Geanta mea handmade

Ca sa pastrez registrul ultimei postari si pentru ca sunt de-a dreptul innebunita dupa genti mari, foarte mari, uriase sau mici, foarte mici, plic, de piele, de panza, de ce-or fi (n-am limite cand e vorba de asa ceva) si pentru ca in posesia mea nu se gasea, culmea, nici o geanta handmade, m-am hotarat sa-mi cumpar si eu una. Si de la cine puteam sa mi-o cumpar eu oare? Ei bine, chiar de la ea!
Merci frumos Raluca, vreau sa-ti spun ca deja a facut furori geanta ta prin targ.

Targ de handmade la gradinita

Gradinita Pink Lemon (unde merge Rayan) a organizat ieri, se pare ca la ideea unei mamici artiste, un targ de lucruri facut de manutele copiilor nostri. Mi s-a parut o idee nemaipomenita si am mers cu mare, mare drag. Erau acolo, mame, tati, frati mai mari sau mai mici, unii chiar foarte mici, bunici moderne dar si de moda mai veche, cu parul facut cu l'eau d'argent (nici nu mai stiam ca exista asa ceva), mai tineri sau mai in etate, sprijinindu-si batranetile in bastoane, dar prezenti acolo alaturi de nepotii lor, rude de tot felul, curioase si dornice sa achizitioneze capodoperele ingerasilor nostri.
Am fost asteptati cu prajituri facute in casa, pandispan cu visine si fursecuri, cafea calda si struguri. Mesele cu obiectele handmade erau aliniate prin toata curtea in asa fel incat printre ele sa putem studia in voie operele micilor mestesugari. Tablouri la care nici cu gandul nu gandesti, pictate, colorate, cu aplicatii de tot felul isi gasisera locul atarnate de vita de vie ce acopera curtea gradinitei. La toate minunatiile astea, zeci de copii au lucrat aproape zilnic, de cand au inceput activitatea in septembrie. Iar noi urma sa le cumparam printr-o licitatie. La sange! Pe care pana si casa de licitatii Christie's cred ar fi fost invidioasa.
Ne-am amuzat si noi, s-au distrat si prichindeii care au avut prilejul sa se revada desi nu era "zi de mers la gradi". Am golit portofelele drept pentru care s-au strans o gramada de bani pentru o excursie pe care o vor organiza inca nu se stie unde. Daca mai licitam putin cred ca adunam de-un Disneyland. Direct in State.
Va las sa le admirati operele si sa ne invidiati pe noi, cei care le avem acasa, expuse la loc de cinste.
Bravo voua prichindei!

O mica surpiza, o mare bucurie

In luna noiembrie 2008 postam pe blog niste poze faine facute de cei de la Kinderstudio, poze care constituiau materialul pentru surpriza de Craciun pe care urma sa i-o facem sotului meu: un calendar, un album si niste tablouri, toate cu ingerasii nostri. Am postat o parte dintre ele, cele care mi s-au parut mie la momentul respectiv cele mai relevante.
Postarea respectiva a nascut la vremea aia o avalansa de felicitari, de ganduri bune, de wow-uri si alte onomatopee din partea voastra, lucru care desigur m-a bucurat enorm. Si care m-au facut sa ma simt foarte mandra de mine, de puii mei, de familia mea! Aveam si eu totusi o infima contributie la ceea ce puteati voi vedea in fotografiile respective.
Pe langa comentariile voastre apreciative la adresa noastra, au existat insa si comentarii care tradau invidia, oftica si rautatea celor ce le scriau. Pe moment m-au iritat, m-au intristat si sub impulsul momentului le-am si raspuns persoanelor in cauza. Ulterior insa le-am uitat pentru ca memoria mea selectiva ma face sa elimin lucrurile urate, iar persoanele care au gandit asa nu-mi mai pot starni decat mila acum.
In fine, va intrebati probabil unde vreau sa ajung de fapt. Ei bine, tot atunci, intr-unul din comentariile mele, un raspuns la o rautate de-a cuiva, spuneam ca mi-e ciuda ca o bretea alba de la sutien care se vedea aiurea intr-o mare de negru strica, dupa parerea mea, fotografia, altfel superba.
Astazi m-am trezit cu un mail de la o cititoare de-a mea pe care n-o cunosc si de a carei existenta habar n-aveam pana in acel moment si care mi-a scris urmatoarele:

"Buna,

iti citesc blogul de ceva timp, am vazut pozele, sunt superbe, ai o familie foarte frumoasa, bucura-te de ea si nu-i baga in seama pe invidiosi.
Am citit ca regreti in poza ca breteaua este alba, mi-am permis sa o innegresc din dorinta de a-ti face o bucurie, sper ca nu esti suparata si ca iti place, daca nu te rog sa ma ierti.

P.S. Imi place blogul la nebunie, aduce cu el multa prospetime si fericire.Va doresc tot binele din lume!

Carmen"

Iti multumesc din suflet Carmen pentru gestul tau! M-a facut sa zambesc si sa-mi dau seama ca in atata mare de ura, rautate si invidie, mai exista si suflete bune. E ceva atat de simplu care m-a bucurat si m-a impresionat totusi atat de mult. Ai vrut sa-mi faci o bucurie si a reusit.
Uitasem complet de fotografia respectiva, uitasem complet de nemultumirea mea legata de breteaua alba ...
Cu ajutorul tau am reusit si performanta de a revedea fotografiile facute atunci si de a realiza( pentru a cata oara?) ca Dumnezeu ma iubeste, ca sunt o norocoasa, ca am un sot minunat si niste ingeri de copii. Iti multumesc whoever you are!

Yeah, it's me!

Zgatia