No comment!

Daca as mai fi fost inca in analiza, psihanalistul meu mi-ar fi spus ca n-a fost intamplator ce s-a intamplat ieri si cu siguranta ca-i dau si mare dreptate. Mi-e insa teama sa interpretez (mai ales in public) ce-am facut asa ca mai bine o las asa cum a cazut. Aveam programare la Medlife pentru echografia morfofetala de trim II (de altfel foarte importanta, asta pentru cunoscatori!), am mobilizat o armata de oameni : pe mama ca sa vina sa stea cu Rayan, pe d-na Iliescu am rugat-o sa-mi faca ceva de mancare pt ca eu nu aveam cum, pe Rafic l-am luat de la serviciu ca sa ma insotzeasca ca un sotz si tata iubitor ce se afla, shoferul s-a dus sa-i ia pe cei mari de la scoala pentru ca, in mintea mea, se suprapuneau actiunile ... ma rog. Cert este ca pe la ora 16:00 nu stiu ce-mi vine sa ma uit pe calendar (unde-mi notasem programarea inca de-acum o luna) si pe telefonul mobil (pe care aveam reminder) pe care ma uitasem de cel putin 100 de ori in ziua respectiva si ce sa vezi: programarea mea fusese la ora 14:30, deci, cu alte cuvinte, tocmai o ratasem. Eu am fost ferm convinsa ca este la ora 17:00. M-au apucat spumele, am facut o criza pe cinste de am speriat pe toata lumea, m-am umplut de vase sparte pe fatza ... circul de pe lume. O sunam in disperare si in continuu pe dr si nu-mi raspundea, ce sa mai ... mai aveam un pic si ma internam in spital ... dar nu la Elias ca data trecuta ci direct la Obregia!!! Lumea din jurul meu, impacientata ca pierd copilu' din atata lucru, incerca sa ma calmeze, Rafic m-a luat de-o aripa, la insistentzele maica-mii, si m-a scos in oras la masa si apoi la cumparaturi, ma rog ... iar eu m-am calmat intr-un final cand, vorbind cu dr. mi-a spus ca ma reprogrameaza maine la ora 18:00. Acum am informat pe toata lumea cu privire la ora programarii, nu de alta, dar poate incurc si maine borcanele ... Macar asa am garantia ca toti stiu la ce ora trebuie sa ma duc si-mi vor aminti in cazul in care ma va lovi iar Alzheimeru'.