Wednesday, June 3, 2009

Alta noapte, alta distractie

Rutina zilnică. Îmi culc una bucată puradel mic, după ce-i fac baie în prealabil şi-i dau să sugă. E ora 21:00. Urmează una bucată puradel mare, după ce încerc să-i indes totuşi ceva de mâncare pe gât, cu promisiunea solemnă că va mânca Hubba Bubba după masă, cu plecaciunile şi rugăminţile de rigoare. Mănâncă câteva linguri de supă de pui, aşa, cât să am eu satisfacţia că nu l-am aşezat chiar degeaba în scaunul de masă. Nu insist. N-avea nici un sens. Într-un final, pe la 22:00 se culca şi el. Am grijă să-i bag pe gât siropul de tuse, Nurofenu' şi să mă rog ca măcar noaptea asta să fie mai liniştită. Şi mă rog să nu mai fim perturbaţi nici de factori externi, nici de factori interni.
După vreo jumătate de oră de somn se trezeşte plângând de frică, ţipă la mine să-i aduc nu ştiu ce prieten, să nu îi dau nu ştiu ce, nu înţelegeam nimic fiindcă era extrem de incoerent. Nu ştiam dacă visase ceva nasol sau delirează. Febră nu avea deci am exclus din start a doua variantă . Văzând că nu reuşesc să-l scot din starea aia, îl iau în braţe, îl aduc în living pe canapea, la lumină, vorbesc cu el, încerc să-i explic ca a visat ceva, că e în siguranţă, că e la mine în braţe şi prin urmare nu are de ce să se teamă. Se calmează şi-l duc înapoi în patul lui unde adoarme că un îngeraş.
O mai talalai şi eu un pic prin casă şi decid să mă culc pe la 23:00 (tot lângă Rayan) întrucât abia mă mai ţineam pe picioare. Nu mi s-a mai întâmplat de mult să mă culc atât de devreme.
Pe la ora 1 şi ceva, nu ştiu exact cât, aud urlete din dormitorul nostru. S-a trezit juniorul. Cu greu mă dau jos din pat, mă îndrept către dormitor, "îmi ridic poalele-n cap" (a se citi cămaşa de noapte), îi înaintez sursă de hrană şi aştept. Mănâncă ca spartu', apoi adoarme. Mă ridic uşor de pe pat, îl aşez cu grijă în pătuţul lui. Nu trec trei secunde şi se trezeşte. Şi începe să urle din nou. Iar îl iau în braţe, iar îl adorm. Îl pun în pătuţul lui, se trezeşte. Urlă. Iar îl iau, iar îl adorm. Iar îl aşez, iar se trezeşte. De patru ori am făcut operaţia asta. Într-un final mă lasă nervii, i-l predau lui taică-su care între timp se trezise şi el şi plec. În camera lui Rayan. Prin babyphone trag totuşi cu urechea ca să văd care-i deznodământul şi dacă reuşeşte ta-su să-l culce. După vreo jumătate de oră îl aud pe Rafic furişându-se în pat. Deduc că Philip doarme. Finally.
Îl pipăi pe Rayan a nu ştiu câta oară, n-are febră. Adorm liniştită şi epuizată.
Nu trece insa jumătate de oră şi aud iarăşi urlete prin babyphone. Iar mă dau jos din pat, iar mă duc la el. De data asta hotărăsc că nu-i mai dau să sugă. Nu avea cum să-i mai fie foame, doar abia mâncase, plus că eram epuizată şi mi-era că-l scap din braţe. Mi s-a întâmplat odată să adorm în fund cu el la sân şi să mă trezesc în momentul în care el se ţinea de mine cu gura (de sfârc)si cu un picior, restul fiind in cădere libera. Încerc să-l adorm, imposibil. Domnul avea chef de joacă. Dar era şi extrem de agitat, de nervos. Mă aşez pe patul mare, îl pun între noi, îl dau cu Calgel (zicând eu că poate e de la dinţi) şi stau nemişcată. Aştept să văd ce face. Stă preţ de câteva secunde şi se ridică-n fund. Începe să cânte şi să aplaude. Trebuie menţionat că în dormitor la noi merge în permanenţă radio Romantic. Se suceşte când pe-o bucă, când pe alta şi începe să radă. Cu sughiţuri. Ne apucă şi pe noi râsul pentru că situaţia era deja de aşa natură încât numai asta ne mai rămăsese de făcut. Râde el, râdem şi noi. Rafic îmi zice să-i dau totuşi să sugă că poate se mai linişteşte. Mă execut dar el n-avea decât chef de joacă. Renunţ. Îl pun iar în patul mare şi încerc să-l ţin imobilizat ca să adoarmă. Nici poveste de aşa ceva. El se trezise de-a binelea şi era într-o formă de zile mari. Se făcuse deja ora 4:30. Număram minutele, secundele, abia aşteptam să mă culc la loc. După încă vreo jumătate de oră de distracţie îl rog pe Rafic să preia cârmă şi mă duc lângă Rayan. Simţeam că nu mai pot. Mi-era că adormim amândoi şi asta se rostogoleşte peste noi şi aterizează fix pe jos.
Ajung lângă Rayan. Iar îl verific. De data asta dogorea. Avea 40 temperatură. Ridica-te iar din pat, bagă-i supozitor in fund, da-i apă, pune-i şosete cu oţet. In timpul asta el tocmai îmi declara foarte convins ca lui nu-i mai e somn si ca vrea sa se trezească. Am crezut ca n-aud bine. Il imping la loc pe perna, ii explic e 5 fără ceva, ca toata casa doarme la ora asta, prin urmare trebuie sa doarma si el. Nu protestează bietul de el (nici nu stiu cum ar fi putut), adoarme instantaneu întrucât presupun ca-i era totusi foarte rau si adorm si eu. La 7:00 aud iar urletele prin babyphone. Mă ridic si realizez ca atat mi-a fost in materie de somn pe ziua de astazi.

11 comments:

Madalina&Alex said...

hmm...da domne! lectie de viata ce tocmai ne-ai dat-o!

Felicitari ca ai putut! de fapt cred ca trebuie sa poti sa-ti impui cu toata fiinta ta de mama...

Meriti un premiu:)

Danesia said...

Imi pare tare rau ca Rayan este atat de bolnavior. Tare mare febra are si ii tot revine.
Imi pare rau si ca tu alergi de colo pana acolo si nici sa pui capul pe perna nu apuci.
Cred ca ar fi bine sa gasesti pe cineva sa se ocupe numai de copii, un babysitter, macar cateva ore ziua, sa apuci sa te odihnesti, macar dupa-masa sa dormi putin.
Iti tin pumnii sa se termine totul bine!

Ramonutza said...

Dumnezeule!!!ce nopti :(...imi para reu pt tine si sper ca Rayan sa se insanatoseasca cat mai repede si sa isi intre cat de cat lucrurile "in normal"...

Andreea Badran said...

@ madalina: eh, sa nu exageram acum. Dar asa e, cateodata nu mai poti, trebuie insa sa te aduni si cu ultimlele puteri sa faci fata.

@ danesia: are cine sa ma ajute cu astia mici. Mama e un etaj deasupra, am menajera care mai sta si cu Philip cand eu am treaba, dar atunci cand sunt situatii de-astea tot eu sunt baza. Si noaptea e problema. Ca daca as dormi noaptea, ziua as fi in forma si nu m-as mai vaita. Dar s-a adunat atata oboseala incat simt ca incet, incet clachez. Chiar ma gandesc serios sa-l intzarc pe Philip desi nu mi-as fi dorit. Dar sunt convinsa ca asta va rezolva problema sculatului noapte de noapte de n ori.

Andreea Badran said...

@ ramonutza: da, si eu sper acelasi lucru. Sunt sfarsita!

Danesia said...

Da, noaptea e cel mai greu... si atunci e si somnul cel mai bun si odihnitor pt ziua care urmeaza...
Tu cam cand te gandeai sa il intzarci pe Philip? Eu zic ca daca simti ca esti obosita si nu mai faci fata, sa nu te supra soliciti si sa il intzarci. Oricum, uite, Philip se dezvolta frumos, e sanatos, nu prinde racelile, e marisor de acum.
Ar fi bine daca ai scapa de sculatul asta noaptea.
Forta fie cu tine!

mirela c said...

Ma apuca caldurile cand imi aduc aminte de noptile astea ,am avut si noi cateva tot cu dans si batut din palme.
Insanatosire grabnica lui Rayan !

Sabina Ulubeanu said...

Sa stii ca pana nu i-au iesit dintii lui Gh nu a terminat cu trezirile noaptea.Iar la Sofia intarcatul n-afolosit la nimic. Ea s-a intarcat treptat, la un an si 8 luni era gata. S-a trezit pana la 2 ani si 9 luni :D
Oricate ajutoare ai, noaptea e f grea viata de mama :)
Pupam.

Andreea Badran said...

@ danesia: acum ca am apucat sa dorm si eu o noapte intreaga, mi-a trecut cu intzarcatul. Mi-e greu s-o fac si daca voi recurge la asta, va fi cand voi avea probleme in a ma mai tine pe picioare. Ieri am fost la un pas de asta dar uite cum se aranjeaza toate in avantajul copiilor pana la urma. E incredibil. Parca ar fi stiut ca am ajuns la capatul puterilor si mi-au permis sa ma incarc din nou pt cateva zile.

@ mirela: ah da? Deci nu suntem singurii sa inteleg ...

@ degetica: se poate sa ai perfecta dreptate, dar ieri, in epuizarea-mi, ma gandeam macar sa incerc. Acum mi-a trecut!

mariamirabela said...

Aoleu, Andreea si cat de dese sunt noptile astea pline? Si cum mai rezisti ziua? Ziua mai dormi vreun pic?

Doamne, cum iti da Dumnezeu puteri ca altfel....

Sanatate multa si somn ushor si mult si el!

Andreea Badran said...

@ mariamirabela: nu s-au intamplat foarte des. Acum ca a fost Rayan bolnav parca s-au adunat toate. Oricum, dupa cele doua nopti de cosmar, au urmat doua nopti de liniste totala. In sensul ca Philip nu s-a trezit nici noaptea trecuta, iar Rayan a dormit ca un ingeras si de ieri nici n-a mai facut febra. A inceput insa Philip sa tuseasca.