Wednesday, June 3, 2009

A treia noapte

Nu, nu, n-a trecut. Abia a început. Copilul cel mic doarme, de la ora 21:00. Cel mare a adormit şi el tot la ora 21:00 , tuşeşte însă într-una. Pa la 23:00 mă duc să-l mai pipăi să văd care e starea naţiunii. Fierbe. Punem termometrul: 39.
Iau Panadolu' de data asta (i le dau alternativ, păstrându-mi supozitoarele pt noapte când e adormit şi nu vrea să deschidă gura la siropuri) şi mă îndrept către el. Vede seringa, recunoaşte conţinutul şi începe să plângă că nu vrea să-l ia. Îi explic că trebuie să-l ia, că are febră mare şi ca să-i scadă trebuie să strângă din dinţi şi să-l înghită. Îşi provoacă singur silă, tuse şi vomită. În tot patul. Începe să plângă.
Am schimbat aşternutul complet, am schimbat copilu', i-am băgat până la urmă supozitor fiindcă n-avea sens să mai insist cu Panadolul, acum doarme. Scriind rândurile astea aştept să scadă febra, să transpire şi să-l schimb. Ca apoi să mă pot culca şi eu. Şi să văd cât îmi va fi dat să dorm. Că acuşica e ora de trezire a lui fra-su. Şi simt cum mă scurg, simt că n-am vlagă-n mine să-l mai alăptez în noaptea asta. Ne auzim dimineaţă. Şi vouă somn uşor!


L.E. Surpize, surprize! Vă vine să credeţi sau nu, dar nu s-a trezit nici un copil azi noapte. Rayan a dormit neîntors lângă mine şi fără să mai facă febră iar Philip, nu ştiu prin ce minune, nu s-a trezit deloc. Până la 7:30. L-am mai auzit însă tuşind de vreo două ori. Sper că nu începe şi el. Asta da viaţă! Asta da noapte! Ăsta da somn! Mi-am încărcat şi eu puţin bateriile!

8 comments:

Danesia said...

Iti tin pumnii!

alina said...

Offff Andreea ... tras la indigo aproape ... biiiiiiiiiiiiiiig hug!! Si multa sanatate!!
Sa nu-l intarci pe Phillip, e pacat, hai ca trece si asta, ai sa vezi!

Andreea Badran said...

@ danesia: merci, a fost de folos. Copiii nu s-au trezit, nici unul, nici celalalt.

@ alina: merci din suflet. Pe cuvantul meu ca la tine ma gandeam aseara cand scriam randurile alea.
N-o sa-l intarc pe Philip deocamdata, dar eram asa de descumpanita incat m-am gandit si la asta, recunosc. Acum ca a dormit o noapte intrega, mi-am mai incarcat si eu bateriile.

crina said...

Dar ce e cu febra asta incapatanata? nici la antibiotic nu cedeaza? Multa sanatate lui Rayan! Si tie multa multa putere! Si pupici pentru Philip, ca sa nu se supere!

Unknown said...

Heeeiii! In sfarsit o veste buna!
Bine ca te-ai odihnit doamna.
Pupicuti multi si sanatate!

Unknown said...

pfoaii! n-am cuvinte... am reusit si eu sa citesc in sfarsit si alte bloguri si am ajuns la povestile tale din cripta! si m-am gandit ca inca viata mea e buna si ca se poate si mai rau! si dintr-o data a iesit soarele si pe strada mea! si iti dau si tie cateva raze, poate-poate trece totul!

pupici la mama eroina! (ca tot vorbeam noi mai deunazi despre asta!)

Andreea Badran said...

@ crina: pai avia ieri am inceput sa-i dau antibiotic. Dureaza putin pana i se vad efectele. Si multumim!

@ gabi: da, era si cazul nu?

@ bogdana: eh, lasa, ca nici tie nu are cum sa-ti fie usor. Nu e mult de cand am trecut si eu prin stadiul asta si stiu ca e f f greu, mai ales cu Chitzi. Cum scriai si la Alina pe blog. Doar ca trebuie sa ai putina rabdare, lucrurile se vor mai aseza un pic, dupa ce se obisnuieste ea cu ideea de bebe in casa. Nu vreau insa sa te descumpanesc, dar gelozia nu va mai disparea niciodata. Va fi insa mult ameliorata mai incolo. Si va fi si in functie de cum veti gestiona voi doi situatia. Radu va fi insa intr-o situatie ingrata mereu, vei vedea. Eu si acum am faze de gelozii cu sor-mea si vorba aia, suntem ditamai muierile si mame amandoua. Si tot ne-o mai adjudecam pe mama periodic.

G. said...

Of, vezi, tot raul spre bine!Pupam piticii sa se faca bine!