Tuesday, August 12, 2008

La multi ani!

A trecut deja o luna de cand s-a nascut Philip. Radeam dimineata cand realizam, ca si acum, ca si in cazul lui Rayan cand era bebe, incep sa numar, nu anii, ci zilele, saptamanile si lunile si ca fiecare luna constituie o sarbatoare pana ce va implini un an.
Nu-mi vine sa cred cat de repede s-a scurs timpul si cat de simplu a fost totusi. Ma asteptam sa fie un calvar, sa nu ne lase sa ne odihnim, sa am probleme cu laptele, sa ma isterizez periodic, sa fac vreo depresie postpartum sau macar vreun babyblues si uite ca n-am avut nici o problema. A dormit, de la bun inceput, toata noaptea, a mancat ca un nesatul iar eu am avut lapte sa mai hranesc inca vreo 2-3 pe langa el, e cuminte, intr-un cuvant nu am de ce sa ma plang la adresa lui. E exemplar!
Parca stia ca astazi e ziua lui si ne-a facut doua surprize, in premiera absoluta. A dormit neintors de la 23:30 aseara pana astazi la ora 8:30. Neintors! Asta nu s-a mai intamplat pana acum, adica este un record personal absolut. Poate si pentru ca ieri am stat 4 ore in parc si l-o fi toropit aerul ...
Tot astazi a si ras pentru prima oara voluntar. Toti bebelusii au o grimasa care aduce cu zambetul si pe care o fac involuntar, mai ales cand dorm. Eh, astazi Philip a ras complet constient pentru prima oara.

Si Rayan a dormit neintors de la 21:30 pana la 9:00, chestie care iarasi poate fi considerata un eveniment. Poate-si incarca amandoi bateriile pentru la noapte cand vom calatori si vom ajunge la destinatie in jur de ora 3:00 am. Cursele catre Beirut sunt numai noaptea ceea ce reprezinta de fiecare data un calvar pentru toti copiii din avion.

7 comments:

Simbad said...

la multi ani, Philip! Cred ca si mama merita felicitari pentru un bebe asa cooperant. Comunicarea pare sa mearga de minune.
Cat de des mananca Philip de poti sa stai 4 ore cu el in parc? Pe mine asta inca ma oboseste: nici nu ies bine din casa ca tre sa ma intorc sa manance el din nou. L-am mai hranit si in aer liber, in masina, la restaurant...dar in parc inca nu.
daca ar fi putin mai racoare numai afara l-as tine. mi se pare si mie ca ii face tare bine: doarme mai profund, e multumit, nu plange...

mara said...

la multi ani, philip :)
@simbad: ti se pare aiurea sa alaptezi in parc?

Andreea Badran said...

Multumim de urari!
@ Simbad: eu n-am nici o greatza sa alaptez oriunde o cere el, adica inclusiv in parc. Sau mai ales in parc. Doar n-o sa-i intrerup programul de joaca lui Rayan si nici n-o sa-l inchid pe Philip intre 4 pereti fiindca mie mi-e jena ... mai ales ca atunci cand e treaz sta conectat aproape non stop.
Sotul meu cam maraie cand ma vede despuiata prin locuri publice, s-a obisnuit insa cu gandul ca asta e si n-ai ce-i face. La el e vorba de alta mentalitate, alte obiceiuri, ma rog.
Poate mi-ar fi si mie mai degraba frica sa-mi scot tzitzi in public daca as fi numai eu cu Philip, dar avand in vedere ca in parc nu sunt niciodata singura (ci cu o gashca intreaga de fete sau cu sotul meu), n-am nici o problema. Te-as sfatui sa faci si tu la fel. Sa treci peste aceasta "jena" si sa-l tii pe Vlad cat mai mult afara. Vine in curand toamna, incepe frigul si incep ploile si n-o sa mai poti iesi atat de des si de mult. Asa ca profita acum din plin. Te invitam in Ioanid. Acolo o sa scapi de multe prejudecati sa stii. Iti spun din proprie experienta.

Anonymous said...

Sa cresti mare si sa fi sanatos !!!
La multi ani

ruxi said...

LA MULTI MULTI ANI!!! drum bun ...ce tare tre sa fii...te admir sincer si incerc sa invat ceva delatine si am ce...eu n-am vrut sub nici o forma sa plec in siria asta -vara cu RAYAN de trei luni,nu aveam curaj si tu cu doi si unul o luna...tot la ora 3 noaptea se zboara si la DAMASC..eh si Ahmed nu e din Damasc de acolo faci o zi cu autocarul pana in HASSKE...mmmm eu sunt varza numai la gandul ca in toamna vom pleca... dar nu e sigur.... anyway...drum bun ., rezistenta maxima ,stim noi de ce,nervi de otel...dar sunt sigura ca tu ii ai si probabil si familia e altfel...eu am invatat ceva din blogul asta si abia astept continuari!!!!! MA SALAMI! :-)

Andreea Badran said...

@ ruxi: nici eu nu as fi vrut sa ma duc, o fac insa pentru Rayan si in speranta ca acolo se va mai linisti un pic, chiar daca asta pentru mine va fi foarte obositor. Socrul meu e si batran si destul de bolnav si oricand se poate intampla ceva si n-as vrea sa aud niciodata ca nu a apucat sa-si vada nepotul.
Si noi avem de mers din Beirut vreo ora cu masina pana in sudul tarii unde habiteaza socrii mei si unde avem si noi casa.
Tineti-ne pumnii si sa auzim de bine la intoarcere. Va pup

Anonymous said...

La multi ani, Philip! Doamne, cand trece timpul asta?