Friday, September 18, 2009

Noapte cu 100 m garduri, obstacole si predare de stafeta

Stiti cum e sa-ti petreci noaptea alergand dintr-o camera intr-alta, dintr-un pat intr-altul, ocolind cu mare dibacie tot felul de obstacole care se afla pe jos, fix pe traseul tau? Ei bine, asa mi-am petrecut eu noaptea trecuta.
Rayan s-a intors de la gradinita cu febra. Nu mare, dar suficient cat sa fie bleg rau toata seara, sa necesite tratamentul abia abandonat acum 5 zile si sa iau hotararea de a dormi langa el, asa cum fac mereu cand imi sunt copiii bolnavi. Bun, bun, dar ce fac cu onor fratele lui care doarme cu noi in pat de ... atunci si pe care cum il las singur, cum incepe sa se foiasca, sa bazaie si intr-un final, sa se trezeasca complet. Mai tineti minte da?
Am inceput prin a le face baie, apoi prin a-l culca pe Philip. A durat o ora si jumatate tot ritualul lui: spalat, imbracat, alaptat, adormit in brate, pus in pat, belit ochii mari, luat iar in brate, adormit iar la san, iar pus in pat, iar trezit (cand a intrat Rayan in dormitor sa-mi zica nu stiu ce, important desigur si care nu mai suporta nici un fel de amanare), pana cand, in spumele marii si tot boscorodind, i l-am proptit lui ta-su in brate si i-am spus: spala-te pe cap cu el, culca-l, unde si cum vrei tu, numai lasati-ma si pe mine sa ma ocup de Rayan si apoi de mine. Imi doream nespus sa pot face si eu un dus, dupa doua zile in care nu am reusit aceasta performanta. Can you believe it? E greu de crezut dar nu am apucat sa-mi fac un dus timp de 2 zile, da!
Asadar Rafic l-a adormit pe Philip (in patul nostru fireste!), in timpul asta eu l-am doftoricit pe Rayan, l-am pus in pat, m-am asezat langa el, l-am adormit. Dupa un sfert de ora era liniste mormantala in casa. Copiii dormeau finally amandoi iar eu tremuram deja de fericire si nerabdare ca ma duc, in sfarsit, sa reiau prietenia intrerupta brusc cu apa calda, gelul de dus si samponul de care parului meu ii era de altfel atata dor. M-am spalat cu o viteza supersonica (trebuie sa va precizez ca avem baie "matrimoniala", adica acolo se intra NUMAI prin dormitorul nostru, deci rar se intampla ca dupa ce adoarme majestatea sa Philip I sa i se mai treaca pragul pentru ca sa nu-i tulburam somnul, intrucat maria sa se trezeste si la cel mai mic bazait de musca sau scartait de parchet), am iesit victorioasa dar fericita, pe jumatate uda, e adevarat si m-am instalat confortabil, cu prosopul infasurat in jurul capului pe canapea, la televizor, la laptop si la o cana cu Earl Grey cu lapte. Nu trec 10 minute si-l aud pe Rayan plangand si turuind ceva ce nu intelegea nimeni pe lumea asta. Caci domnul avea febra si vorbea putin in dodii. Sau visase ceva si nu se trezise complet. Habar n-am ce era cu el. Cert este ca-mi cerea apasat nu stiu ce dvd-uri, ma certa n-as putea sa va spun pentru ce, in fine, cu chiu si vai il linistesc si il adorm. Fericita, imi reiau locul pe canapea. Stau cat stau, ma mai conversez cu un fost coleg pe mess (organizam intalnirea de 15 ani de la terminarea liceului si mai trageam o mica barfa), Rafic se duce la culcare si la scurt timp il urmez si eu. In patul lui Rayan insa. M-am gandit eu in naivitatea mea ca lui Philip ii va fi suficient sa doarma alaturi de ta-su si ca ma va lasa in durerea mea. Ei bine nu! La nici o ora il aud miorlaind prin baby phone. Sar din patul lui Rayan, calc pe un elefant sau cangur de cauciuc de-ala tare (caci imaginati-va ca n-am mai apucat sa strangem si jucariile de prin camera inainte de culcare si nici sa fac macar o poteca nu m-am gandit), ma lovesc de motocicleta lui Philip, stationata in mijlocul camerei, o rastorn, injur, ma reped in dormitorul nostru, imi scot camasa de noapte, il mufez pe Philip si astept sa adoarma. Suge, suge, suge si sufletul din mine si intr-un final adoarme. Il pun usor in pat langa Rafic, intr-un culcus facut din perne si pilota (ca sa nu cada din pat pe partea cealalta) si ... surpriza! Deschide ... nu, nu ochii de data asta, ci gura! Si incepe sa turuie pe limba lui. Suna a cearta, a boscorodeala. Probabil ca-mi era adresata. Ma trec toate transpiratiile, il iau iar in brate, iar se mufeaza, iar adoarme. De data asta il pun cu succes pe pat, imi trag camasa de noapte la loc pe mine, trec patul de-a latul (ca sa evit o portiune de parchet care, da Raluca, scartaie ingrozitor!) si ies. Ma duc inapoi langa Rayan. Nu avea febra dar m-a simtit cand m-am culcusit langa el. M-a luat in brate, m-a strans tare si mi-a spus ca ma iubeste. Adormim amandoi imbratisati. Dupa ceva timp imi amorteste mana si mi-a scot de sub capul lui. Adorm din nou.
Nu stiu cat timp trece, nu m-am uitat la ceas si iar il aud pe Philip plangand. Dupa calculele mele trebuie sa fi fost in jur de 5. 5 a.m., of course! Ma ridic de langa Rayan, am grija de data asta pe unde calc, evit intreaga gradina zoologica de pe jos, sar peste motocicleta lui Philip si ma duc in dormitor. Philip era in cur in mijlocul patului si se smiorcaia. Reiau operatiunea scos camasa de noapte, ma lungesc langa el in pat, il mufez si ne pornim pe supt. Era 6 fara ceva si Philip dadea semne ca adoarme, in sensul in care se inmuiase, nu se mai frichinea si mai scapa sanul din gura. Cand surpriza! Se aude Rayan plangand de dincolo. Am crezut ca n-aud bine, imi venea nu stiu ce sa fac. Noroc ca stau la parter ca altfel as fi sarit de la etaj! Ii dau un picior lui Rafic (mana nu aveam cum s-o intind ca una era sub capul lui Philip si cu cealalta nu aveam cum sa ajung la el peste copil), il trezesc si-l trimit la Rayan. Se duce bietul de el (urma sa se trezeasca oricum la 7 ca sa plece la serviciu). Dupa 5 minute s-a intors spunandu-mi ca Rayan adormise din nou. S-a bagat la loc in pat langa noi, incercand sa fure inca cateva zeci de minute de somn. Nu reuseste insa intrucat Rayan apare ca o floricica la nici 10 minute dupa aia, se apropie de partea pe care dorm eu si-mi spune cu o voce suficient de ridicata ca sa-l auda Philip, sa se ridice-n fund si sa inceapa conversatia cu el ca el vrea sa vada JimJam si ca atare sa ii deschid televizorul.
Din momentul ala ni s-au naruit toate sperantele ca vreunul din noi mai are vreo sansa sa doarma. Philip "s-a activat" si asa ni s-a incheiat si noua inca o noapte care de fapt nici n-a inceput vreodata.

9 comments:

Lala said...

Auch .
Sanatate multa piticului si in noaptea asta sa dormiti mai bine .

Sabina Ulubeanu said...

e ceva in aer.
nici la noi nu se doarme de 3 nopti, si fara boli. ooof.
Sanatate!

raluca said...

stiu ca nu te consoleaza cu nimic, dar aseara la zece, Matei avea febra 39 cu 8...de la canin. Continuarea ti/o imaginezi...acum e perfect ok...misterele dintilor

Andreea Badran said...

@ lala: merci!

@ degetica: of, imi pare rau! Nervi de otel si voua va doresc.

@ raluca: stiam de matei ca m-am intalnit cu fetele in parc si mi-au spus. Ai grija totusi ca bantuie si-o viroza nashpa prin targ...

Laura N. said...

te inteleg perfect, caci asa bantuim noi de vreo 3 saptamani noaptea prin casa! Ne plimbam cu copiii in brate, dintr-o camera in alta, care incotro, caci Bia doarme in patut in camera ei, iar Maia doarme cu noi...si totul porneste de la diiiinti! Cand se trezeste una, o scoala si pe cealalta, iar cand adoarme una, se trezeste cealalta...si tot asa, cand urla amandoua, cand urla pe rand!

Unknown said...

auch! nasol! da, am si eu o intrebare. de ce nu esti tu fata prevazatoare sa elimini obstacolele de cu seara? si inca ceva?

te-ai mai dus cu rayan la doctor? poate are o cadere de imunitate, ceva.

Andreea Badran said...

@ laura n: da, imi imaginez ca la voi trebuie sa fie si mai nasol. Va doresc si voua putere ca sa treceti peste asta cu bine!

@ bogdana: pai doamna, imagineaza-ti ca de obicei le strangem, aseara insa n-am mai apucat, n-am mai avut chef.
Cat priveste mersul cu Rayan la doctor, da, am fost. Dar inainte de vacanta in Liban. E ok, normal ca era slabit rau din cauza tuturor bolilor prin care a trecut. In Liban insa s-a mai intarit un pic. Am bagat si vitamine in el, don't worry. Oricum, acum bantuie o viroza prin targ, multi copii de la gradi au fost bolnavi.

Ruxel said...

Bai, nu te supara pe mine, e nasol rau prin ce treci, dar nu am putut sa nu bufnesc in ras.....asta datorita modului tau de povestire! Iar la faza cu piciorul dat lui Rafic, chiar m-a bufnit rasul de-abinelea.
Acum revenind la lucruri serioase....e nashpa. Nashpa rau! Imi pare rau, stiu ca esti terminata, nu am cum si nici cu ce sa te consolez. Orice ti-as spune nu rezolva situatia...asa ca...."rabdare si tutun"

Andreea Badran said...

@ ruxel: stii care-i culmea? Ca si eu rad cand recitesc ce-am scris. sau macar zambesc. Dar nu e rasul meu ...