Friday, October 9, 2009

O mica surpiza, o mare bucurie

In luna noiembrie 2008 postam pe blog niste poze faine facute de cei de la Kinderstudio, poze care constituiau materialul pentru surpriza de Craciun pe care urma sa i-o facem sotului meu: un calendar, un album si niste tablouri, toate cu ingerasii nostri. Am postat o parte dintre ele, cele care mi s-au parut mie la momentul respectiv cele mai relevante.
Postarea respectiva a nascut la vremea aia o avalansa de felicitari, de ganduri bune, de wow-uri si alte onomatopee din partea voastra, lucru care desigur m-a bucurat enorm. Si care m-au facut sa ma simt foarte mandra de mine, de puii mei, de familia mea! Aveam si eu totusi o infima contributie la ceea ce puteati voi vedea in fotografiile respective.
Pe langa comentariile voastre apreciative la adresa noastra, au existat insa si comentarii care tradau invidia, oftica si rautatea celor ce le scriau. Pe moment m-au iritat, m-au intristat si sub impulsul momentului le-am si raspuns persoanelor in cauza. Ulterior insa le-am uitat pentru ca memoria mea selectiva ma face sa elimin lucrurile urate, iar persoanele care au gandit asa nu-mi mai pot starni decat mila acum.
In fine, va intrebati probabil unde vreau sa ajung de fapt. Ei bine, tot atunci, intr-unul din comentariile mele, un raspuns la o rautate de-a cuiva, spuneam ca mi-e ciuda ca o bretea alba de la sutien care se vedea aiurea intr-o mare de negru strica, dupa parerea mea, fotografia, altfel superba.
Astazi m-am trezit cu un mail de la o cititoare de-a mea pe care n-o cunosc si de a carei existenta habar n-aveam pana in acel moment si care mi-a scris urmatoarele:

"Buna,

iti citesc blogul de ceva timp, am vazut pozele, sunt superbe, ai o familie foarte frumoasa, bucura-te de ea si nu-i baga in seama pe invidiosi.
Am citit ca regreti in poza ca breteaua este alba, mi-am permis sa o innegresc din dorinta de a-ti face o bucurie, sper ca nu esti suparata si ca iti place, daca nu te rog sa ma ierti.

P.S. Imi place blogul la nebunie, aduce cu el multa prospetime si fericire.Va doresc tot binele din lume!

Carmen"

Iti multumesc din suflet Carmen pentru gestul tau! M-a facut sa zambesc si sa-mi dau seama ca in atata mare de ura, rautate si invidie, mai exista si suflete bune. E ceva atat de simplu care m-a bucurat si m-a impresionat totusi atat de mult. Ai vrut sa-mi faci o bucurie si a reusit.
Uitasem complet de fotografia respectiva, uitasem complet de nemultumirea mea legata de breteaua alba ...
Cu ajutorul tau am reusit si performanta de a revedea fotografiile facute atunci si de a realiza( pentru a cata oara?) ca Dumnezeu ma iubeste, ca sunt o norocoasa, ca am un sot minunat si niste ingeri de copii. Iti multumesc whoever you are!

10 comments:

Silvia said...

Da, si eu ma minunez uneori cum oameni pe care nu-i cunosti, vin, iti deschid usa si te ajuta. Cu o vorba, un sfat sau fac un gest frumos.

Si eu am primit un mail ieri, de la o doamna din SUA, care imi dadea sugestii de publicitate pentru Soap Mill, fara sa imi ceara nimic in schimb.

Le multumim tuturor acelor oameni care ne fac sa zambim, fara sa ne cunoasca!

adra_bell said...

Wow, esti un copil printre copii!

Andreea Badran said...

@ silvia: da, asa este. Pacat ca de multe ori gesturile astea frumoase sunt umbrite de rautate si ura.

@ andra: ei si tu acum! Noroc ca acum port ochelari ca ma mai maturizeaza un pic ... hehehe

Simona said...

Foarte frumos gest, mic dar din suflet mare. Cu oameni ca si Carmen se face primavara :-)

Degetica said...

ce frumos:) si gestul, dar mai ales poza:#)

Andra Sara Otilia said...

Felicitari draga Carmen pentru gestul tau!
Draga Andreea, poya arata senyational, si cred ca arata senzational chiar daca aparea si breteaua in cauza! Sa iti traiasca puiuti, sa fiti sanatosi si sa va bucurati de ei!

Gabriella said...

Foarte frumos!
Daca toti am putea fi macar 1 minut pe zi...ce bine ar fi!
Zambeste, fi fericita, chiar ca cineva acolo sus te iubeste...plus ca meriti esti o persoana buna!

alina said...

Felicitari, Carmen, chapeau!

Andreea ... tie ti-am mai spus ca esti frumoasa, de copiii vostri am mai zis ca sunt superbi! :)

Molie pe creier said...

mama ce belea o mica bretea alba.sincer chiar nu trebuia sa pui la suflet chestia asta,unii oameni pur si simplu adora sa oftice alte persoane asa e lumea.Te astept si pe blogul meu

Andreea Badran said...

@ alina: gata, incetati cu atatea complimente la adresa noastra ca o sa incep sa va iau in serios!Hehehe

@ molie: n-am pus nimic la suflet, era o conversatie, o simpla remarca pe care cineva a considerat-o demna de corectat si mi-a facut surpriza asta. That's all!
Si btw, bine ai venit pe blogul meu! O sa-mi bag si eu nasul intr-al tau daca tot m-ai invitat! Seeya