Tuesday, May 20, 2008

Desenele lui Rayan

Dupa ce ne-am intors de la ziua Marei, Rayan s-a apucat de desenat. Nu stiu ce mi-a venit sa-l intreb, atunci cand si-a terminat opera de arta, ce a desenat si chiar sa insist sa-mi explice desenul. Am ramas uimita din nou: ii desenase pe mami si pe baba, iar alaturi de ei pe bebe. Restul membrilor familiei, in speta Lana, Majd si el, lipseau cu desavarsire din desen. Am inghitzit in sec, am respirat greu si am incercat sa nu arat nimic din ceea ce simteam in momentele alea. Ca sa nu va mai spun ca asa cum l-a "intruchipat" el pe bebe, asa deseneaza el de obicei gandacii ... iar despre sentimentele pe care le nutreste fata de aceste vietati, iarasi nu cred ca mai e cazul sa va povestesc.


Aproape cu lacrimi in ochi i-am aratat desenul lui Rafic, prezentandu-i-l cu tot cu interpretarea mea. Atunci el l-a rugat sa mai faca un desen dar sa-i includa in el pe toti membrii familiei.
Rayan, supus, s-a pus pe treaba si ceea ce a rezultat va las pe voi de interpretati.

Uitati-va numai la locul unde sunt "localizati" pe plansa actualii mebri ai familiei lui (mai putin baba pe care l-a facut imens, cat toata pagina, gras si cu par alb, acaparandu-ne parca pe toti) si unde l-a desenat pe bebe ...

Si cum as putea sa nu ma simt vinovata intr-o asemenea situatie? Cum sa nu reactionez cand realizez in fiecare zi, parca din ce in ce mai mult, ca pe Rayan chiar il doare ce se intampla. Si cum as putea sa nu-l iubesc mai mult decat am facut-o pana acum (daca asa ceva se poate), si cum sa nu-l alint mai mult decat pana acum, si cum sa nu-i fac toate poftele, si cum sa nu ma port cu el intr-un mod cu totul special, altfel decat am facut-o pana acum?

Si cum sa nu ma afecteze asta, cu toate conostintele si cursurile mele de psihologie? Sau poate tocmai de-aia ... pentru ca stiu sa interpretez si sa inteleg fiecare gest sau desen ...

4 comments:

Mirela said...

Andreea, poate ar fi bine sa il duci sa stea de vorba cu un psiholog. Oricum, e bine ca tu iti dai seama ce se intampla.

mara said...

aiurea, esti tu prea plina de hormoni, ultra-sensibila si plina ochi de sentimente de vinovatzie. las' ca nu-i primul copil care primeste un fratior, toti am trecut prin asta si ui' ce mari si frumosi ne-am facut! iar rayan imi pare un copil echilibrat si sanatos, un barbatel care e in stare sa treaca peste "tragedia" impartirii atentiei cu un tzanc urlator.

p.s. si deseneaza si foarte frumos ;)

si daca vrei sa shtii, max cand picteaza foloseste numai negru. daca e sa ne luam dupa ce se spune, ar trebui sa fie un emo depresiv, abuzat, in prag de sinucidere. si nu e deloc :)

Andreea Badran said...

@ Mara: hahahaha ... Rayan a folosit negrul fiindca asta a gasit la momentul respectiv prin preajma lui ... altfel nu evita celelalte culori ...
Da,asa este, se poate ca mult din ceea ce "vad" si "inteleg" sa fie doar in imaginatia mea pana la urma ... dar mi-e frica sa nu gresesc capital, sa nu-l fac sa sufere ... poate un al treilea copil ar rezolva angoasa asta.
Unul dintre motivele pentru care am tinut mortis sa mai fac un bebe a fost ideea de a-mi imparti posesivitatea si cu altcineva, spre binele lui Rayan. Am zis ca singura lui sansa de a creste normal si sanatos, de a nu fi toata viata in fustele mele, ar fi sa mai fac un copil. A fost sa fie tot baiat(asa cum mi-am si dorit de altfel)si nu stiu daca pentru el nu ar fi fost mai bine sa fi avut o surioara. Dar ma rog, sper sa trec cu bine peste acest capitol si poate dupa ce se va naste si ma voi "dehormoniza" , ma voi mai calma un pic.

Simbad said...

jumatatea plina a paharului: e bine ca isi exprima nemultumirea si intristarea. e un semn de sanatate.