Friday, August 1, 2008

Ingerasii mei

Pentru ca Rayan sa nu simta prea multe schimbari, venite atat de brutal in viata lui, mi-am dorit din tot sufletul sa incerc sa-i pastrez cat de mult pot eu vechile obiceiuri. Nu reusesc insa! Sub nici o forma.
Am schimbat prea multe intr-un timp mult prea scurt si asta se cunoaste in comportamentul lui. E atat de debusolat, atat de recalcitrant si nervos incat cu greu ii mai poti face fata. Face orice numai sa-ti atraga atentia si de cele mai multe ori face lucruri cu care stie cu siguranta ca te va scoate din toate mintile.
A schimbat in decursul a 4 saptamani si casa (deci si camera lui, si pat si tot ce presupune asta), a renuntat si la obiectul lui tranzitional cel mai de pret - suzeta, am renuntat tot in aceasta perioada si la pampers si, colac peste pupaza, a mai venit si un bebe urlator in casa care o rapeste pe mami nepermis de mult de langa el. Si toate astea s-au intamplat, chiar daca a fost pregatit intens cu mult timp inainte, fara ca cineva sa-l intrebe daca e de acord sau nu. Traumatizant nu?
Lui doar i s-au pus in vedere: ca mergem la casa noua, ca acolo n-o sa mai luam suzeta dupa noi, ca renuntam la pampersi ca, vezi doamne, acum suntem baieti mari, ca mami va face un bebe etc.
Programul lui de masa, de somn, de joaca nu mai sunt aceleasi, totul e cu fundul in sus si aproape nimic din vechile lui obiceiuri nu s-a pastrat. Pe Bia nu o mai vede atat de des pentru ca mie mi-e foarte greu sa ma duc in parc singura cu amandoi, alti copii nu mai vin la el sa se joace fiindca aici nu beneficiem decat de o curte mica si aia transformata deocamdata intr-un depozit, iar in casa este un balci total si n-ai inca nici pe unde sa te misti daramite sa mai inviti si lume la tine. Mi-e o mila nesfarsita de el, toata lumea nu face decat sa-i reproseze una si alta si asta de dimineata pana seara, toti il cearta si-i reproseaza diverse, nu aude decat : nu mai tzipa ca-l scoli pe Philip, nu mai face galagie, nu intra acolo ca se trezeste Philip, nu pot sa vin ca-i dau sa manance lui Philip etc, eu mai si tzip la el (ca sunt si eu om si ma mai pierd cu firea, dar numai sufletul meu stie cat plang dupa aceea, ce remuscari ma cuprind si ce iertare ii cer).
Ma cert cu toata lumea pentru ca nu mai suport sa i se faca permanent observatie, nu suport ca altcineva sa-i mai reproseze diverse lucruri aberante, ma doare inima cand ii aud pe mama sau pe taica-su certandu-l pe un ton foarte autoritar si reprosandu-i diversele devieri, nu inteleg de ce toata lumea s-a gasit sa-l "educe" taman acum, intr-o perioada atat de grea pentru el.
Mi-e foarte greu sa ma impart si sa-i multumesc pe toti. Si cel mai tare ma macina faptul ca nu-i pot acorda lui ceea ce i se cuvine.
Seara, ca sa nu-l fac sa sufere si la culcare, am decis, pot nu pot, mi-e usor sau nu, sa-l culc eu. Asa cum am facut de mai bine de un an incoace. Adica sa stau cu el pana adoarme. Asta e practic tot ce i-a mai ramas. Doar ca ora lui de culcare se suprapune peste orele in care Philip sta conectat la tzatza si atunci il iau si pe Philip cu noi in pat si-i spun lui Rayan ca am venit amandoi sa-l culcam. Nu stiu cat ii convine faptul ca mica urlatoare s-a interpus intre noi, dar decat sa-l trimit singur la culcare, tot e mai bine asa.
Sunt prea slaba si exact de asta mi-a fost frica. Toata sarcina am avut un cumplit sentiment de vinovatie fata de Rayan iar acest sentiment s-a accentuat dupa nasterea lui Philip foarte mult. Iar Rayan simte asta. Si speculeaza. Iar noi cu siguranta NU gestionam bine povestea asta. Categoric gresim. Cu totii!

Asta e o poze facuta aseara dupa ce ambii au reusit sa adoarma.

3 comments:

mara said...

linisteste-te, o sa fie bine. rayan e mult mai puternic decat crezi tu. chiar si numai pentru simplul motiv ca e un taurash :)

sunt adorabili cum dorm amandoi... cred ca plesnesti de mandrie, eu as face-o :)

ruxi said...

VAI,sunt adorabili..RAYAN e fff frumos si puternic ,se vede asta in poze daramite cine-l stie..si RAYANUL e tot taur...ce chestie...or fi niste energii ascunse in numele asta ca si noi trecem printr-o perioada mai terorista., il strigam alqaida sau tero....si raspunde saracul....si eu ma simt vinovata ca am ajuns sa tip la un copil de 1 an si 2 luni..si cu siguranta problema e la mine.nu la el...nici eu nu gestionez bine nimic si chiar sunt la capatul puterilor si nu are de suferit decat el...sper sa fie la fel de puternic ca RAYANUL tau SI DESTEPT SA INTELEAGA chiar si la varsta asta ce-i cu mama lui..:-) apropo zice cuvantul taur destul de clar...

Ruxel said...

Intotdeauna m-au fascinat pozele de genul asta: unul mare si altul pe sfert decat celalalt. Sunt sanatosi, sunt frumosi, destepti cu sigurantza, asa ca ai de ce sa fi mandra. Mai ushor cu nervii, ca totul se rezolva.