Brrrr ...

M-am incapatzanat, contrar vremii nu tocmai simpatice de-afara, sa-l scot astazi dupa amiaza pe Rayan in parc. L-am infofolit bine si am pornit-o catinel, catinel catre Ioanid. Cand am ajuns acolo nu eram decat noi doi si-un punct, pe parcurs insa s-a adunat aproape toata gasca: Gabi cu Mirko, Corina cu Tania, Ruxi cu Alex si Bia, Gabi II cu Durdu si Ioana. Au absentat, dar motivat, Cristina cu Vladi si D-na Serbana cu Toma.
Cred ca Rayan se cam plictisise sa se mute dintr-o casa intr-alta, plus ca nu mai respirase si el un pic de "aer curat", chiar si mai rece cum a fost astazi, de nu stiu cand. De prins cred ca i-a prins bine, intrucat a mancat cu pofta maxima si la intreaga lui capacitate si apoi a adormit destul de repede, ceea ce pentru mine e mare lucru. Inseamna ca ma pot culca si eu indata.

Muraturi

Aseara n-am mai rezistat si am dat iama-n borcanele cu muraturi. Mi-era o pofta nebuna de niste conopida murata si stiind ca am atatea borcane in beci, n-am resistat si am deschis unul. Au iesit delicioase, exact cat trebuie de acre si sarate. Ca la carte! Cred ca e cea mai buna serie de muraturi din cate am facut eu vreodata ...

Red Bull

Este ora 23:30 si Rayan al meu n-are somn. Imi vine sa-i dau un rudotel sau ceva ca sa adoarma odata si sa-l pot urma si eu ca-mi pica ochii-n gura de somn. S-a culcat foarte tarziu dupa amiaza, drept pentru care s-a si trezit tarziu, iar acum pas de-l mai culca. L-am bagat in pat la ora 20:45 si de atunci face orice numai sa nu doarma. L-am pedepsit de vreo 3 ori plecand de langa el (asta dupa ce intzepenisem de-a binelea pe canapelutza lui de burete) si m-am intors mereu langa el in speranta ca poate de data asta adoarme daca ma vede. Nici poveste! Era mai vioi ca niciodata! La un moment dat l-am auzit vorbind singur sau cu autocolantele de pe pereti, Dumnezeu stie cu cine vorbea el de fapt, l-am auzit pomenindu-l pe lup (n-as putea sa va spun in ce context), apoi l-am gasit meditand in fund ca in final, pe la ora 23:10, sa-l prind dezlipind autocolantele si lipindu-le care cum s-a nimerit, unele peste altele, fara nici o noima, de facuse o varza intreaga pe pereti. Pooh era peste Tigger, intors cu burta-n jos, desi el statuse initial cu ea in sus, floricelele erau peste albinutze si invers, cangurul statea si ala cu capul in jos, proptit intr-un ghiveci cu flori etc. Ma rog, una peste alta, m-au apucat toate spumele si dupa ce am asezat alea cat de cat la locul lor (de parca mai stia cineva cum fusesera lipite initial), i-am dat voie sa se duca sa faca nani in "pac maie" (=pat mare), langa baba. Acolo e si acum, doar ca-l aud dondanind intr-una si implicandu-l pe taica-su in tot felul de discutii, care mai de care mai interesante. Acum cred ca ii povesteste "Capra cu trei iezi", intrucat aud secvente de genul: "capia, uf maie, goapa, upu poc goapa" ( in traducere libera: capra a facut un foc mare in groapa si lupul a cazut in groapa). Parca a baut o cisterna de Red Bull!
Ce sa-i fac? Cum sa-l conving ca noua ne e somn si ca din cauza lui, nici eu, nici taica-su nu putem inchide un ochi, desi suntem franti de oboseala?
I-am cerut, intr-una din incercarile mele esuate, sa inchida ochii si sa adoarma pentru numele lui Dumnezeu, iar el si-i dadea peste cap ca o mironositza si radea pe sub mustatza de-ti venea sa-l dai cu curu' de pamant sau sa-l postezi langa autocolantele lui dragi, fix pe peretele de deasupra patului, sub forma de afis.

Este ora 00: 19. Rayan a adormit! Uraaaaaa! Acum sa vad cum il iau din patul mare fara sa-l trezesc si fara s-o luam de la capat ...
Va povestesc maine rezultatul. Somn usor!

Koeln, Germany

Nici nu stiu ce as putea scrie despre Koeln, sunt atat de multe trairi care ma leaga de coltul asta de lume ... nu vad cum si unde as putea incepe si in nici un caz nu vad cum as putea termina ...
Fiecare vizita in acest oras rascoleste in mine foarte multe, am trait acolo momente de vis dar si agonii de neuitat, am "respirat" Koeln-ul pe de-a-ntregul inca din 1994 si de-atunci mi s-a lipit de suflet pentru totdeauna, ca nici un alt loc de pe lumea asta, desi am vazut multe.
Cunosc orasul ca pe propriul meu buzunar si de orice coltisor al lui ma leaga cate-o amintire. Este orasul meu de suflet de care ma despart de fiecare data la fel de greu si cu speranta ca-l voi revedea curand. Cat de curand!
Domul din Koeln ma infioara si acum si ma copleseste, desi l-am admirat de mii de ori de-a lungul anilor. Si acum mi se taie raspiratia de fiecare data cand ajung in fata lui. Pentru mine este un loc absolut special, cu un farmec greu de descris in cuvinte.
Am inconjurat Domul de zeci de ori, pe toate partile, m-am cocotzat pana in varful lui (509 de trepte) inca de la prima vizita, intr-un moment in care nu as fi avut voie sa fac asta dar n-am rezistat tentatiei, l-am privit din toate unghiurile posibile si de la diferite distante ... nimic nu ma poate convinge ca nu este cea mai frumoasa constructie care exista.

Atasez aici cateva poze si filmuletze cu Domul si imprejurimile lui, poze facute acum 3 saptamani cand am ajuns, probabil deloc intamplator, din nou acolo. Si spun ca nu intamplator pentru ca soarta sau altceva, nu stiu ce, a vrut ca urmatorul nostru bebe sa fie conceput taman acolo, la Koeln.
Sotul meu a avut ceva treaba in Duesseldorf, la o expozitie si m-am "lipit" si eu de el fiindca mi-era pur si simplu dor de orasul de pe Rin, desi il revazusem relativ recent, in mai. Nu aveam nimic de facut acolo, dar n-am vrut sa ratez ocazia de a-l mai vedea o data, pentru a cata oara?

Bai colorate

Ma intreb de multe ori daca tot ce-i cumpar eu lui Rayan cumpar de fapt pentru pentru el sau pentru mine ... De atatea ori am venit acasa incantata de cate-o achizitie de-a mea ( jucarie in mod special) la care Rayan nici nu s-a uitat. Si tot nu m-am invatat minte!Tot asa se face, ca in Germania fiind, i-am cumparat de exemplu o alta tampenie: pastile colorate si frumos mirositoare pentru colorat apa din cada. Recunosc ca m-a amuzat ideea si m-am gandit ca probabil si mie mi-ar fi placut sa fac baie, cand eram copil, in apa rosie cu miros de capsuni sau intr-una galbena cu miros de lamaie.M-am bucurat extrem de tare sa constat ca si Rayan a fost, de data asta, foarte incantat de nebunia mea. Acum nici nu mai concepe baia de seara fara culoare si aroma: intr-o seara a fost galbena, intr-una albastra, intr-alta rosie ... aseara am ajuns, de plictiseala, sa le combinam intre ele ca deh, macar atata lucru a invatat si mami la orele de desen la scoala: ca daca combini rosu cu galben iese portocaliu, din albastru si galben rezulta verde etc.
Oare noi cum om fi crescut fara apa colorata la baia de seara?