Cinci maini de as avea ...

Mi-am imaginat ca e greu sa ai doi copii mici in acelasi timp dar nu mi-am imaginat ca taman eu o sa fac fatza atat de greu acestei situatii.
Luni m-am trezit singura cu copiii, taman in jurul pranzului. Nu mai stiu de ce si cum, cert este ca am trecut prin urmatoarea intamplare:
a venit ora pranzului (care, mai nou, a ajuns sa se intarzie in mod nepermis de mult, ca si cea a somnului de dupa amiaza si seara). Reusesc intr-un final sa-l adorm pe Philip, sa-i incalzesc repejor mancarea lui Rayan, sa-l proptesc in scaun si sa-i dau pe gat primele cateva linguri de ciorba. Pe acest fond, il aud pe Philip urland din nou in dormitor. Il las pe Rayan in scaun, ma reped la Philip, il iau in bratze si-l aduc cu mine sa continuam sa-i dam sa manance lui Rayan. Philip nu se multzumeste insa numai sa fie tzinut in bratze, ci trebuie conectat la tzatza. La tzatza stanga, asta ca sa-mi ramana mana dreapta libera sa-l pot indopa pe Rayan. In timp ce Philip sugea si Rayan manca si el, plodul cel mare imi zice: "mama, fac caca". Si nu avea pampers! :-(
Ma opresc din tot si ma intreb cum sa fac sa rezolv problema. Decid sa-l deconectez pe Philip si sa-l pun in patutz, apoi sa-l cobor pe Rayan din scaun si sa fug cu el la baie (cu sperantza ca nu va face pe el pana vom ajunge pe buda). Cat a stat domnul pe tron l-am luat iar pe Philip in bratze(care urla of course si protesta ca a fost deconectat in mod brutal de la sursa de hrana). N-au trecut 2 minute si l-am auzit pe Rayan strigandu-ma ca a terminat de clocit. Pune-l iar pe Philip in pat, sterge odrasla mare la fund, spala-l pe maini, pune-l iar in scaun, recupereaza-l pe Philip din patuz si conecteaza-l la loc la tzatza si cand am crezut ca totul s-a terminat, ca ne-am linistit si ca, desi greu, pot termina ca o mama eroina de alaptat si hranit doi copii in acelasi timp, suna soneria. Venise un nene sa-mi monteze niste rafturi. Am crezut ca nu aud si nu vad bine, am crezut ca ma spanzur. Norocul meu e ca la ora aia n-aveam inca lampi in casa (fiind inca la stadiul de becuri atarnate de doua fire iesite din tavan) si, prin urmare nu aveam de ce sa ma spanzur.
Atat am mai reusit: sa pun mana pe telefon si, aproape plangand, s-o rog pe mama sa coboare si sa ma descurce pana nu-mi tai venele.