Desenele lui Rayan

Dupa ce ne-am intors de la ziua Marei, Rayan s-a apucat de desenat. Nu stiu ce mi-a venit sa-l intreb, atunci cand si-a terminat opera de arta, ce a desenat si chiar sa insist sa-mi explice desenul. Am ramas uimita din nou: ii desenase pe mami si pe baba, iar alaturi de ei pe bebe. Restul membrilor familiei, in speta Lana, Majd si el, lipseau cu desavarsire din desen. Am inghitzit in sec, am respirat greu si am incercat sa nu arat nimic din ceea ce simteam in momentele alea. Ca sa nu va mai spun ca asa cum l-a "intruchipat" el pe bebe, asa deseneaza el de obicei gandacii ... iar despre sentimentele pe care le nutreste fata de aceste vietati, iarasi nu cred ca mai e cazul sa va povestesc.

Aproape cu lacrimi in ochi i-am aratat desenul lui Rafic, prezentandu-i-l cu tot cu interpretarea mea. Atunci el l-a rugat sa mai faca un desen dar sa-i includa in el pe toti membrii familiei.
Rayan, supus, s-a pus pe treaba si ceea ce a rezultat va las pe voi de interpretati.

Uitati-va numai la locul unde sunt "localizati" pe plansa actualii mebri ai familiei lui (mai putin baba pe care l-a facut imens, cat toata pagina, gras si cu par alb, acaparandu-ne parca pe toti) si unde l-a desenat pe bebe ...

Si cum as putea sa nu ma simt vinovata intr-o asemenea situatie? Cum sa nu reactionez cand realizez in fiecare zi, parca din ce in ce mai mult, ca pe Rayan chiar il doare ce se intampla. Si cum as putea sa nu-l iubesc mai mult decat am facut-o pana acum (daca asa ceva se poate), si cum sa nu-l alint mai mult decat pana acum, si cum sa nu-i fac toate poftele, si cum sa nu ma port cu el intr-un mod cu totul special, altfel decat am facut-o pana acum?

Si cum sa nu ma afecteze asta, cu toate conostintele si cursurile mele de psihologie? Sau poate tocmai de-aia ... pentru ca stiu sa interpretez si sa inteleg fiecare gest sau desen ...

Ziua Marei

Continua sezonul petrecerilor copiilor din gaşca noastră. Duminica a fost randul Marei sa-si serbeze ziua, tot la un loc de joaca (de data asta inca necunoscut pentru noi), cu animatori (zana si pirat), cu castele de lemn, trambuline si cu tot tacamul aferent. Nu stiu cum s-au simtit copiii (presupun insa ca bine dupa verva in care se aflau), stiu insa ca noi ne-am simtit minunat. Eu m-am simtit ca la gratar, la iarba verde. Curtea in care s-a desfăşurat evenimentul era undeva departe de praful si galagia strazilor din Bucuresti, era o linişte desăvîrşită si, avand in vedere ca si vremea a tinut cu noi, a fost pur si simplu minunat.

Nu tshtiu, nu eu ...

Fiul meu a inceput sa faca tot felul de tampenii, mai mult sau mai putin periculoase si invariabil imi raspunde, atunci cand il intreb de ce a comis-o, ca nu el, ca nu stie de ce sau da vina pe Bia, pe frati-su sau pe cine se mai nimereste.
Astazi a baut o jumatate de sticla de 0,5 l de cola, ascuns sub birou. Tot astazi a furat si guma de mestecat pe care o savura ascuns sub acelasi birou. Ieri a scris pe pereti si cand l-am intrebat de ce a facut asta mi-a spus ca nu el, ci Bia (Bia care n-a calcat la el in camera de cel putin 2 luni). De fiecare data cand il prind facand ceva si il intreb apoi de ce imi spune, ridicand din umeri , "nu tschtiu mami!" sau "nu eu!". Adica el nu stie de ce se joaca in momentul respectiv cu un cutzit de exemplu, nu stie de ce taie cu foarfeca tot ce-i iese in cale, de ce tzipa la toata lumea atunci cand nu e cazul, de ce arunca impreuna cu Bia 10 ghivece cu flori in piscina adanca de 2 m, de ce, de ce, de ce ... Este nevinovatia si naivitatea intruchipata. Nu-l condamn insa foarte tare pentru ca stiu ca are un exemplu luminos si cand asta vezi, asta faci. Ar fi culmea sa-l mai si pedepsesc pentru asta cand de fapt copilul imita doar ceea ce vede la cei din jur.
Deocamdata sunt speriata doar de faptul ca nu-l mai pot lasa nesupravegheat nici o secunda si de faptul ca intamplarile astea ii pot pune la un moment dat viata sau sanatatea in pericol.
De asemenea, sunt ferm convinsa ca acest comportament nu are de multe ori decat menirea de a-mi atrage atentia asupra lui. Simte "pericolul" care se apropie si vrea sa-mi atraga atentia ca mai exista si el si cum atragi mai bine atentia unui parinte decat facand ce nu ai voie, ce ti-e interzis cu desavarsire si ce-l sperie pe el cel mai tare?

Depresie

Rayan s-a trezit astazi dupa amiaza din somn plangand. E clar ca a visat ceva care l-a speriat sau macar l-a prost dispus. M-am dus la el si m-am cuibarit in patutzul lui, l-am pupat si l-am strans in brate ca sa-si revina. I-am spus ca mami il iubeste, el mi-a raspuns "si eu!", i-am spus ca el e viata mea si mi-a raspuns la fel si brusc, in mijlocul acestei conversatii, ma intreaba: "Ce ai in burta mami?". Am ramas cu gura cascata si am realizat care era legatura intre ceea ce vorbeam si ceea ce m-a intrebat. Parca ar fi spus: daca tot sunt viata ta si ma iubesti asa de tare, ce-ti mai trebuie un bebe in burta? Nici nu stiu cum ar fi putut sa exprime asta mai bine decat a facut-o. Si uite asa, sentimentele mele de vinovatie fata de el, normale sau anormale, s-au intarit si mai mult, si uite asa, m-a facut sa plang pentru ca am realizat ca ceva se intampla in sufletzelul lui, desi nu mi-a aratat asta pana acum niciodata.

Era fix ce-mi mai trebuia acum, de parca nu eram eu si-asa destul de deprimata, ingrijorata si speriata de tot ce se intampla in jurul meu.

Paste fericit!

Clanul Badran, de la mic la mare, va ureaza tuturor un

PASTE FERICIT!