Condoleante Alina!

Nu stiu daca si cand vei citit randurile mele, n-am avut curajul sa te sun in seara asta, desi asta a fost primul impuls cand am aflat despre nenorocirea intamplata, vreau doar sa stii ca sunt alaturi de tine si de familia ta, de Sorin, de Delia, de voi toti. Sunt inmarmurita si nu stiu ce mai pot sa zic ...
Imi imaginez cata durere trebuie sa fie in sufletele voastre ... si te-as strange in brate acum! Si te-as alina! Dar nu-mi ramane deocamdata decat sa te imbratisez virtual. Poate asta te va mai intari un pic si-ti va da putere sa treci mai usor peste tragedia asta. Mai mult nu pot sa spun, mai mult nu stiu sa spun acum ... E cumplit!
Poate maine o sa am mai multa putere sa vorbesc cu tine.
Condoleante!

Leapsha

Ce-as face daca nu mi-ar fi frica ... Hmmm ... Grea intrebare pentru ca mie in general nu prea imi e frica de nimic. Ah, ba da, mi-e frica de apa, desi, culmea, o iubesc la disperare si sunt nascuta in zodia pestilor ... Si imi mai e frica de boala.
Daca nu mi-ar fi frica de apa si boli, poate as trai o perioada in Papua Noua Guinee (si as dormi cocotzata in lacustre), asa cum a facut prietena mea Carmen de tz ori , m-as plimba din nou cu vaporul pe Oceanul Indian pe semi furtuna (asa cum am facut-o in urma cu un an si ceva cand mi-a inghetzat si sufletul in mine de frica) sau as face scufundari printre recifii de corali (asa cum N-AM facut-o in urma cu un an si ceva, asta transformandu-se ulterior in cel mai mare regret al meu). Da, asta e, faptul ca nu stiu sa inot ma opreste de la a face tot felul de nebunii ca cele mentionate mai sus.

Dau leapsha mai departe olandezei zburatoare in semn de bun venit (De Un Dutchable), Sabinei, daca n-a primit-o deja fiindca circula de ceva vreme, lui Dan Gheorghe si Alinei.

Portrete de copil

Dilema

Ce ati face voi daca fiul vostru de 3 ani si 8 luni ar omori un soricel si ar rani destul de nasol un altul? Dar nu soricei de-aia care umbla prin ungherele casei, la tzara si scot lumea din sarite pentru ca mananca tot ce gasesc in cale, se baga pe unde nici cu gandul nu gandesti si chitzaie in nestire sau rontzaie proviziile tale pentru iarna. Nu, nu soricei de-aia! Ci niste soricei dansatori. Max si Moritz. Niste soricei sa le zicem "decorativi", mici cat un degetzel de copil, vioi si simpatici foc, tinuti intr-un acvariu, pe rumegus, pe bufetul din sufragerie a lui muni.
Desi a fost avertizat sa-i lase in pace (ii tot intarata cu tuburile ramase de la hartia igienica pe care muni le punea in rumegus si pe care ei le foloseau pe post de leagane, ascunzatori etc), a insistat sa vada ce li se intampla daca "le faci rau". Si a reusit!
Nu va pot spune ce tragedie a fost, ce plansete a starnit gestul, ce durere in sufletele noastre ale tuturor.
Cum sa reactionezi? Sa-l certi? Sa nu-i mai vorbesti? Sa-i arati soricelul mort? Sa te faci ca n-ai vazut? Sa-ti fie teama ca istoria s-ar putea repeta sau extinde si catre alte vietati? Sau catre fratele mai mic?
Ce stie sau intelege un copil de 3 ani si 8 luni despre moarte? Nimic! Totul este extrem de abstract. Si atunci ce sa faci? Cum sa lamuresti situatia?
A avut parte de explicatii, de lacrimile noastre, dar si de repros, cearta si acuze. Fiecare a facut ce-a putut si cum l-a dus capul.
E limpede ca el nu intelege ce-a facut! A fost impins de curiozitatea de a vedea ce se intampla daca le "faci rau". Mai devreme ma intreba unde-s soriceii? Daca cel mort traieste ...

No comment