Thursday, February 5, 2009

Experienta noastra la Giulesti

Anastasia a facut doua zile. Icterul a vizitat-o si el, drept pentru care ii face acum concurenta serioasa verisorului ei Philip (care a inceput sa se coloreze in portocaliu de la morcovi).
Maine o avem pe gaga, cu arme si bagaje, acasa!
Astazi am reusit s-o pup pe capshor, am facut un mic complot cu ma-sa si o asistenta care s-a facut ca nu ma vede!

V-am promis acum doua zile o relatare despre Giulesti unde, sincer, contrar tuturor asteptarilor, pot sa spun ca totul a decurs aproape impecabil. Va vine sa credeti? Mie inca nu!

Am ajuns marti la spital, pe la 12:40. La ora 13:00 i-au facut inducerea nasterii. De catre dr care a supravegheat-o pe toata perioada sarcinii. S-a recurs la asta intrucat bambina era mare (ati putut vedea), ma-sa era in saptamana 40 si dr ei urma sa plece astazi, pentru 4 zile, din tara. Avea varianta cu inducerea pe 3 sau 4 februarie sau varianta cu asteptarea pana la intoarcerea dr din strainatate insa neputand nimeni sa-i garanteze ca nu se va intampla taman in lipsa ei sa-i vina donshoarei a se naste. In fine, eu nu am fost de acord cu inducerea, am incercat totusi sa-i explic ca mai bine sa lase natura sa-si faca treaba pana la capat, n-am avut insa cu cine sa ma inteleg. Ea n-a vrut sa nasca cu altcineva nici in ruptul capului. Prin urmare nici sa-si asume riscul de a o astepta pe dr inca 5 zile.
Asadar si prin urmare, i s-a administrat prostaglandina si ne-am pus pe asteptat si pe asteptat si pe asteptat. Travaliul s-a pornit aproape imediat intensificandu-se foarte repede, asa incat dupa nici doua ore ajunsese la frecventa de o contractie la 3 minute. Periodic ma suna sa ma tina la curent cu starea ei. Vreau sa va spun ca eu nu am putut sta cu ea pana seara din cauza de puradei acasa, altfel nu ar fi existat nici o opreliste.
Desi am fost avertizati de foarte multi ca acolo se confisca telefoane, citisem si experienta cumplita a lui Simbad, am fost surprinsa sa constat ca ea nu numai ca suna dar o facea in modul cel mai firesc cu putinta, e adevarat, iesind pe hol (atata cat a mai putut). Toata perioada asta a travaliului petrecandu-si-o de altfel in sala de nasteri. La un moment dat, dupa ce dilatatia a ajuns la 4, i s-a montat epidurala si apele s-au mai linistit. Totul a decurs super. A avut noroc de o anestezista foarte atenta, foarte dragutza, care s-a ocupat de ea in modul cel mai uman cu putintza, a roit in jurul ei pe toata perioada acestui travaliu, pana s-a nascut fetitza. Tot de la Ada stiu ca a fost prin preajma si o asistenta (sau poate moasa) foarte simpatica, calda si buna care a incurajat-o tot timpul, a ajutat-o si i-a fost alaturi. Chiar spunea ca nu stie ce s-ar fi facut fara ea.
Dupa ce s-a nascut Anastasia, a iesit cu ea in brate, o asistenta. Care ne-a lasat s-o urmam pana in salonul nou nascutilor, am asistat la baitza de dupa, la toaletarea ei, la masurare, cantarire si vaccinare. Ne-am speriat fiindca avea la cap un cucui imens(cat o minge de tennis) si nu stiam ce este. Mi-au trecut atunci prin minte 1001 de lucruri ingrozitoare, de la hidrocefalie si pana la acea nenorocita de spina bifida (cu complicatiile aferente) de care ne-am temut toata sarcina. O alta asistenta care era prin zona ne-a linistit insa si ne-a spus ca asa se face de la extragerea cu vacuum si ca in 2-3 zile se va resorbi. A doua zi abia daca se mai vedea si asta numai daca stiai ca acolo a avut odata ceva.
Aceeasi asistenta a venit la noi mai tarziu (ca am tot stat s-o asteptam pe Ada pe care au scos-o din sala de nasteri abia la vreo doua ore dupa nastere pentru ca nu aveau paturi libere) si ne-a invitat s-o vedem din nou pe Anastasia pentru ca zicea ea: "acum este si mai frumoasa".
Tin sa mentionez ca nu am dat nimanui absolut nici un leu pana inainte de plecarea din spital, seara tarziu, cand, intr-adevar, am inceput sa impartim in dreapta si-n stanga, drept multumire insa. Mai trebuie precizat ca spitalul este in carantina, deci masurile ar fi putut fi drastice.
Cat a durat nasterea si pana au scos-o pe ea din sala de nasteri am stat in fata salii de nasteri (pentru necunoscatori ... un hol care face legatura intre holul de acces al etajului respectiv si sala de nasteri unde, in mod normal, vizitatorii n-au ce cauta) si nu ne-a spus nimeni absolut nimic. Am auzit-o inclusiv tipand, atat pe ea, cat si pe dr in momentul expulziei.
A doua zi au mai fost mici comentarii din partea portarului, a unei asistente dar nimic iesit din comun si nimic care sa nu se poata rezolva cu o mana discreta introdusa in buzunarul lor.
Cu alte cuvinte, experienta noastra cu Giulestiul a fost una extraordinara, experienta care a facut-o pe Ada sa spuna ca nu regreta nici o secunda ca a ales pana la urma sa nasca acolo (desi, trebuie sa va spun ca ii facusem cadou nasterea intr-un spital privat, idee pe care a respins-o, vehement, de la inceput).
Vreau sa va spun ca daca eram intr-o tara civilizata, ceea ce am facut noi, ar fi fost de neacceptat in conditiile unei carantine, dar avand in vedere ca in Romania totul e posibil si ca daca nu eram noi, erau altii, ne-am folosit curajul si am obtinut pana la urma ce-am vrut. Recunosc ca am incalcat reguli dar cine nu ar face-o in locul nostru mai ales atunci cand nu e nimeni care sa te opreasca sau sa te traga de urechi?

18 comments:

adra_bell said...

Minunea mica seamana cu fii-mea:)). Ma bucur ca experienta nasterii la Giulesti nu a fost traumatizanta, sunt si gravidute care iti citesc blogul, una este nasa Evei, abonata la Giulesti pentru sfarsitul lui martie, abia astepta sa scrii despre nasterea Anastasiei, cred ca se simte incurajata. Poate spui si numele doctorului, desi nu cred ca este acelasi, ca al ei urmeaza sa plece din tara saptamana viitoare.

Andreea Badran said...

Mai, ea a nascut cu Cezara Bucur. Acuma daca ma intrebi pe mine personal, pot sa-ti spun ca tot ea mi-a supravegheat si mie sarcina cu Rayan, pana in luna a 8-a cand n-am mai rezistat si am schimbat-o urgent. Deci mie nu-mi place deloc. Insa sor-mea vad ca s-a inteles bine cu ea si nu a vrut sa renunte la ea nici in ruptul capului.
Cine e nasa Evei? Scrie si ea pe aici sau ea doar citeste?

TreiBadica said...

Ma bucur sa aud de expriente normale la Giulesti!
Cat despre carantina...afisul cu "Spital in carantina" a stat acolo luni de zile cat am fost eu gravida. O fi aceiasi carantina :)?

Andreea Badran said...

@ Simbad: probabil ca in cazul asta e acelasi afis. Numai ca acum nu era numai afisul ci ne si informau cu totii ca spitalul e in carantina, de la portar si pana la medici. In fine, important e ca s-a terminat cu bine. Chiar m-am gandit mult la voi zilele astea, era cea mai proaspata relatare a experientei traite acolo citita de mine in ultima perioada. Si la fiecare pas imi aduceam aminte de detaliile descrise de tine.

Unknown said...

dar de ce e in carantina? la mine recunosc ca experienta a fost jalnica in privinta "cazarii", si nu in privinta operatiei in sine...
aici chiar nu am ce sa comentez, ca doctorita mea e prietena de familie, ma stie de cinspe ani, si a zis ca parca ar fi operat pe copilul ei, asa emotii a avut... sper ca acum sa nu mai aiba emotii, totusi...

ce am sperat ca poate s-a schimbat, desi acum stiu ca nu e asa, este politica cu copiii... absolut toate spitalele din Buc (mai putin Giulesti, of course) iti ofera posibilitatea contra cost sa stai cu copilul in camera... eu asta imi doream,nu sa stau iar in rezerva (cica e rezerva, si inca de lux) de doua camere de 12 mp cu 3 paturi si o baie comuna, pentru care, culmea, mai trebuie sa dau si spaga !
si zilnic, la trei ore, sa-mi misc burta taiata pe scari pana la salonul cu bebei...

dar asta e Ro, si zic merci ca macar copilul e ingrijit, spitalul are dotari de ultima generatie (e chiar #1 in privinta asta in Ro)... ca peste celelalte o sa trec eu, fara sa fac prea multe nazuri... ca doar suntem in secolul 21, fir-ar mama ei de treaba!

adra_bell said...

Andreea, nasa Evei doar citeste, foarte rar mai trimite cate un comentariu pe blogul meu.

Unknown said...

Ma bucur ca totul a decurs excelent, cum ai spus si in primul post. Nu ma indoiam, ti-am spus si eu... Acum voi naste tot la Giulesti, iar cel mai important pentru mine este sa stiu ca sunt cei ma buni neonatologi din tara acolo si au cele mai bune aparate pentru nou-nascuti.

In rest, eu nu mor daca stau 2 zile in conditii mai putin bune.

Bine ca sunt sanatoase amandoua si pleaca cu impresii bune! Sa fie intr-un ceas bun!

crina said...

Si eu as fi facut la fel ca sora ta si anume as fi mers dupa medic, sa nasc, oriunde. Si la Giulesti am inteles ca sunt unii dintre cei mai buni medici. Chiar acolo si vreau sa merg de luna viitoare. Din punctul meu de vedere specialistii sunt mai importanti decat conditiile. Acum, daca le poti avea pe amandoua...

Ruxel said...

Cele doua experiente ale mele la Giulesti, nu mi-au lasat un gust amar, dar nici nu am debordat de fericire. Lucrul care m-a deranjat cel mai tare a fost ca au mutat salonul bebelusilor nascuti prin cezariana la etj. 2. A fost cumplit la Bia sa trebuiasca sa urc scarile alea interminabile parca, de nu stiu cate ori pe zi si noapte. La lift daca ma duceam, ba nu era liftiera, ba urcau cu el ditamai carucioarele cu cearceafuri.
Nu mi-a placut atitudinea catorva asistente de la bebelushi: eu nascand prin cezariana, m-am dus la Bia sa o alaptez abea a doua zi, si am observat ca nu era spalata pe cap. Avea sange inchegat in par de cand o scosese de la mine din burta si cand le-am rugat pe asistente sa o spele putin, raspunsul a fost: sa o spele cine ti-a scos-o din burta.....dar au spalat-o pana la urma. M-a mai deranjat atitudinea unor asistente, rece si distanta, apucau gatul copilului si il puneau la san ca atunci cand iei un catel sau o pisica de blana de la gat si ii ridici in sus. Nu toate faceau asa, dar erau cateva specimene.....
De bine pot sa vb numai de medicul cu care am nascut, dr. Puia Sorin, de neonatologul care a fost atunci (imi scapa numele, oricum un dr. mai in varsta si destul de plinutz) si cateva asistente de la copii si de la salonul mamicilor.
Si sotzul meu a avut acces nelimitat in spital, chiar in sala de nasteri, o avem pe Bia pe caseta in momentul cand a scos-o din burta si apoi cand a spalat-o si a taiat cordonul ombilical, insa toate astea NUMAI pentru ca avem o relatie mai speciala cu dr. Puia.
Daca as mai naste o data, totusi nu stiu daca as alege sa nasc intr-un spital privat, pentru ca timpul petrecut acolo trece repede, am avut noroc si nu am plecat cu nici o boala din spital (nici eu nici fetele, ca am auzit cazuri), asa ca......

Andreea Badran said...

@ crina: da, asa este ... dar exista medici buni si la spitalele private. In fine, a fost optiunea ei si i-am respectat-o.
Dar de ce vrei tu sa te duci la Giulesti de luna viitoare? Pentru Rares si problemele lui?

Andreea Badran said...

@ ruxel: adica tu crezi ca anastasia era spalata pe cap? Prima baitza i-a facut-o mandea astazi si nu pot sa-ti descriu in ce hal era perishorul ei: imbacsit, slinos, plin de grasime si ce-o mai fi fost. Nu pot sa-ti descriu ce avea intre labii, cat era de iritata (ca plangea numai cand o atingeai)etc. La capitolul asta n-am fost deloc multumita. Eu am asistat la prima ei baitza de imediat dupa nastere si am crezut ca aia a fost asa, de inceput. Dar s-a dovedit ca aia a fost singura "baie" de care a beneficiat pana la final. Adica a fost pusa sub jetul de apa, s-a trecut o data cu mana pe capul ei si apoi pe corp (dar numai pe spate) si sa nu-ti imaginezi ca s-a folosit sapun sau altceva. E adevarat ca erau si vreo 30 de bebelushi in salonul ala ...
Astazi, dupa baitza, era alt copil si s-a linistit imediat. Parca nu-i venea sa creada.

Anonymous said...

Nu Andreea, pentru mine. Am nevoie de un ginecolog foarte bun. Si vreau sa merg la dr. Puia, de care vorbea Ruxel sau la Marinescu. De fapt la Puia am fost acum vreo 2 ani. Peste o luna am programare la Marinescu. Apoi aleg unul dintre ei.

Andreea Badran said...

@ crina: am inteles.

Unknown said...

Andreea, din experienta asta nu pot sa spun decat ca citind ce ati scris voi(si azi - noapte la ora 1), mi s-a facut parul maciuca...

si ce mi se pare mie cel mai frustrant, este ca toate, dar absolut toate (si aici ma includ si pe mine) ne multumim cu putin. De fapt cu foarte putin. Daca copilul e bine ingrijit, atunci putem suporta noi niste mici neajunsuri... dar vezi, ca nici macar copilul nu e ingrijit cum trebuie...

Iar faptul ca toate ne plangem de conditii cand suntem acolo, nu stim cum sa scapam mai repede, si dupa spunem merci ca nu am luat vreo boala si ca totul s-a terminat cu bine si nu ne unim sa facem ceva (sa luam atitudine macar) nu face decat sa propage starea asta de fapt! Atata timp cat nimeni nu face nimic, este absolut normal si firesc sa nici nu se faca nimic!

Si doamnelor, ma repet, suntem in anul 2009, si suntem tratate ca in 1900 toamna! Si noi acceptam...

O sa scriu un post pe tema asta, pe www.despreverde.blogspot.com, ca nu vreau sa transform postul Andreei in loc de batalie :)... asa ca va astept acolo, poate miscam ceva... acolo e locul meu de ascutit ghearele :)

sper sa nu te fi suparat Andreea, tonul meu mai coleric :) daca da, atunci ai scuzele mele de pe acum

Andreea Badran said...

@ bogdana: nu m-am suparat, de-aia e blog, de-aia e public, ca fiecare sa spuna ce are se spus. Eu am o problema doar cu mitocanii, nesimtitii si frustratii, atat. Pentru restul, totul e liber.
Hai sa-ti raspund la ceea ce ai scris tu. Eu personal nu ma multumesc deloc cu putin, mai ales cand e vorba de asa ceva, de nasterea copilului meu, de sanatatea noastra. De-aia am si ales un spital privat pentru a-l naste pe al doilea. Unde am avut luxul de pe lume, ingrijirea care se cuvenea, atat el cat si eu, unde nu-mi umblau gandacii prin pat sau nu primeam mancare ranceda. Ce am vrut eu sa scriu in postarea mea se referea la experienta noastra, strict prin comparatie cu ceea ce am citit la altii. Am citit lucruri absolut ingrozitoare, horror, chestie de care noi n-am avut parte. Sigur ca am beneficiat si noi de neajunsuri, sigur ca mai era cate-o asistenta isterica pe-acolo, sigur ca m-a socat mizeria din spital, sigur ca am ce comenta, dar, prin comparatie cu ceea ce citisem in ultima perioada despre Giulesti, a fost parfum. Despre asta e vorba.
Cat despre mutarea pe un alt blog pentru "batalie", don't worry, puteti sta si aici fara probleme. Voi puteti! Altii nu! Stiti voi cine, nu dau nume, persoane importante!

Unknown said...

mda, si eu as merge in clipa asta la euroclinic sau medlife, numai ca sunt extrem de figuranti cand e vorba sa nasti cu cineva care nu e in stafful lor... Or eu, chiar vreau sa nasc cu doctorita mea, din motivele mentionate inainte... asa ca nu prea am de ales... Plus ca il stiu si pe Toma (seful de sectie de la neonatologie) care e un om extraordinar, fara exagerare... Asa ca, cu Giulestiu' inainte...

Si vezi cum desi am gura mare, stau si accept o stare de fapt :)))
nu prea vad ce e de ras, dar, hai, treaca de la mine ....

Andreea Badran said...

@ bogdana: la euroclinic stiu sigur ca se accepta si medici din afara si totul e ok, doar ca e mult, mult mai scump decat medlife-ul, la medlife insa nu. Acolo nu poti sa nasti decat cu medicii lor.
Cat despre Toma, si cand a nascut sor-mea, tot Toma era de garda si mi s-a parut si mie un tip super ok desi pe altele le-am auzit plangandu-se de el.
Cu cine nasti tu la Giulesti? Tot cu Cezara Bucur?

Unknown said...

adriana simonescu... cu ea nasc, si as lua-o cu mine si in timbuktu!