6 luni!

Astazi am facut 6 luni! Numai ca de data asta am facut-o lata, in sensul ca ieri cand a venit dr la noi sa ne articuleze vaccinul corespunzator varstei si cand ne-a masurat si ne-a cantarit, am constatat cu stupoare ca domnul meu a luat in greutate fix 60 de grame si a crescut doar 2 cm intr-o luna. E adevarat ca a fost perioada Craciunului, a vacantei, a agitatiei si oboselii ce denota de-aici, dar nici chiar asa! Asadar si prin urmare, mi-a fost taiat elanul meu de a continua sa alaptez exclusiv tzitzi inca multe luni de-acum incolo, asa cum imi propusesem. De maine incepem marea diversificare, un pic mai "brusc" decat ne-am fi asteptat sau ne-am fi imaginat vreodata, in sensul ca vom trece mai repede peste perioada de acomodare cu suc si vom servi direct piureuri de fructe si legume si vom strecura probabil si cate un biscuite din cand in cand. Asta pana ne vedem iar falcosi!Asadar, de maine ne veti vedea cu diverse nuante de portocaliu, rosu si verde la botic si abia asteptam sa postam pentru voi prima linguritza!

Philip, almost 6 months old

Ajutoare pentru sinistrati

Va mai amintiti pachetele pe care le primeam pe vremuri de la rudele din Europa sau pe cele pe care le primeam de la rudele mai avute din Romania si trimise cu trenu', cu nashu' sau prin conductoru' trenului?
Ei bine, in acelasi stil, am primit si noi astazi un pachet, din Liban, de la scumpii mei socri, dar nu pentru ca aici murim de foame ca atunci, ci pentru ca ceea ce ne-au trimis ei nu se gaseste aici (ma refer la calitatea produselor).

Pachetul a fost adus de "nepotzelul" lui Rafic care a venit astazi din vacanta, la inaltele studii. Pentru cunoscatori am primit: grau zdrobit (pentru tabbouleh, kebbeh si mjadara),

ulei de masline adevarat, adevarat, productie proprie,

5 pomelo uriasi din gradina de-acolo (care asta vara erau cat o portocala mai mare si verzi, verzi, acum sunt ditamai monstrii),

masline de la mama lor, cu cimbru (ii plac lu' mandea foarte tare),

zaatar (pentru NEcunoscatori: este o combinatie din cimbru si semintze de susan care se mananca sub diverse forme si care este delicios),

neshte ierburi uscate, speciale pentru un anumit tip de supa si ciorba, nush cum se cheama

si dulciuri, altele decat cele pe care le primeam de obicei, dar bune si astea.

P.S. Pomelo este un fruct din familia citricelor, nu i-as zice exotic, nu mushca, nu presupune doctorat sau MBA ca sa-l desfaci si nu are efecte secundare. Daca intervine totusi ceva neobisnuit, anuntati medicul!

Oda sotzului meu iubit

Nu este nici o ocazie speciala, nu sarbatorim nimic, dar vorbind aseara cu o prietena pe mess si tot laudandu-ne sotzii, batandu-ne cu pumnii-n piept care are sotz mai breaz, mai devotat, mai cu motz, am decis sa scriu un articol despre cel alaturi de care am ales sa impart si bune si rele de 9 ani de zile incoace, caruia ii datorez tot, dar absolut tot ce sunt astazi.
Tot stand si cugetand eu asa (mai fac si asta cateodata chiar daca nu pare), la diverse aspecte ale vietii mele, am ajuns la concluzia ca am avut noroc sa intalnesc un barbat exemplar, aproape fara cusur, un tata extraordinar, loial, devotat mie si familiei in general, muncitor, ambitzios, puternic, foarte puternic, inteligent si cu mult, mult umor.
Si-a luat viata-n piept de la 18 ani si a plecat cu haina de pe el la Londra unde, incet, incet, dupa ce si-a terminat facultatea, dupa ce a trecut prin tot soiul de experiente de viata nu tocmai usoare, a ajuns sa lucreze intr-o mare companie, intr-o functie extrem de importanta. Pentru un imigrant nu e putin lucru sa ti se acorde atata incredere iar cei ce traiesc in strainatate stiu exact la ce ma refer. Este un campion, tot ce-a facut a facut at the highest level possible si-i ies toate in viatza exact asa cum isi doreste si-si propune.
Si-a crescut SINGUR gemenii, pana la varsta de 6 ani (atunci am decis de comun acord sa-i aduca aici, sa-i crestem impreuna si sa le oferim ceea ce el si cu fosta lui sotie n-au putut sa le ofere: un camin cald si armonios, o familie in adevaraul sens al cuvantului).
Este asadar un tata extraordinar, devotat, isi adora copiii, pe toti 4 neconditionat si in mod egal. Munceste de dimineata si pana seara ca noua sa ne fie bine. Si ne este. Ne este foarte bine si asta starneste, dupa cum bine ati putut vedea, multa invidie in jur. Faptul ca ne putem indeplini orice dorinta, ca nu ne mancam de sub unghii, ca ne putem rasfatza, oftica. Rau! Ma intreb cum ar fi daca invidia ar durea ...
Datorita lui nu ne lipseste absolut nimic, avem tot ce ne dorim si mai mult de-atat, e de ajuns sa deschidem doar gura si sa inchidem ochii si primim. Rafic este ca pestisorul de aur care indeplineste dorinte. Infinit de multe.
Ma iubeste, sunt convinsa, cum nu m-a iubit nici un barbat vreodata, ma face sa ma simt cea mai importanta femeie de pe pamant, a acceptat sa fiu mama copiilor lui, atat a celor ce au, biologic vorbind, o alta mama, cat si a celor pe care i-am facut impreuna. Si asta ma face sa-l ador si mai mult.
Am trecut impreuna prin momente extrem de dificile in acesti 9 ani si, cu optimismu-i contagios, a reusit sa ma faca sa privesc inainte fara teama.
Atunci cand m-am simtit abandonata de catre toti, m-a luat barbateste de mana si m-a inaltzat, sus de tot, pe un piedestal, atunci cand am suferit m-a alinat cu blandetze, cand mi-a fost frica m-a imbarbatat, mi-a aruncat colacul de salvare si, credeti-ma pe cuvant, n-au fost putzine momentele in care am avut nevoie de ajutorul lui. Cand am luat-o razna a stiut sa-mi puna frana, cand am gresit m-a cicalit dar m-a iertat, cand l-am suparat a inchis ochii si a trecut totul cu vederea, cand m-am obraznicit m-a educat, cand am sarit peste cal m-a adus inapoi in sha ...
Este un om pe care te poti baza in orice situatie, un om care, sunt convinsa, va sari mereu in foc pentru noi, care ar face orice numai sa ne stie fericiti.
Acum el este tatal copiilor mei, ingerashilor mei. Tatal celor mai scumpe fiinte din viata mea. Si oare ce alt dar mai de pretz mi-ar fi putut face cineva vreodata?
Pentru asta si pentru inca infinit de multe altele, il iubesc enorm si-i multumesc vesnic. Ii cer iertare ca-l mai supar din cand in cand si-i multumesc ca nu pune la suflet, ii multumesc ca desi e un om puternic si dominant ma face sa simt ca eu sunt cea care decide in casa, ii multumesc pentru increderea pe care o are in mine, ii multumesc pur si simplu pentru ca ESTE!

Si cu ocazia asta am raspuns, poate, si nedumeririlor unor rautaciosi care nu inteleg ce am gasit eu la Rafic si ce ma face sa-mi traiesc viata alaturi de el. Tot lor le doresc sa aiba o casnicie ca a mea si un sotz ca Rafic! Norocul si-l mai face omul si cu mana lui si pentru asta NU ar trebui sa ma invidiati ci sa ma luati drept exemplu!

Premiu

Am fost certata crancen ca nu mi-am ridicat premiul mai devreme. Cand l-am vazut noaptea trecuta, era ora 12 si ceva si n-am mai fost in stare sa-l preiau. Am multumit insa. Astazi m-am luat cu altele si am uitat de el.
M-a sunat mamica de Bia si Alex si a sters cu mine pe jos ... Asa ca, mea culpa doamna, iau premiul si-l si dau, cum se cuvine, mai departe ...

Sabinei pentru ca ma tine noptile treaza si nu ma lasa sa ma plictisesc de una singura
Lui Ruxi sub forma de incurajare. Ca in curand o sa rugineasca blogu' ei.
Laurei, acestei Greta Garbo a blogurilor culinare ...
si last, but not least, lui Matei cel mic ca s-o mai mobilizam pe mami a lui sa mai scrie ca prea s-a lenevit!

Cica exista si-un regulament pe care-l gasiti aici . Cred ca un premiu e un premiu si nu trebuie sa obosesti pe nimeni cu tot felul de reguli de care multa lume n-are timp.