M-a apucat o sila nesfarsita fata de sistemul sanitar de stat din Romania, fata de meseria de medic practicata la noi, fata de tot ce poate avea legatura cu aceste institutii si acesti indivizi.
Dezamagirea porneste de la multele experiente traite pe pielea mea, cam incepand cu prima sarcina ... Atunci am intrat eu "in direct" cu acest sistem, atunci m-am confruntat cu diverse probleme, cu nesimtire, cu lipsa de profesionalism, cu miserupishti de ultima speta. Atunci am si hotarat ca daca voi mai avea vreodata sansa sa nasc, nu o voi mai face vreodata la vreun spital de stat, oricate recomandari ar avea si oricate lucruri bune as citi sau mi s-ar spune despre el.
Nici nu stiu cum as putea sa calific toate experientele astea crancene, nici nu stiu daca merita sa-mi irosesc timpul povestind despre ele ...
Toata furia mea de moment a plecat de la faptul ca acum vreo 2 ore am aflat ca marea specialista in echografii morfofetale dr. Zvanca, la care am fost trimisa cu toate recomandarile posibile de Vladareanu, este de fapt amanta lui, ca face aceasta meserie doar de cateva luni, nu prea multe la numar, ca deci are experienta ioc si ce mai poate sa decurga de aici. Imi aduc de asemenea aminte ca nu mai departe de marti, 5 februarie, l-am mai intrebat o ultima data pe Vladareanu (nestiind si nebanuind macar implicarea lui in toata povestea asta) daca are incredere totala in ea, daca are experienta si daca sa ma duc in continuare acolo. Mi-a spus uitandu-se in ochii mei si fara sa clipeasca ca are experienta, ca are scoli peste scoli si specializari peste specializari facute pe-afara (ca vad ca asta a devenit acum maxima lauda a doctorilor din Romania) si ca sa nu-mi fac nici un fel de griji in privinta profesionalismului ei. Dar daca vreau, sigur, el nu are nimic impotriva sa mai cer si o alta parere. Am inteles astazi ca aceste specializari peste specializari le face doar de vreun an de zile, cand o mai trimite Vladareanu ici si colea sa se scoleasca.
Ma hotarasem de ceva timp sa-l parasesc pe marele Vladareanu, fiind doar o chestie de timp pana imi voi gasi un alt medic (la o clinica particulara) cu care sa nasc, un medic cu un nume mai putin sonor dar care, sunt acum ferm convinsa, isi poate face meseria cu mult mai multa daruire decat un coleg de-al lui cu zeci de diplome atarnate pe toti peretii cabinetului.
Despre Vladareanu? Daca nu ajunge ce am scris pana cum va mai spun ca atunci cand l-am intrebat (dupa o experienta mai mult decat bizara avuta la Elias, nu cu mult timp in urma) cum as putea sa iau legatura cu el in caz ca mi se mai intampla din nou ceva, in cazul in care imi va fi din nou rau, mi-a raspuns nonsalant ca el nu raspunde la telefoane, dar ca-i pot scrie un e-mail sau ii pot trimite asistentei lui un sms si ea va sti unde si cand sa-l gaseasca. Asta a umplut paharul si in acel moment am decis sa-l salut din mers. Si lui Rafic i-a picat cu greata din primul moment in care l-a vazut, asa ca nimic nu ma mai tinea langa acest individ in mana caruia sa-mi incredintez eu sanatatea noastra.
Intr-o noapte mi-a fost foarte rau, am avut niste dureri cumplite de burta si spate, pe care nu le-am putut compara decat cu cele din timpul travaliului de la prima nastere. Singura diferenta a fost ca-mi lipseau contractiile. In rest, acelasi chin. Mi s-a facut frica, am crezut ca pierd copilul, ma rog ... ce-si poate imagina o femeie insarcinata care trece prin asa ceva. M-am urcat in masina si am fugit la Elias. Ca doar cum as fi putut sa-l deranjez pe marele Vladareanu in miez de noapte.
Acolo m-au internat, dupa ce mi-au facut niste calmante, urmand ca la 8 a.m. cand vine "d-ul profesor Vladareanu" sa ma vada si sa decida ce si cum. D-ul profesor a venit intr-adevar, chiar mai devreme decat ma asteptam, m-a consultat, mi-a facut si-o ecografie de control si mi-a spus ca dupa amiaza, dupa ce ma mai vede o data, daca ma simt bine, pot pleca acasa. Pe la pranz, dupa ora 13:00 ma trezesc si eu sa intreb de dr. Vladareanu, daca mai vine sa ma vada, daca raman sau plec ... Asa am aflat ca d-ul profesor a plecat la cabinet. Fara sa mai treaca sa ma vada, fara sa decida ce se intampla cu soarta mea, fara sa-mi explice vreo secunda ce crede el ca a fost cu durerile alea cumplite, fara sa faca cel mai mic gest care sa-mi arate ca-i pasa de mine. M-a abandonat acolo si s-a carat la cabinet. Just like that! Deh, de-acolo ii vine lui banutzu'!
La urmatoarea intrevedere am indraznit sa-i pun intrebarea de care va povesteam mai devreme si la care mi-a raspuns asa cum mi-a raspuns. De parca o femeie gravida sta sa trimita mailuri noaptea sau cand o apuca vreo durere, vreun travaliu sau mai stiu eu ce. Si cat sa astepte raspunsul? Si ce se intampla cu ea in acest rastimp? Am crezut ca-l calc in picioare! Atunci am hotarat: Vladareanu NO WAY!
Ca sa nu mai adaug un amanunt extrem de incalificabil si anume ca o consultatie la cabinetul lui Vladareanu este, in mod normal si pentru altii, 2 milioane iar pentru mine ea este 3 milioane. De ce oare? Pentru ca l-am luat pe Rafic de fiecare data cu mine? Sau poate pentru ca i-am spus de la prima intalnire ca eu nu vreau sa nasc la un spital de stat ci la Euroclinic? Sau poate avem noi fetze de milionari excentrici ...