Not yet!!!

Dragii mei, stati linistiti, n-am nascut inca. De cateva zile insa ne ocupam cu diverse lucruri extrem de interesante si palpitante cum ar fi: bagaje pentru cei mari care au plecat sambata in Liban pentru 2 luni si-un strop (deduceti de aici ca am scapat de o parte din responsabilitati, prin urmare mi-e deja mai usor), cu impachetat miile de obiecte din casa in zeci de cutii si cutiutze, saci, genti, gentutze si valize (insa fara prea multa vlaga din partea mea ... reactionez insa pozitiv la shuturile in fund care mi se dau zilnic) caci acum avem mobila in casa noua si nu mai avem nici o scuza sa habitam la vechiul domiciliu ... cu Rayan care mi-a trantit joi o amigdalita de toata frumusetea, cu patru zile de febra de la 39 in sus, cu pofta de mancare ioc (drept pentru care a slabit de poti sa-i numeri toate coastele) samd.

Maine dupa amiaza mergem din nou la control si vedem ce si cum: ori mai stam si asteptam sa-si anunte bebe venirea de buna voie, ori nastem saptamana asta si anume provocat. Suntem in saptamana 37 si, cel putin din punct de vedere teoretic, nu mai exista nici un pericol. Ne-am si intzepat constiincios cu Dexamethasone in fund pentru a-l pregati pe bebe pentru respiratia extrauterina, deci ne pregatim.
Va voi tine la curent cu mai multe detalii, nu promit insa ca o voi face la fel ca Simbad, eu neavand parte de ajutorul sotului meu care habar n-are cu ce se mananca un blog si nici timp si rabdare sa-l invat acum nu mai am. Daca vedeti ca am disparut o perioada inseamna ca s-a comis evenimentul. Keep in touch!

Dance me to the end of love

Leonard Cohen

Ieri, citind blogul lui Bucurenci, am aflat cu stupoare ca Leonard Cohen ar fi trebuit sa vina pe 14 iulie la Bucuresti si sa cante pe stadionul Cotroceni. Spun cu stupoare fiindca m-am mirat ca o asemenea veste a circulat prin targ si mie nu mi-a ajuns nimic la urechi, eu care stiu tot ce misca cand e vorba de Leonard Cohen. Ei uite ca de data asta ceva mi-a scapat! Pentru cateva secunde mi s-a taiat respiratia, desi cel care facea respectivul comentariu, dadea de inteles ca totul a ramas doar la stadiul de zvon, de proiect, de ce vreti voi si ca de fapt Cohen nu va mai veni de fapt la Bucuresti.
Am purces in aceasta dimineata, cu ochii scosi de oboseala, la cautat pe internet orice informatie in sensul asta, cu o bruma de speranta ca zvon este de fapt informatia ca nu va mai veni. Din pacate ceea ce astept de peste 17 ani nu are sa se intample. Se pare ca n-a fost intr-adevar decat un zvon, o dorinta a celor de la Jurnalul National de a-l aduce aici, se pare ca din start n-a fost nimic confirmat oficial, ca nu apare nimic pe nici un site, nici al lui, nici al presupusilor organizatori, nici nicaieri. As fi fost in stare sa dau oricat pe bilet si cand spun asta nu exagerez cu nimic, as fi fost in stare sa fug din maternitate (pentru ca s-ar fi putut suprapune peste nastere) doar sa fiu acolo, sa-l ascult live, sa-l vad in fata ochilor mei, sa-l simt ... Il iubesc cu toata fiinta mea, traiesc de ani de zile prin muzica lui (care pe mine ma inaltza, nu ma deprima), de fiecare data cand ma simt singura ascult "Dance me to the end of love" si-mi trece. Ii stiu fiecare nota, fiecare vers pe dinafara, ii cunosc respiratia din timpul concertelor sau de pe inregistrarile pe care le am acasa, peste tot unde s-au putut stoca. I-am citit cartile de poezie si proza, ii stiu biografia, mi se pare cel mai complet si complex om din cati cunosc. Si acum, sa licareasca speranta, chiar si pentru cateva ore, ca-l voi putea vedea si live, aici, chiar la mine acasa, ar fi fost deplina multumire. Din pacate n-a fost sa fie asa. Trebuie sa mai astept. Si poate nu atat de mult ca pana acum, cine stie.

Control

Astazi am fost iar la control si vestile nu sunt, ca si data trecuta, tocmai imbucuratoare. Adica bebe tot n-a crescut suficient de mult desi de data asta nu mai exista nici o modificare vasculara si testele doppler si non stress sunt ok. Prin urmare, daca nici pana martea viitoare cand vom merge iar la control, nu va creste cat va trebui, avand in vedere ca voi fi deja in saptamana 37, mi se va provoca nasterea. Se pare ca lui bebe nu-i prieste ceva in burtica si atunci n-are sens sa mai asteptam si sa-l lasam acolo. Nu e o veste buna avand in vedere ca eu inca mai aveam atatea planuri pentru astea 4 saptamani de sarcina ramase si daca e sa se nasca Philip saptamana viitoare, nu mai pot pune in aplicare nimic din ce mi-am propus. Dar atata timp cat totul e inspre binele lui, n-am de ales.
Astazi trebuie ca mami sa faca cate-o injectie cu Dexamethasone la fiecare 8 ore pentru pregatirea pulmonara a lui bebe (sa poata respira singur, fara probleme, dupa nastere), asta in cazul in care se va decide ca va trebui sa se nasca mai devreme.
Avem si poze cu el dar le voi posta mai tarziu intrucat acum n-am timp. Trebuie sa fug la intzepat. La noapte ma vor intzepa la domiciliu.

Inversare

Aseara, la baie, Rayan a decretat brusc ca baba e mami si ca eu sunt baba, drept pentru care ne striga pe fiecare exact pe dos. Pe Rafic il striga "mami", iar pe mine "baba". Hmmmm ... O sa ziceti iarasi ca sunt lovita de paranoia, dar nu o avea si "jocul" asta insemnatatea lui?
Tot aseara n-a acceptat sa se culce fara baba langa el (chestie care nu s-a intamplat niciodata pana acum, dar absolut niciodata).
Astazi de dimineata Rafic nu mai era acasa cand s-a trezit domnul Rayan si mi-a spus, destul de dezamagit, ca nu l-a pupat inainte sa plece, ritual care, iarasi, nu se intampla niciodata fiindca nu suporta sa fie pupat de ta-su, nici inainte de a se rade dimineata (pentru ca cica intzeapa), nici dupa ... Lui Rafic ii e in general foarte greu sa fure un pupic de la Rayan. Trebuie ca puradelu' sa fie ori extrem de bine dispus, ori sa vrea sa obtina ceva de la ta-su si atunci e dispus la tandreturi si-l poate determina sa-l pupe pe ta-su. Ei bine, de vreo cateva zile insista chiar sa-l pupe dimineata inainte de a pleca la serviciu sau seara cand se intoarce acasa. Intreaba destul de des de el, se intereseaza ce face ...
Pe de-o parte ma bucura nespus noua lui atitudine, mai ales ca, bineinteles, eu eram cea vinovata pentru refuzul lui de a se apropia mai mult de ta-su, pe de alta parte insa mi-este din nou clar ca apropierea asta de Rafic are la baza ceva din suferinta aia inconstienta de care vorbeam in trecut si anume ca in casa va mai aparea un bebe. E probabil un mod de aparare al lui. Isi pregateste terenul.