La multi ani!

A trecut deja o luna de cand s-a nascut Philip. Radeam dimineata cand realizam, ca si acum, ca si in cazul lui Rayan cand era bebe, incep sa numar, nu anii, ci zilele, saptamanile si lunile si ca fiecare luna constituie o sarbatoare pana ce va implini un an.
Nu-mi vine sa cred cat de repede s-a scurs timpul si cat de simplu a fost totusi. Ma asteptam sa fie un calvar, sa nu ne lase sa ne odihnim, sa am probleme cu laptele, sa ma isterizez periodic, sa fac vreo depresie postpartum sau macar vreun babyblues si uite ca n-am avut nici o problema. A dormit, de la bun inceput, toata noaptea, a mancat ca un nesatul iar eu am avut lapte sa mai hranesc inca vreo 2-3 pe langa el, e cuminte, intr-un cuvant nu am de ce sa ma plang la adresa lui. E exemplar!
Parca stia ca astazi e ziua lui si ne-a facut doua surprize, in premiera absoluta. A dormit neintors de la 23:30 aseara pana astazi la ora 8:30. Neintors! Asta nu s-a mai intamplat pana acum, adica este un record personal absolut. Poate si pentru ca ieri am stat 4 ore in parc si l-o fi toropit aerul ...
Tot astazi a si ras pentru prima oara voluntar. Toti bebelusii au o grimasa care aduce cu zambetul si pe care o fac involuntar, mai ales cand dorm. Eh, astazi Philip a ras complet constient pentru prima oara.

Si Rayan a dormit neintors de la 21:30 pana la 9:00, chestie care iarasi poate fi considerata un eveniment. Poate-si incarca amandoi bateriile pentru la noapte cand vom calatori si vom ajunge la destinatie in jur de ora 3:00 am. Cursele catre Beirut sunt numai noaptea ceea ce reprezinta de fiecare data un calvar pentru toti copiii din avion.

Plecam, plecam ...

Maine plecam in Liban ... sa ne tineti pumnii sa ajungem cu bine, sa rezistam acolo, sa ramanem sanatosi, sa nu ne apuce vreun razbel si sa revenim intregi pe meleaguri mioritice.
Va pupam pe toti, sa aveti si voi grija de voi, sa nu va parjoliti prea tare la soare (cei care mai au de gand sa dea cate-o fuga pe la mare) si sa va gasesc sanatosi pe 3 septembrie.

Valenii de Munte

Weekend-ul trecut ne-am urcat in masina si ne-am dus, asa, pe nepusa masa, la casutza noastra de la Valeni. Era vreme frumoasa si, cum imi era dor de locul ala unde n-am mai ajuns de la Pastele trecut, am zis ca-mi iau odraslele si riscam sa dam o fuga pana acolo. In fond ce le-ar putea strica o curte imensa unde Rayan sa alerge in voie si aer curat. Rayan s-a intalnit acolo cu Leo, un baietzel din vecini, au facut numai nebunii toata ziua, apoi a sapat dupa morcovi (preferatii lui si din care a ajuns sa manance cel putin 6-7 in fiecare zi) cu tatal lui Leo (care are in grija gradina noastra), Philip a stat linistit afara in landou, la aer ... iar noi, astia batrani, am stat pe prispa casei si am admirat peisajul. Era o liniste absoluta de care chiar aveam nevoie. Cand s-a facut timpul sa plecam, ne-a parut tare rau, mai ales lui Rayan care a plans dupa Leo si caruia a trebuit sa-i promit ca si in acest weekend vom merge acolo, convinsa fiind ca vom si reusi acest lucru. Si uite ca nu am avut cum sa ma tin de cuvant. Nu am putut sa-mi tin promisiunea, n-am ajuns la Valeni, s-au anuntat si ploi, iar in Bucuresti am atata treaba de nu-mi vad capul.

Marti plecam pentru 3 saptamani in Liban la bunicii de-acolo, prin urmare trebuie sa fac bagaje, sa mai strang dezastrul care ne inconjoara aici, pentru ca de intors ne vom intoarce cu toata trupa, adica inclusiv cu copiii cei mari. Nu-mi doream deloc sa ma aventurez in aceasta plecare data fiind situatia, dar m-am gandit ca poate ducandu-l acolo pe Rayan, se va mai linisti un pic, isi va intalni zecile de verisori cu care se va putea juca in voie, il va insoti zilnic pe bunicul lui in gradina (activitate care, vara trecuta, ii placea foarte tare), isi va vedea fratii mai mari de care am senzatia ca-i este foarte, foarte dor ( a plans de multe ori dupa ei de cand au plecat) si va mai schimba un pic atmosfera asta de aici unde nu prea am avut ce sa-i ofer de cand s-a nascut Philip.

Il posed ... pe bilet!

Gata! Am beletu'! Adus frumos, elegant acasa!

De acum nu ma mai poate opri nimic! Ma duc la Cohen. Pe 21 septembrie 2008! Yupiiiiiiii!!!

Minunea se intampla totusi

Acum doua ore am aflat ca Leonard Cohen vine totusi la Bucuresti, pe 21 septembrie 2008. Am verificat repede informatia, s-a confirmat peste tot, inclusiv pe site-ul oficial al lui Cohen, ceea ce mi-am si comandat bilet, asta ca sa fiu sigura ca nu ratez momentul. Ce-i in mana nu-i minciuna! Si mi-am luat bilet de premianti, asa cum ii shade bine unei fane disperate si cum n-am mai facut-o pentru nimeni niciodata. Sic! Abia astept sa-l vad!
Pentru doritori si necunoscatori, biletele se gasesc pe http://www.bilete.ro/ si se pot comanda cu plata la livrare (ramburs).