Friday, June 26, 2009

Cosmarul vietii mele - part 2

Ati auzit de expresia "un necaz nu vine niciodata singur?". Ei bine, este extrem de real. Va povesteste fata imediat.
Va spuneam ca mama a ajuns in Bulgaria adusa de sor-mea care si-a lasat puradelul cu sotul din dotare si s-a teleportat pana la Burgas, numai ea stie cum. A ramas o noapte cu noi sa se odihneasca, urmand ca a doua zi sa faca calea intoarsa spre Bucuresti, singura, singurica. Decisesem ca mama sa ramana cu noi pana la sfarsitul vacantei, just in case.
Pe la orele 16:00, dupa ce-am boscorodit-o cateva ceasuri pt ca nu mai pleaca odata (i-am tot spus sa plece in asa fel incat sa ajunga acasa sau macar pana la granita pe lumina), ne-am luat in sfarsit ramas bun, s-a urcat in masina si dusa a fost. Noi stiam ca direct spre Bucuresti. Numai ca dumneaei, avida de aventura cum este ea de cand o stiu, s-a gandit, probabil nu mult, sa mai dea o fuga si pana la Nessebar sa-l viziteze pe fuga ca deh, venise atata amar de drum si nu se putea sa nu vada chiar nimic, nu?
Zis si facut. A ajuns in Nessebar, si-a parcat limuzina proprietate personala undeva si a purces la a vizita cetatea. La intoarcere, dupa vreo ora si ceva, ia masina de unde nu-i! I-o saltase politia pe motiv ca nu o parcase regulamentar. Doua ore a umblat prin Nessebar ca sa-si gaseasca masina iar cand a gasit-o a mai platit si-o suma, deloc neglijabila, amenda. Cu inima-n chiloti, pe la orele 18:30, zuza pleaca, de una singura, spre Romania, avand de condus nici mai mult, nici mai putin decat 400 si ceva de km. Prin Bulgaria. Femeie singura. La ceas de seara.
Noi n-am fi stiut nimic din toata povestea asta daca la un moment dat donshoara nu s-ar fi ratacit si nu l-ar fi sunat, disperata, pe Sandu sa-l intrebe pe unde s-o apuce. Povestea asta a costat-o un ocol de vreo 70 km. Repet: singura, noaptea, prin Bulgaria. Cunoscatorii stiu ce inseamna asta.
In seara aia n-am mai fost om si am asteptat cu sufletul la gura mesajul in care sa-mi spuna ca a ajuns cu bine acasa. Mama o tot suna si fierbea pentru ca ea nu-i raspundea, noi stiam care-i duda dar ne faceam ca ploua ... in fine ... pe la ora 23:30 a ajuns acasa, vie si nevatamata. Mi-am facut o sfanta cruce si am spus again ca it was not meant to be cu noi, cu vacanta, cu tot. Nu le aveam eu pe ale mele, mai imi trebuia o sursa suplimentara de stres si emotie.

3 comments:

Ceska777 said...

Inca o data brrrrrrrr, Dar uite ca a ajuns cu bine chiar daca mai pe ocolite. Crezi ca ii e invatatura de minte?

PS Deduc ca are mare incredere in calitatile de tatic ale sotului de nu s-a teleportat inapoi la bebelus foarte urgent ci a mai facut pe turista.

G. said...

Vaaaai, abia acum am apucat sa iti citesc "peripetiile"...groaznic! Imi pare rau ca a trebuit sa treceti prin asta. Of, of....tin pumnii stransi sa se refaca cat mai repede Rayan.

Rox said...

Asa vacanta..nu doresc nimanui!
Sanatate lui Rayan!