Monday, June 23, 2008

Realizari

Am intrat in saptamana 36. Asta e cea mai importanta realizare deocamdata.
In weekend mi-a venit mobila, ceea ce inseamna ca pot incepe sa ma mut ... dar cine are chef de asa ceva? Cine poate acum sa ambaleze milioane de chestii in sute de cutii si cutiutze si sa le puna apoi la loc dincolo? Si sa le si gaseasca un loc intr-o casa noua ...
Mai sunt cateva zile si raman doar mama lui Rayan, Lana si Majd pleaca la bunici pana pe 3 septembrie. O alta mare realizare!

6 comments:

ruxi said...

BRAVOOOO!!!!!!!!!!!!CE AS TRIMITE SI EU TOT FAMILIONUL IN SIRIA!1DAR FOPREVER DACA SE POATE! SA RAMAN DOAR CU RAYAN!!

Andreea Badran said...

@ ruxi: hehehehe ... sa inteleg ca voi aveti si restul familionului sirian aici cu voi? Pe mine m-a ferit D-zeu de prezenta socrilor mei, a zecilor de cumnati si cumnate pe plaiurile mioritice. N-as fi rezistat! Asa, cand ii vezi o singura data pe an (anul asta probabil deloc), e o fericire si ne intelegem super!

ruxi said...

SOCRII sunt acolo dar RESTUL AICI , 3 frati un unchi cu o sotie TERMINATOARE la propriu...si veri si cumnate rele toate plus prietenii dragi si vechi plus.plus, suficient cat sa ma enervez in fiecare week-end sau seara sau dimineata, si plus de asta socrii ne asteapta acolo de 1 an si nu spun ce barfe circula ca din cauza mea inca nu l-au vazut pe RAYAN, fapt cam adevarat,ah si e mult de povestit, ce-mi aud urechile de la Ahmed pe tema asta, injuraturi, predictii, aproape blesteme, sunt la capatul puterilor nervoase ca sa zic asa!

ruxi said...

CE bine ca nu-aici cand va veni bebe nr 2 ca probabil veneau din prima zi sa-l pupe pe gura???!!! adica cu Rayan asa au facut , veneau zilnic sa-l vada nou-nascut cu copii muciosi dupa ele si cu niste priviri false si rautacioase ca si vorbele lor! ma refer la araboaicele astea nesuferite care daca le spui ceva fac pe cadanele jicnite si de mananca de vie! nu cred nici eu ca mai rezist...astept minuni!!!

Andreea Badran said...

@ ruxi: eh, la mine nu-i chiar asa. Pe gura nu l-au pupat niciodata si atata le-ar fi trebuit ... faceam moarte de om.
Din punctul asta de vedere nu ma plang. Ma bucur insa ca nu-si baga nimeni nasul in casa si viata mea, ca n-am spioni care sa se duca cu para acolo, ca nu-mi da nimeni sfaturi "prietenesti", ca nu prea are cine si ce sa barfeasca la adresa mea. Cand ma duc acolo rezist cu stoicism si ma port asa cum ar vrea ei sa ma port. Si cu asta basta: sunt si ei multumiti, am si eu liniste.

ruxi said...

Mda,asa e cel mai bine, oricum e clar ca si eu gresesc undeva ca n-ar iesi fum fara foc, trebuie sa ma incarc cu stoicism caci in Ramadan care cred ca va incepe undeva in septembrie va trebui sa ma duc acolo,n-am fost niciodata pana acum,nu stiu daca ma vor tine puterile dar n-am incotro....