Cum sa ne spalam pe dinti ...

De obicei il spal eu, seara trecuta insa l-am lasat pe el sa se descurce singur ... Bineinteles ca am intrat la retusari dupa aceea!

In loc de somn

Cam asa se distrau copiii mei aseara cand de fapt ei trebuiau sa doarma. Abia asteptam sa-i vad pe toti in camerele si paturile lor si ei priviti ce chef de somn aveau ... toti trei! Iar taica-su ii intarata din sufragerie facand ca toate orataniile posibile.

Horrible

Ce zi mohorata! Parca nici pe blog n-am chef sa scriu ...
Am fost plecata dimineata la coafor, la cosmetica, eram relativ bine dispusa si fericita ca am reusit sa-mi fac, in sfarsit, timp si pentru mine. Cand m-am intors, l-am gasit pe Rayan la masa. Desi manca asa de bine si frumos, cand m-a vazut ca am venit a inceput sa se prosteasca, sa arunce painea pe jos, sa ceara sa faca nani, sa faca nazuri la mancare etc.
M-a suparat si el, m-a suparat si vremea ...

Fomistu' lu' mama

Afara e superb. E soare si cald. Am iesit in parc sa profitam, mai ales ca de maine am inteles ca va incepe iar sa ploua. Dupa ce ne-am jucat putin pe la nisip, dupa ce ne-am dat de 50 de ori pe tobogan, ne-am indreptat catre restul gastii care era ocupata cu hranirea porumbeilor: care cu cate-un biscuit, care cu cate-o crocheta, care cu paine, ma rog, fiecare cu ce avea in dotare. Un moshuletz statea si el pe o banca cu o franzela langa el, pe care o impartea frumos zecilor de porumbei care falfaiau disperati in jurul bancii. Rayan a ajuns si el prin zona si cand a vazut painea omului, s-a infipt direct in ea. Am crezut ca au facut un pact amandoi sa hraneasca porumbeii together. Cand colo ce sa vezi: vine Gabi la mine si-mi spune ca de fapt Rayan al meu ii mananca omului toata painea. Am incremenit. Am fugit catre nene, mi-am cerut scuze ca am un copil atat de mitocan, i-am explicat ca fiul meu nu este nemancat ci doar mai din topor asa si am dat sa plec de-acolo, cu tot cu copil of course. Dar pas de-l mai desprinde de painea mosului. Pana nu s-a epuizat stocul, n-am reusit sa-l iau de-acolo.
Si uite asa s-a culcat Rayan cu paine si biscuiti in burta caci, odata ajunsi acasa, bineinteles ca nu i-a mai fost foame si ciorba lui de pui am mancat-o eu.

Camera de copil

Priviti cum intelege un copil de 2 ani si ceva sa se joace in ziua de astazi. L-am urmarit foarte atent si in interval de-o ora a cantat la orga, si-a aliniat masinutzele si s-a jucat cu ele, cu ele pe rand dar si cu toate deodata, a incaltzat si descaltzat vreo 5 pitici de vreo 2-3 ori, a facut castel din cuburi, a montat un garaj si s-a jucat si pe-acolo cu masinutzele si elicopterele, "a citit" (adica a facut varza niste carti), a taiat cu foarfeca o coala de hartie, a calarit patul de l-a ametzit, a smotocit minute in sir maimutzoii cu care doarme, a mancat bomboane (si daca-i dai una iti cere invariabil "doi mami, doi!") etc. La ora 9:00 a.m. camera lui arata cum o vedeti si asta este totusi acceptabil. Se poate si mai rau. Cat am scris eu textul asta, domnul a varsat in mijlocul camerei si un sac plin cu zeci de bile colorate, asta ca sa am eu de ce sa stau in 4 labe sa strang dupa el cat mai mult. Sa vedeti pana diseara ...
Pai nu era mai bine pe vremea noastra cand aveam o papusa, un joc, hai doua si basta? Si ne jucam de-a mama si de-a tata ore intregi, fara sa ne plictisim, daca ne trebuia ceva si n-aveam, improvizam fara probleme din ceea ce gaseam prin casa, maidanul si jocurile pe-afara erau sfinte. Plozii din ziua de astazi ce fac? Astia mici se joaca cu mii de jucarii de care se plictisesc in secunda imediat urmatoare dupa ce le-au primit, cand mai cresc devin fanatici in ale calculatoarelor, playstation-urilor si mai stiu eu ce alte minuni de-astea hightech de ultima generatie etc . Si cat se bucura? O zi, doua, trei ... ?