lucruri de genul asta, considerate tabu. Oricum, atata timp cat pleci de la premisa ca totul e exagerat si scabros numai pentru ca se vorbeste de fecale, masturbare si anus nici nu are sens sa mai argumentez, nu? Parerea oricum nu ti-o vei schimba. Si chiar nu vad de ce ai face-o!

Andreea Badran said...

@ bogdana: totul se bazeaza pe studiul inconstientului a mii de pacienti, de la copii si pana la adulti de toate varstele. Cat despre cacatzeii fetitei tale ... pai nici sa nu-i mai privesti la fel! Hehehehe

Anonymous said...

@Mirela c: nu stiu daca ai facut bine sau rau, numai ca eu sunt un fost copil pus la olita inainte de un an. Si acum sunt un adult obsesiv-compulsiv. Sau eram inainte sa apara Rares si sa-mi dea peste cap principiile despre ordine si curatenie :). Si clar exista, in cazul meu, o legatura intre atentia spre curatenie de la o varsta prea frageda si curatatul faiantei cu unghia.

Andreea Badran said...

@ crina: merci pentru interventie.
Sa-ti mai spun ca eu imi rod unghiile si acum iar sor-mea si-a supt degetul pana la 25 de ani ?Avem aceeasi parinti! Oare chiar nu e nici o legatura intre asta si anumite greseli care s-au facut cu noi, tocmai pentru ca nici mama mea, nici tatal meu n-au citit nimic despre asta?
Si acum ma lupt cu mama sa nu-mi forteze copiii sa manace atunci cand ei nu vor si sa-i explic ca atunci cand unui copil ii este foame o va cere el, si acum ma lupt cu mama care nu poate sa conceapa ca Rayan are pampers la aproape 4 ani ( e adevarat ca doar noaptea), si acum ma lupt ca nu vreau pur si simplu sa ascult de sfaturile ei? Nu contest ca-mi vrea binele dar exista lucruri cu care eu pur si simplu nu sunt de acord si copiii mei mi cresc dupa principiile mele!

Anonymous said...

Of Andreea,stiu, stiu. Eu rar ma bucur de ajutorul bunicelor, si tocmai atunci cand il am il apreciez foarte tare. Mama tocmai a stat la mine 3 zile si dupa ce in prima zi Rares a cam strambat la supa de legume (desi in mod obisnuit o mananca foarte bine), a concluzionat ca trebuie sa-i pun supa in biberon si sa renunt la lingurita. Sau sa-i dau jucarii atunci cand papa. Sau sa ma plimb cu caruciorul prin casa. Lucruri cu care eu nu sunt deloc de acord. Stiu ca nu am sa-l pot creste pe Rares astfel incat sa nu-i provoc nici o dezamagire sau cat de mica trauma. Dar macar greselile de care sunt constienta vreau sa le evit. (Vreau sa ajungi cat mai repede la Oedip ala :P)

Andreea Badran said...

@ crina: da, da, ajung si la Oedip in curand. Astazi am fost insa foarte obosita, n-am avut timp sa ma ocup de blog. Philip are niste suparari de ceva vreme, e foarte marait si a inceput sa se trezeasca noptile. Ca face asta nu-i pana la urma nici o problema dar nu se mai culca. Alaltaieri m-a tinut treaza de la 1:00 la 5:00 am, azi noapte de la 2:00 la 3:00 si apoi s-a trezit iar la 4:30 ... nu stiu ce are dar e clar ca ceva nu-i convine. Dintii nu cred sa fie pentru ca nu prea vad nimic dubios in gura lui. Nu e umflat, nu se zareste nimic.

Anonymous said...

am citit ce ai scris si chiar nu ma gandeam ca exista atata legatura intre comportamentul viitorului adult in societate si...materiile fecale. si cititnd, desi nu inteleg foarte bine unele chestii, imi dau seama cata dreptate ai. in primul rand ca e normal sa apara frustrari la copil cand il obligi sa faca ceva, cand ii impui ore la care sa faca acel ceva, fie ca e vorba de mancare sau defecare, si in general chestii care nu vrea sa le faca. am observat mai ales la bunici, conceptii de genul "cum, baiat/fata mare si nu face la olita", "cum, da' inca mananca cu bibironu' si are 3/4/5 ani" etc. chestiile astea frustreaza copilul, si ma gandesc si in cazul meu, cand, copil fiind si auzeam observatii din astea ca ma simteam prost, si aveam senzatia ca nu fac ceva bine. sa mai spun ca inca imi rod pielitele de la unghii, imi sug degetul si mi-e o frica ingrozitoare de intuneric si de "monstrii", reminescente din copilarie bineinteles. abia astept continuarea, devine din ce in ce mai interesant, vorba crinei, cand ajungi la oedip ala? :)

Andreea Badran said...

@ dianna: bine ai venit pe aici. Nu stiu daca ai mai fost, nu-mi amintesc, daca da, sa ma scuzi. O sa vina si Oedip si inca multe alte lucruri, avetzi putzintica rabdare. Cu timpul am stat ceva mai prost astazi asa ca nu am avut cum sa ma ocup de Oedip.

alina said...

Andreea, problema (percepută de mine cel puțin) nu ar consta în faptul că nu există o strânsă legătură între felul în care le satisfacem (sau nu) nevoile și plăcerile copiilor noștri în fragedă pruncie și eventualele tare psihologice ale viitorului adult (pentru că aici sunt perfect de acord, există această legătură).

Problema este că sexualitatea este privită cu prea mare importanță, e determinatorul de bază al comportamentului uman, și este asociată cu toate manifestările emoționale, chiar din stadiul de sugar, asta e influența freudiană cu care eu una nu sunt de acord, echivalarea plăcerii cu sexualitatea, și punerea sexualității înaintea a orice altceva.

Sunt convinsă că până și Freud a înțeles că problemele astea sunt delicate și complexe, definiții clare și teorii imbatabile nu pot fi formulate când e vorba de psihicul uman, putem porni de la niște premize greșite și atunci tot eșafodajul se dărâmă ca un castel de cuburi.

Eu cred că în viitor (deja s-au scris lucrări de referință în domeniul filozofiei și spiritualității - ai auzit/citit Eckhart Tolle de exemplu?) vor fi demontate multe din miturile astea ale psihanalizei. Sau mai degrabă aș zice nuanțate. Exact cum ai spus și tu, Freud este poate abecedarul, și ăla destul de perimat, dacă-mi permiți :)), iar noi mai avem muuuulte de descoperit.

Aștept să scrii despre Oedip, am niște întrebări pt tine pe țeavă! :)))

Ce mai face Phillip cu diversificarea?

Anonymous said...

oh, de cand intru aproape zilnic pe blogul tau, aproape de cand ai inceput sa srii, dar nu mi-am facut simtita prezenta :)

Anonymous said...

Alina pot sa-ti spun de rezistentele mele, pe care le-am avut atunci cand am citit pentru prima oara Freud. Percepeam sexualitatea doar prin prisma sexului, asa cum il stiu eu ca adult. Dar Freud se refera la mult mai mult decat atat. Atunci cand ne nastem suntem dominati de instincte fizice, care ne aseamana destul de mult cu animalele. Si nu avem decat placere fizica la inceput, apoi emotionala, sociala... Iar extrem de multe din traumele pe care le are adultul sunt de fapt niste fixatii din primii ani de viata. Asta e cel putin cum il inteleg eu pe Freud. Sau cum incerc eu sa-l inteleg. Inca ma mai lupt cu el:)

Anonymous said...

de ce daca e vorba de olita i se spune oala de noapte?cand se pun la punct cu terminologia ma vor convinge si cu teoriile lor.pana atunci raman sceptica si, cum spune si alina, inainte de a da un exemplu, ca fiind the one, am sa ma documentez cu zeci de alte cazuri cercetate in belgia si in statele unite care dau teorii mult mai plauzibile.insa e adevarat ca trebuie sa fi din domeniu ca sa cunosti tot, nu ca noi, gata sa dam copy paste la prima ciuperca iesita dupa ploaie (pardon, dupa freud).

mirela c said...

multumesc Adreea pentru informatii.pupici

Andreea Badran said...

Olitza nu a fost denumita "oala de noapte" de catre Freud, asa ca nu stiu de ce bati campii ...
Iar eu nu citez aici din Freud, ci din Dolto.
Si vezi ca iar ai gresit la verbul "a fi". De teama sa nu-l scrii cu "ii" si sa se lege lumea de tine, desi acum ar fi fost, pur intamplator, corect sa-l scrii asa, l-ai scris gresit draga mea aurelia.
A fost vorba ca ma ignori, isn't it? Ce cauti iar aici? Chiar nu are cine sa te scarpine mai fata?

Andreea Badran said...

Pisi, vad ca nu intelegi! Dar iti spun mai pe limba ta, asta counteristica: daca la ora 11:20:12, la ora 11:29:17, la ora 11:34:15 11:36:28, la ora 11:50:53 intri pe blogul (ultima oara imi apare si comentariul de la "aurelia"), oare eu ce ar trebui sa cred sau sa-mi imaginez? Si ca si cum nu ti-ar ajunge de cate ori mi-ai facut trafic numai tu pana la miezul zilei, mai intri si la orele 12:43:14, 12:44:27, 12:44:33, 12:52:12 cand mai lasi unul pe care insa, de data asta, nu ti l-am mai publicat ... Come on! Be reasonable GIRL! Ca dupa aia te vaitzi si te lamentezi pe bloguri ca am eu ce am cu tine.

Andreea Badran said...

14:50:47 ; 14:53:55 ; 15:01:28 ; 15:04:05 ...

sultana said...

mai rasfoiesc si eu Dolto uneori, unele lucruri mi se par juste si atit de evidente, la modul "cum de nu m-am gindit la asta?" ; insa recunosc ca citatele tale freak me out pe alocuri. cu olita sint si eu de acord sa nu-l fortez, si chiar imi asum parerile dezaprobatoare din familie, ca doar asa am facut si cu alaptatul; insa multe teorii merg pina la un punct si de acolo gata; sa fie intarcat cind isi muta placerea asupra altui obiect, ok, si daca nu se intimpla asta ? daca e suficient de mare si de incapatinat sa nu vrea sa faca asta ? ma gindesc serios sa-l intarc si ma trezesc ca toti asii din mineca sint praf; cu cit e mai mare, cu atit intelege mai bine ce se intimpla. tare mi-e teama ca micul buda cum i se spunea inca de la un an se va tranforma in micul buda pe bune...

Ruxel said...

@Andreea: Hahahaha ! Tic-tac, tic-tac, bate ceasul ne-ncetat! Dar specifica-i si dupa fusul orar de-acolo, ca apoi o sa spuna ca nu coincide :))

Andreea Badran said...

@ anonim: nici de data asta nu-ti public mesajul. Cat despre a cere voie sau nu sa am anumite bloguri in blogroll, mi se pare o ineptie. Ai blog public, ti-o asumi neica! Cat priveste reclama, iti spun sincer imi asum mai degraba o antireclama atata timp cat toata blogosfera a ajuns sa rada de tine.