Rayan va mai avea un fratior sau o surioara

Eu n-am crezut niciodata in semne, dar eram acum doua seri la Cristina si Gabi, mama lui Mirko, mi-a spus, vazandu-l pe Rayan ca statea in nu stiu ce pozitie (cu fundul in sus si uitandu-se cumva printre picioare) ca asta e semn ca mai vine un bebe. N-am crezut-o, mai ales ca astept momentul asta de peste 5 luni si aproape ca-mi pierdusem speranta. Dar iata, ca astazi, nu stiu ce mi-a venit (poate si pentru ca aveam eu anumite trairi) de-am dat fuga la farmacie sa-mi cumpar un test de sarcina. Rezultatul il vedeti si voi!

Prietenii lui Rayan, zis si "Militarul"

M-am gandit sa vi-i prezint, pe scurt, pe toti prietenii lui Rayan fiindca veti auzi, cu siguranta, foarte des despre ei in povestirile noastre. Doar ne intalnim cu ei zi de zi, facem atatea lucuri impreuna asa ca era cazul sa-i cunoasteti si voi. Si daca ma gandesc bine, ar putea, la cat de multi sunt, forma o grupa mica la gradinita.

O sa incep cu cea pentru care Rayan a facut o pasiune nebuna si anume Bianca (Bibi, cum ii place ei sa se prezinte).
Bianca e nascuta pe 2 iunie 2005, are o personalitate destul de puternica si, dintre toti copiii din gasca noastra, mi se pare fetita cu care te poti intelege cel mai bine, desi este fetitza baietzoi. Ea merge deja la gradinita, este o fetita matura, ei nu i-a trebuit decat o singura zi ca sa invete sa faca la olita, o alta ca sa renunte la suzeta in timpul zilei, deci ea constituie de multe ori modelul pentru copiii nostri.
Bianca are si ea o sora mai mare, Alexandra, ea nu se incadreaza insa la grupa asta de varsta asa ca nu o veti intalni printre pitici.

Tania este, dupa parerea mea, cea mai delicata fetita din gasca. Este cea mai sensibila si mai retrasa. La petreceri nu se inhaita cu ceilalti copii (de care se si teme cateodata), ci sta cuminte si se joaca singurica, fara sa deranjeze pe nimeni. E nascuta pe 18 octombrie 2005, deci de-abia a facut 2 anisori.

El este domnul Mirko. Ochii lui albastri si privirea ingenua te innebunesc definitiv, desi ascund foarte multe si mai ales nebanuite. In parc este denumit "copilul Duracell" sau "jucaria cu cheita" pentru ca are o viteza de invidiat. Nu-l intrece nimeni. Acum este aici si peste 3 secunde il gasesti in partea celalata a parcului. Nu sta o secunda intr-un loc, este ca argintul viu. Este, daca ma gandesc bine, un perpetuum mobile. Mami a lui cred ca o sa albeasca foarte devreme. Ziua lui este pe 12 decembrie cand va face si el 2 ani.

Blondul din poza urmatoare este Toma, nascut pe 30 octombrie 2005. Este un baietzel foarte bine crescut, linistit, foarte, foarte vorbaret si peltic.

Iata-l si pe Vladi, last entry in gasca. El este baietzelul Cristinei, blondul echipei de soc. Este un copil foarte energic, chiar nervos as spune, face numai ce vrea el si numai cand vrea el si sa te fereasca Dumnezeu sa nu-i faci pe plac. Ziua lui este pe 1 decembrie si abia o asteptam. Va fi o alta mare petrecere pe care mami a lui risca s-o organizeze acasa.


El este Alexandru, denumit si Durdu (asta pentru ca era, pana cu ceva vreme in urma, cel mai solid si mai inalt baietzel din grup). Alexandru este proaspatul posesor al unei surori mai mici (Ioana Andreea). El este nascut pe 26 august 2005.

Ana. Da, ea este Anuca, mica si firava, dar plina de personalitate. E ca o pisicutza, dar vorba proverbului: "pisicutza blanda zgarie rau". Are si ea o placere pisiceasca: sa-i zgarie pe ceilalti copii, asa incat multi dintre ei au fost insemnati de-a lungul timpului de Ana.

Si Ioana. Pe Ioana n-am mai vazut-o cam de multicel, intrucat si ea s-a dotat cu o sora mai mica (Irina Otilia) si, avand in vedere ca mami a ei a nascut la Sibiu, nu au ajuns inca in Bucuresti. Abia asteptam sa le vedem pe amandoua. Ioana va implini 2 ani pe 18 ianuarie 2008.

Domnisoara din poza urmatoare este Mara. Mara le da clasa tuturor la capitolul vorbit. Ea n-a stalcit niciodata cuvintele, vorbeste perfect si asta inca de mult timp, este si ea foarte cuminte si ascultatoare. Ii trateaza pe toti cu superioritate. Ea a facut 2 ani pe 18 mai 2007.

Urmeaza Razvan, zis "Tenorul". Nici pe el nu-l mai vedem asa de des, intrucat mama lui lucreaza cam mult si sunt cam scumpi la vedere amandoi. Si Razvan se poate incadra la capitolul "Copii ascultatori". Este foarte cuminte si linistit si nu prea se asorteaza cu nebunii din gasca. Ziua lui este pe 22 martie si are tot 2 ani.

De rasul lui Rayan

Am ajuns si de rasul fiului meu. A venit ora lui de somn, l-am bagat in pat, am stins luminile si m-am asezat frumos, ca de obicei de altfel, pe jos, langa patul lui, caci altfel nu adoarme. Inainte de a adormi el, am auzit un fosnet ciudat, venit parca din cealalta camera si cum stateam eu chircita, m-am ridicat si mi-am indreptat privirea catre usa care face legatura intre dormitorul lui si celelalte doua camere de la etaj. Am stat asa pret de cateva secunde, nepricepand ce se tot aude. Parca scotocea cineva pe-acolo. Rayan, vazandu-ma impacientata, si-a luat moaca lui serioasa si mi-a zis ca e "upu" (lupu'). Cand am auzit eu de lup m-a pufnit rasul si asa am tinut-o cateva minute bune. Rayan se tavalea si el de ras prin tot patul. De fapt ce era fosnetul? Era Rayan care nu as sti sa va zic ce facea cu picioarele pe sub pilota si care se amuza copios pe seama fraierei de maica-sa. Cert este ca a adormit razand de mine, tot repetandu-mi ca dincolo e lupul iar eu explicandu-i ca aici nu e casa caprei cu trei iezi si nici a bunicutei, deci sa nu incerce sa ma fraiereasca el pe mine ca nu-i merge.
Priviti va rog cat doarme el de linistit acum dupa ce mi-a tras-o!

Am jucat in deplasare si astazi

Am facut ce-am facut si am ajuns iar la Cristina si in dupa amiaza asta, de data asta insa in formatie ceva mai restransa decat de obicei. Pe langa Vladi, adica gazda si Rayan, in materie de plozi, n-au mai fost decat Mirko si Bia, ceea ce a fost cu mult mai acceptabil pentru biata Cristina. Cred ca ea va alege in curand sa-si mute domiciliul si-l va tine secret pe cel nou, asta ca sa nu mai navalim asa, cu una cu doua, la ea. Priviti va rog cam ce pot face, timp de vreo 2 ore si ceva, 4 copii bezmetici ... si colac peste pupaza, am plecat toate trei de la ea si fara s-o ajutam sa stranga dezastrul lasat in urma noastra. Pur si simplu nu mi-am dat seama. Biata de ea!

Turnuri din plastilina

Dragii mei, va rog sa NU radeti, caci aceasta fotografie nu are absolut nimic obscen in ea, nu este opera nici unui obsedat, ci imaginatia unui copil de 2 ani si aproape 7 luni, care a construit niste "tunuri" (a se citi turnuri) absolut nevinovate din plastilina. Punct!