Saturday, April 25, 2009

Petrecere, indieni, muzica si veselie mare

Ieri, desi era prevazut in program somn mai indelungat dimineata, asa cum banuiti, nu s-a intamplat asa. Si asta tocmai pentru ca asa ar fi trebuit sa se intample! Pentru ca asa ne-am fi dorit sa se intample avand in vedere ca ne-am culcat extrem de tarziu in seara de dinainte. Ei bine, nu ne-a fost dat pentru ca plodaraia s-a trezit cu noaptea-n cap (scularea a dat-o monsieur Philip care de la 6:30, parca presimtind nebunia ce avea sa se intample, n-a mai avut chef de somn), apoi, bineinteles si Rayan. Descinderea lui Rayan in dormitorul nostru s-a facut in cele mai reale urlete de leu si, bineinteles, imbracat in costumul primit cu o seara inainte si cu care, daca s-ar fi putut, ar fi si dormit.
Varza de oboseala, am trimis doua bucati puradei mici jos la cele doua bucati puradei mari, i-am proptit pe unul in brate la Lana care inca dormea (ghinionul ei!) si pe celalalt la fra-su, le-am dat ordin sa se descurce cu ei, ei stiu cum, pana ne trezim noi, le-am urat succes si am revenit in asternuturi unde am mai motzait pana pe la ora 10:00. Altfel nu aveam nici o sansa sa ma tin pe picioare pana la sfarsitul zilei care stiam ca va fi lunga si grea.
La pranz am reusit sa-i culc pe amandoi, deja nu ma mai intelegeam cu nici unul, erau obositi, surescitati, maraiti, asa ca i-am aruncat in paturile lor si am tras, in sfarsit, aer adanc in piept. Mi-am pus repede la punct lista de treburi ce ramasesera nerezolvate si am luat-o apoi sistematic: am fugit sa luam tortul, sa mai cumparam ce am uitat sa cumparam toata saptamana, am adunat de prin casa tot ce trebuia sa ajunga dincolo, am alergat intr-un suflet la locatia unde avea sa se intample balamucul, i-am plantat pe cei mari cu instructiuni precise cu privire la ce au de facut, de pregatit, ne-am intors acasa sa-l trezim pe sarbatorit, sa-l luam pe sus si sa-l ducem la locul faptei, nu de alta, dar era deja tarziu si riscam sa ajunga invitatii inaintea noastra (ceea ce s-a si intamplat de altfel, cu cei mai punctuali dintre ei). Pe Philip l-am lasat dormind acasa urmand sa mi-l aduca ai mei mai tarziu cand aveau sa descinda si ei acolo. La orele 17:00 trecute fix (ca nici nu stiam ca romanii sunt atat de punctuali) a inceput nebunia. Pozele sunt destul de graitoare, nu cred ca mai necesita prea multe comentarii suplimentare.
Vremea si-a facut bineteles mendrele si ne-a tinut in sah pana in ultimul moment si de unde planuiam sa facem o petrecere pe cinste in aer liber, intr-o curte mare si plina de casutze, tobogane, nisip etc, a iesit una intr-un spatiu destul de mic, inghesuit chiar.
In alta ordine de idei, merci Ada pentru indrumarea catre Zurli si indienii lor (pe care, btw, ii recomandam tuturor cu mare drag), au fost deliciosi, iar copiii s-au distrat de minune. N-au stat o secunda locului cat au fost animatorii cu ei. Am avut emotii foarte mari, totul a iesit insa perfect iar lumea pare ca s-a simtit bine.
Au venit prieteni extrem de apropiati, rude, mamele din blogosfera (cu copii de-o varsta cu Rayan), prietenele mele dragi din parc si fosti colegi de liceu pe care i-am revazut recent, cu tot cu “realizarile” lor si pe care mi-a fost drag sa-i revad si acum. Va multumim tuturor ca ati venit si regretam ca nu a putut sa ajunga toata lumea care a fost invitata. Aveti ocazia sa va revansati la anu’.
Rayan nu s-a putut dezlipi pana la urma de costumul lui de leu nici ieri dupa amiaza, asa ca pata de culoare vesela, urlatoare si portocalie va aparea din nou si la aceasta postare. El, n-a vrut sa fie indian ca toti ceilalti copii, ci LEU. Adica, asa cum ne-a obisnuit, sa se pise contra vantului. Sic!
Epuizati, seara, am descins acasa cu masina plina pana la tavan de cadouri si flori (ceea ce va multumim inca o data din suflet tuturor) si cu chiu si vai, dupa ce am desfacut fiecare punga in parte ca sa vedem ce contine (n-a fost chip sa-l conving sa le lase pana astazi dimineata) si ne-am pus deoparte jucariile cu care am vrut sa ne jucam astazi, am reusit sa ne culcam. Philip Ochi de Soim a cazut si el lat intrucat a fost foarte activ la petrecere si fascinat de toata harmalaia din jurul lui. Nu s-a mai trezit pana dimineata! Mai rar mi-a fost dat sa vad un copil atat de mic si atat de sociabil (se plimba de la o persoana la alta, pe unele nevanzandu-le in viata vietilor lui inainte de acest eveniment), atat de vesel, de curios si de cuminte. Nu s-a deranjat nici de harmalaia fara de margini facuta de 20 de copii, nici de decibelii combinei muzicale, nici de zecile de baloane sparte, nici de nimic. N-a scos un sunet trei ore cat a stat acolo.
Am facut enorm de multe poze si pentru ca nu m-am putut decide la care sa renunt, vor fi foarte multe si pe blog. Serviti-va de aici va rog!

P.S. Si nu, n-am simtit cutremurul. La noi s-a cutremurat toata vila aia oricum toata seara, asa ca si un cutremur de 10 grade sa fi fost si cred ca tot nu-l l-ar fi simtit cineva.



















19 comments:

Geanina Codita said...

Doamne, ce petrecereeee!Bravo voua! Sa fiti fericiti si la cat mai multi ani!

Andreea Badran said...

Da, a fost intr-adevar foarte frumos. Singura chestie care i-a lipsit ca sa fie perfecta a fost vremea buna. Dar asta e, am avut ghinion.

Chris Chisu said...

Kids having fun.

Anonymous said...

Cred ca ti s-a mai spus de nenumarate ori: ai niste copii minunati! Sa iti traiasca! Si nepotica dulcica!
Olivia

ruxi said...

Daa,pozele sunt chiar foarte graitoare si a fost o petrecere pe cinste! si da indienii au fost extrem de antrenanti si haiosi.si pregatiti,obisnuiti cu asa ceva! noi ne-am simtit excelent am vrea inapoi chiar acum:)..si rayanu meu de ieri tot povesteste intamplari din ce a vazut acolo:)))))

Andreea Badran said...

@ olivia: multumim si bine ai venit la noi pe blog! Te mai asteptam cu drag!

@ ruxi: ma bucur ca v-ati simtit bine, asta era si scopul! Copiii s-au distrat, asta nu incape in discutie.

mamica de Sebastian said...

Super petrecere,copii unii mai frumosi ca altii.Ma bucur ca a iesit bine,asa cum v-ati dorit

crina said...

Abia asteptam sa vad pozele cu indienii! Distractie mare acolo, dar din cate am vazut nu numai pe copii :). Inca o data sa traiasca Rayan, sa fie sanatos si sa fie mereu la fel de zambaret!

Unknown said...

philip a fost incredibil! nici mie nu imi venea sa cred cat de cuminte este:) si de zambaret :)

si pe bune, ca avem niste copii tare frumosi! stateam si ma uitam la toti cat de frumosi, si veseli si plini de viata sunt!

recunosc ca a mea a fost cam leguma, dar s-a mai dat pe brazda spre final :)

Andreea Badran said...

@ crina: merci mult de tot. Asa e, nu s-au distrat numai astia mici, ne-au antrenat si pe noi in jocul lor. A fost dragut.

@ bogdana: dar voi ati si intarziat si a aterizat saraca in toata debandada aia, prea brusc. Daca era de la inceput, se integra si ea treptat. Asa, totul a fost prea brusc, plus ca nu cunostea pe nimeni practic.

ruxi said...

Bogdana,e o dulce fetita ta si eu am cu ea cea mai frumoasa poza ever:),spun ever pentru ca nu stiu sa fi iesit asa bine,eu desigur,in vreo alta poza vreodata:)
Multumesccc Andreea :),pacat doar ca rayanul meu n-a vrut sa ramana si el langa chitzi la pozat:)

alina said...

Încă o dată să vă trăiască feciorul cârlionțat!
După imagini, piticii s-au simțit excelent - grozavă ideea cu indienii! - așa că măcar a meritat oboseala voastră!
Pupici!

Ruxel said...

Ale mele toata ziua de duminica au facut ca indienii, iar cand le-am plasat la bunici la pranz, si-au pus banderolele pe cap si de la intrare au inceput "hacica bum-bum" :)). S-au distrat de minune si imi tot spuneau cat de mult le-a placut, iar Bia a zis ca vrea sa mai mearga acolo!

Unknown said...

merci ruxi :) pe mine m-a surprins ce degajata era in brate la tine

n-a avut nici o treaba :))))

andreea mama, de unde humusul ala? ca a fost super bun!!!!!

raluca teodoru said...

Buna Andreea, inca o data La multi ani pentru Rayan! Sunt foarte frumoase fotografiile. Chiar am recunoscut pe cineva care a fost la targ. Hihi.

Numai bine,
Raluka

Ceska777 said...

O petrecere pe cinste! Frumos! Frumos!
Oare gemenii nu s-ar distra si ei cu indienii?! :-)

loristiuj said...

wow! La mulţi ani! Super petrecere, frate! :-)

mariamirabela said...

Foarte frumoase poze si intr-adevar, pare ca a fost o petrecere pe cinste! Poate ai vreme sa ne faci si noua o mica legenda ca eu nu recunosc toti copiii.

Si scoate-ne din mister, pe Bogdana si pe mine (ca si eu vreau sa stiu), de unde humus bun?

Ursitoare said...

Din poze imi dau seama ca a fost o super petrecere! Felicitari! Sa va traiasca!