Wednesday, December 10, 2008

Caut alta nana

Am menajera de cand ma stiu. Doar ca menajero-bucatareaso-bona mea de-acum nu mai poate, n-o mai tin balamalele (are 69 de ani), plus ca deja a inceput sa ma irite rau de tot pe mine. Necesita schimbare! Urgent!
S-a transformat (ca deh, asa e cand ii dai nas lui Ivan) intr-o cicalitoare clasa I, a inceput sa ma mushtruluiasca de parca ea m-ar plati pe mine si nu invers, a inceput sa-mi ordoneze ea viata dupa cum vrea si sa ma certe atunci cand i se pare ca nu fac ceva cum vrea ea sau nu ma ghidez dupa principiile sau regulile ei.
Asa, ca o bunica. Ca si bunicile le stiu pe toate, mai ales cand e vorba de nepotii lor. Ca doar ele te-au crescut pe tine, si pe sor-ta si nu invers. Ele sunt trecute prin viata, au experienta, nu gresesc niciodata si doar ele se pricep la cresterea copiilor. Pentru ele, instinctul tau matern, flerul tau de mama, nu exista. Te si ajuta, nu zic nu, dar sa te fereasca sfantu' sa le iesi din vorba si sa nu faci ca ele. Dar macar ele au ceva in comun cu tine. Nanele nu!

Cunoasteti oamenii aia care se pricep la orice, de la dat cu mopul pana la fizica atomica? Ei bine, nana noastra este un astfel de personaj. Le stie pe toate! Without exception! Ea e medic, si pediatru, si internist, si stomatolog, e trei intr-unul, super oferta ca sa zic asa, e mare politician, dar cand zic mare, I really mean it, se pricepe la toate bai oameni buni. Nici un doctor nu e bun pe lumea asta, toti, fara exceptie, sunt niste idioti, nici un politician nu e priceput in ale politichiei, toti sunt niste hoti, Ceausescu era bestial (nana noastra a lucrat la CC pe vremuri, deci e de inteles) si-l regretam. Amarnic!
Deunazi ma mushtruluia ca nu ma duc cu Rayan la doctor pentru ca EA stie "ca baiatu' are ceva, nu se poate". A slabit, e straveziu, nu se poate sa nu aiba copilul ceva. Ce sa-i explic eu ca a fost atata timp bolnav, ca iese din casa din an in Paste si atunci de unde pana mea sa se imbujoreze copilul, de unde sa fie rumen ca merele ionatane ... Ce sa-i explici ca iarna asa sunt mai toti copiii ...
Nimic! O tine pe-a ei: sa ma duc la doctor, sa-i faca analizele etc. Si daca nu ma duc eu, se duce ea intr-o zi la gradinita, le mituieste pe educatoare cu 1 milion, nici mai mult, nici mai putin, il ia de-acolo si mi-l duce ea la doctor. Na, sic!
Ea STIE ca de fapt Rayan nu mananca nimic la gradinitza si ca educatoarele ma mint cand imi spun contrariul ( "ca doar le platesc si ce interes ar avea sa-mi spuna daca copilu' nu mananca?"), ca stie ea de la nu stiu cine care a avut copilul la scoala americana si care asa patzea ...
Cand m-a vazut ca am cumparat batista bebelusului, aproape ca mi-a confiscat-o, ca doar n-o sa-i supun pe copii unei asemenea bestialitati. Mai sa nu ma lase s-o folosesc. Tragea de aspirator ca disperata intr-o parte si eu, incapatzanata, intr-alta. Eu ca da, ea ca nu si nu. Cand i-am spus ca toate prietenele mele au si o folosesc cu brio, mi-a replicat: "pai da, sigur, ceva bun nu va invatzau astea, numai tampenii. Pe astea le prindeti imediat!" Si tot asa ... As avea zeci, poate sute de exemple sa va dau, in care ea le stia pe toate mai bine decat mine.

Tot acum cateva zile mi-au cazut plombele din gura cand am auzit-o c-o perla si mai tare, asta dupa un episod in care mi-am pierdut intr-adevar mintzile si am tzipat la Rayan fiindca l-a trezit in spasme pe Philip pe care, cu chiu si vai, abia il adormisem. A tzipat ca un disperat de a sarit ala din somn jumatate de metru in sus: "d-na Andreea, v-am spus eu si cat erati gravida ca n-o sa-l mai iubiti pe Rayan dupa ce se naste astalalt si uite, am avut dreptate. Dvs nu-l mai iubiti pe Rayan!".
In momentul ala am crezut ca-i sparg capul sau macar ca dau c-o ceashca dupa ea, am incercat insa sa strang din dinti, sa ma abtin, sa-i spun, tot printre aceeasi dinti ca asta e o tampenie si s-o avertizez sa aiba grija sa-l informeze si pe Rayan ca ma-sa nu-l mai iubeste de cand s-a nascut frati-su!
A ajuns sa-mi tina socoteala cat si ce mananc (ca cica eu vreau sa slabesc dar nu ma tin de treaba si mananc prea multi biscuiti, prea multe dulciuri etc), a inceput sa-mi spuna "finutz" de tot ca stau prea mult la calculator, cu texte de genul: "eu am crezut sa stati atata la calculator si ca munciti ca sa mai faceti si dvs. niste bani, dar vad ca va jucati ... ". Adica, cu alte cuvinte, ce dracu stau atat in cur pe scaunul asta? De parca stateam pe timpul si pe banii ei ...
Pe Rayan ajunsese sa mi-l hraneasca pe jos, pe sus, suspendat, inclusiv pe WC, in timp ce facea caca, am prins-o dandu-i intr-o zi de mancare, "ca daca copilul nu mananca in general, ii dai si-n cap, numai sa-l vezi mancand, nu?", iar acum o saptamana vroia sa-i dea sa manance pe jos, pe covor. Ca daca e bolnav ...
M-am incapatzanat si eu, recunosc, si n-am lasat-o, s-a suparat pe mine si i-a spus sora-sii ostentativ, de fata cu mine, of course: "i-auzi draga, alor nostri (nu stiu la cine se referea fiindca ea n-a avut in viata ei copii) le dam sa manance si-n cap, numai sa-i vedem ca mananca, d-na Andreea se incapatzaneaza sa-i dau lui Rayan sa manance numai in scaunul lui!". Iar sor-sa (care vine la mine, tot de ani de zile, o data pe saptamana sa-mi calce), imi spune: "dar lasati-o d-na Andreea ca doar ea a crescut baiatu' si stie ce are de facut!". Tanananam mi-am zis. Astea au luat-o razna rau de tot. Au intrecut orice limita! Si orice imaginatie! I have to get rid of them both. Si anume right now!
Adica am ajuns in propria mea casa sa dansez dupa cum vrea nana? Sau sor-sa? No way!

Concluzia: caut menajera 5 zile/saptamana, in putere, o platesc in aur, ii fac si carte de munca daca e nevoie, numai sa o gasesc. Conoasteti pe cineva interesat ?
Stiu, tot din auzite, ca au aparut si la noi firme care aduc femei din Philipine sau Sri Lanka pentru a le angaja pe post de menajere. Stie cineva ceva in sensul asta?
Alora trebuie sa le asiguri un loc unde sa doarma, un salariu mult mai mic decat cel pe care-l cer romancele, sunt loiale, supuse, le ai 7 zile din 7 si 12 ore/zi, n-au cum sa fure, nu de alta dar n-au unde sa fuga cu ce-au furat (actele lor stau la tine!) si ai avantajul ca le poti lua dupa tine oriunde te duci: in concediu la munte sau la mare, daca te tin buzunarele si-n strainatate, la mall ... tu stai si-ti vezi de cafelutza sau suculetzul tau, ele stau cu ochii pe copii si alearga dupa ei. Foarte tare nu?

13 comments:

Anonymous said...

Expert Advantage Group este o societate cu sedii in Manila- Filipine, Cleveland - Ohio si Bucuresti- Romania, specializata in servicii de: selectie, asistenta, consultanta si recrutare de personal asiatic, in special personal filipinez, fiind acreditata de catre POEA (Philippine Overseas Employment Administration).
Oferim consulatanta si suport pe tot parcursul procesului de recrutare dar si pentru obtinerea autorizatiilor si permiselor necesare integrarii muncitorilor straini in compania dvs.

Etapele recrutarii din Filipine sunt:

- obtinerea autorizatiei din partea Ambasadei Republicii Filipine de a angaja din Filipine
- recrutarea si selectia muncitorilor
- obtinerea autorizatiilor de munca
- organizarea deplasarii in Romania

EAG selecteaza si recruteaza personalul in functie de conditiile impuse de angajator si pune la dispozitia acestuia CV-urile canditatilor filipinezi in urmatoarele domenii:

- Constructii
- Domeniul medical & farmaceutic
- Finante & Banci
- Industria constructoare de masini
- Industria hoteliera
- Industria usoara (textila)
- Ingrijire si supraveghere copii - (baby sitter, bone si guvernante)
- Ingrijire persoane varstnice
- Menaj si alte activitati domestice
- Menaj office
- Restaurante
- Transport

crina said...

Oooo! Andreea ai deschis cutia pandorei: sfaturile altora catre tine. Despre propriul tau bebelus. Ma gandeam ca mi se intampla mie ca sunt la primul, dar vad ca nu e asa. Nu vreau sa-mi descarc frustrarile pe blogul tau, amintesc numai reactia unei "bu" la faptul ca Rares face scufundari: "Voi omorati copilul". Sau a unei alte "bu" la faptul ca-l mai las pe Rares sa planga si nu sar ca arsa la fiecare alint de-al lui: "Dar tu ce faci toata ziua?"

Andreea Badran said...

@ crina: sa te incurajez spunandu-ti ca asta e doar inceputul? Presupun ca banuiesti ...
Eu am ajuns sa ignor toate astea, zic ca ei si fac ca mine, altfel as ajunge la balamuc.
Eu, dupa ce am fost frecata sistematic, timp de aproape un an de zile, sa-mi dau copilul la gradinitza, "sa socializeze si el draga", sa mai vada si altceva, "sa se obisnuiasca cu disciplina si programul", sa mai stea si cu alti copii de varsta lui si nu numai in fustele tale etc, am ajuns sa aud acum ca l-am dat la gradi ca sa scap de el.
Sa-ti spun ca eu nu stiu sa-l spal, sa-l culc, sa-i dau sa manance ce trebuie, cat trebuie si cand trebuie, ca fac si dreg, atat cu Rayan cat si cu Philip ... Oh, si cate si mai cate! As scrie o carte!

Medeea76 said...

Din proprie experienta pot sa-ti spun ca agentiile promit, ofera garantii, eventual stau si cu bona in casa la tine. Nu e chiar asa. Am avut si noi o astfel de agentie si am renuntat exact din cauza asta: nu puteam garanta pentru onestitatea, sanatatea, nervii bonelor sau menajerelor. Ca sa nu mai spun ce se poate intampla in lispsa ta, cu toate camerele de supraveghere pe ele. In locul tau as merge exclusiv pe recomandari.

Andreea Badran said...

@ cris: asa se intampla cu romancele, ai dreptate. Nici eu nu mi-as baga pe cineva fara recomandare in casa. Cand vorbeam de agentii, ma gandeam la philipineze, pe care, prin recomandare, n-ai de unde sa le iei. In Liban, 80% dintre familiile pe care le cunosc beneficiaza de serviciile unor astfel de femei si vreau sa-ti spun ca nu au dureri de cap. N-am vazut pe nimeni sa le dea afara pentru ca sunt prea multumiti de ele, sunt foarte modeste, foarte curate, ca niste robotzei, muncesc de dimineata pana seara si au pretentii minime. Romancele au ajuns exagerate, cu niste pretentii de zici ca le angajezi cel putin in functia de director general.

alina said...

Deci să mă simt bine că eu una nu-mi permit nici bonă și nici menajeră, sau că nu are cine să mă bârâie la cap deoarece bunici=lipsă, iar prieteni interesați de copchii=aprox. zero barat??? :DD
Ce să zic, Andreea, țin minte când îi spuneam mamei mele că dacă e să fac un copil, prefer să-l cresc fără nici un ajutor, că măcar știu că dacă greșesc pe mine să mă supăr ...
Eu una n-aș suporta să mă cicălească cineva în halul ăsta, de fapt n-aș suporta pe nimeni la mine în casă care să mă calce pe bătături.
Îți țin pumnii să găsești ceea ce cauți, dar cred că e fff greu, precum prieteniile, asemenea relații au nevoie de compatibilitate maximă, ori care sunt șansele, zău așa ... Sorry că sunt așa sceptică!

Anonymous said...

@Alina: exact asta ii spuneam ieri Andreei, ca nu as suporta pe nimeni la mine in casa 24h/24, 7 zile/7.
Mi-ar place sa fie cineva care sa smotruiasca in locul meu sau care sa umble toata ziua dupa copii, insa acum chiar ma intreb eu: si eu ce mai fac? Cu toate astea de muuulte ori simt lipsa unui ajutor.
Bunici avem o pereche, insa nu-i mai tin sandramalele (au crescut-o pe Alex de la 6 luni pana in clipa cand s-a nascut Bia)

Ceska777 said...

De acord ca nu mai vrei sa-ti auzi asa ceva 24/7! Nu stiu daca sa ma
bucur ca in Romania se importa forta de munca din Filipine in domeniul asta. Suna putin a sclavagism: sa ne bucuram ca sunt departe de casa, nu au unde fugi daca au pus mana pe ceva din casa, sunt la cheremul nostru, pe bani putini, sunt umile etc.
Eu am fost au pair si am avut grija de doi baieti de 4 si 6 ani si am facut si treaba in gospodaria, aveam week end-ul al meu, serile si o dupa masa pe saptamana. Cand aveau nevoie de mine extra in timpul asta eram platita extra. Am fost in concedii cu familia, am primit cadouri! Eram tratata ca un membru al familiei cat am locuit in casa lor cu ei. De ce nu incerci si tu? Sa cauti pe cineva de genul?

Andreea Badran said...

@ ceska: adica tu chiar iti imaginezi ca eu o sa pun biciul pe ea sau ca o s-o tratez ca pe o sclava? Timp liber va avea si ea, logic, dar in general sunt angajate 7 zile din 7, sau asa este in Liban ...
Ma refeream la faptul ca sunt la dispozitia ta atunci cand ai nevoie. Cadouri nu stiu daca au nevoie, in schimb primesc bani, cu siguranta. Adica tu-ti inchipui ca romancelor mele nu le dau mereu bani in plus: de ziua lor, de sf maria, de mos nicolae, de craciun, de anul nou, de paste, le cumpar diverse cand merg la cumparaturi, fiindca ma roaga si niciodata nu le-am luat banii pe ce le-am cumparat. De-asta mi-e si ciuda ca se poarta asa, pentru ca stiu cat le-am ajutat si ca nu le-am ramas datoare deloc. Am mancat cu ele la masa, le-am pus eu ciorba-n farfurie si nu invers, au avut tot la dispozitie, de la frigider si pana la telefon. Nu sunt genul care sa-si bata joc de oameni si sa-i trateze cu superioritate. De-asta s-a si ajuns in situatia asta. In fine ...
La filipineze era vorba de faptul ca apreciaza banul altfel si sunt mai supuse. Nu indraznesc sa-ti dea tie lectii de viata si nici sa faca mofturi atunci cand le rogi ceva. Despre asta era vorba.
Plus ca sunt cu mult, dar cu mult mai ieftine. Adica o menajera a ajuns sa-ti ia 1 milion/zi, filipinezele iti cer 200-300 dolari/luna. Asa am auzit. In Liban lucreaza pe 100-150 dolari/luna. Si atunci cui nu-i convine? Tu nu ai da mai putin daca ai putea, mai ales ca ai beneficia si de doua ori mai mult de serviciile lor?

Anonymous said...

Ma-ncumet sa comentez si eu vreo doua vorbe legat de subiectul filipineze - sri-lankeze. Nu cred ca e cea mai buna alegere, sau poate doar in cazul in care vei avea noroc sa dai peste o exceptie de la regula. Iti spune cineva care a locuit aproape un an IN CASA cu astfel de specimene. Iar acelea erau nurse (asistente medicale pe limba noastra). In afara de faptul ca manaca peste prajit la 5 dimineata, de-ti impute toata casa, sunt de un jeg greu de deschis. Eu fiind angajata la American Hospital Dubai, am beneficiat de apartament nou-nout complet echipat si utilat de la A la Z. La inceput am stat singura, dar datorita faptului ca avea 4 camere (+ living) am beneficiat ca bonus de cateva colege din Philippine. Crede-ma ca a fost motivul principal pentru care am renuntat dupa mai multe luni de chin la un job bine platit, unde imi placea ceea ce faceam. Dupa o luna de la venirea lor, ziceai ca a fost razboi in apt. respectiv. Umplusem peretii cu post-it-uri gen: "Please clean after use!" Nu au nici un pic de bun simt, nu au notiuni de curatenie, le doare fix in pix de faptul ca tie nu-ti place pestele prajit in muuuuult ulei la 5 dimineata. Au niste "Habbit"uri execrabile. Partea buna e ca sunt proaste de bubuie, nu le duce capul mai deloc, ranjesc fasolea tot timpul. Nu as primi asa ceva in casa cu mine 24/24 7 zile din 7. Just my oppinion
PS: Ceea ce ti-am povestit era universal valabil, dupa ce am discutat si cu alti prieteni de pe acolo.

Andreea Badran said...

@ marcela: alea erau colege de apartament, nu angajate sa faca curatenie, nu? Cum pana mea sa-mi prajeasca peshte la 5 dimineata in casa cand ea e angajata sa-mi faca curat? Nu cred ca se poate intampla asa ceva ...
In Liban, tot neamul lui Rafic are cate una de-asta in casa si vreau sa-ti spun ca poti sa lingi si pe sus si pe jos, sunt de-o curatzenie enervanta chiar ... acum ai murdarit o lingura si in secunda urmatoare vine in urma ta si-o spala. Nu stiu cum le-or fi nimerit sau cum ai nimerit tu numai de-alea jegoase, pe bune. Deci, eu am ramas cu o impresie foarte buna despre ce am vazut acolo. Si de-aia imi si doresc si eu asa ceva.

Anca said...

Andreea, e prima oara cand aud de asas ceva - filipineze etc. Ca de menajere care iti fac morala am mai auzit. M-a distrat (oarecum, daca e sa faci haz de necaz) povestea ta, mai ales ca mi-am amintit de una din menajerele mele (ca am avut o liota, si acum iar sunt in cautare), care ma facuse de ajunsesem sa fac curatenie inainte sa vina ea, ca mi-era rusine, se lega mereu de noi: "vai, ce jeg e aici! si aici! vaaai, da' ia uite aici!" Intelegi? :))

Andreea Badran said...

@ anca: mda, toate se cred directori generali atunci cand le dai prea mult nas. Acum m-am invatzat si voi sti sa pastrez distanta, sa stie cine pentru cine lucreaza. Atunci cand le tratezi frumos, ti se urca-n cap. Si nu se mai dau jos.
Mi se pare absurd sa ajungi sa faci caratenie inainte sa-ti vina femeie la CURATENIE. Asta numai la noi se poate!