Inainte de plecare

Stiu, n-am mai scris nimic de mult, n-am postat nici macar poze, n-am mai avut chef de nimic maret, nici de scris nu mi-a ars, am pendulat in ultima perioada intre desfacut valize, spalat munti de haine din ultima vacanta si pregatirea minutioasa a bagajelor pentru urmatoarea care va dura o luna si deci am slava domnului ce pregati, intre cumparaturi si febra ( da, ati citit bine caci domnul Rayan iar mi-a trantit niste febra vreo 3 zile si 3 nopti - nici n-am mai scris despre asta pentru ca era de necrezut si deja riscam sa cad in derizoriu cu postari numai si numai despre asta), in cateva cuvinte:: stres, tensiune, alergatura multa. M-a doborat caldura asta la propriu asa incat am stat cat am putut inchisa-n casa si-n aerul meu conditionat de unde n-am iesit decat dupa ora 19:00 pentru a mai duce copiii in diversele parcuri din Bucuresti - mi s-a acrit si de Ioanid sincera sa fiu), cum ziceam, n-am facut nimic demn de mentionat, nici pe blog, nici in alta parte.
Sambata plecam din nou, de data asta pentru o luna. In Liban. Ma bucur si nu prea. Stiu ca o sa am liniste acolo, pe de alta parte stiu ca va fi cald, foarte cald, cam la fel de cald cum a fost in Bucuresti in ultimele zile, stiu ca va trebui sa muncesc mai mult decat aici pt ca pe d-na Maria n-o iau cu mine (din pacate) si mai stiu ca, la fel ca si anul trecut, din cauza de bebe inca mic si alaptat, nu-mi voi putea permite sa ma aventurez prin diverse locuri si voi sta mai mult pe langa casa. Chestie care dupa o saptamana, doua, devine extrem de plictisitoare. Pe de alta parte insa stiu sigur ca astia mici vor fi fericiti, ca-si vor intalni liota de verisori de toate varstele si prin urmare si pentru toate gusturile, ca vor ara in lung si-n lat hectarele lui jido de dimineata si pana seara, ca se vor balaci in piscina, ca Rayan va culege via, va culege piersicii, va uda gradina de 100 de ori pe zi, ca li se va cauta in coarne de catre zecile de unchi si matusi care abia ii asteapta. Pentru asta ma bucur.
Asadar dragii mei, avand in vedere ca probabil nu-mi va reveni nici inspiratia si cu atat mai putin cheful de-a scrie pana sambata, va transmit un salut voios de pionier de pe-acum si ne mai auzim in septembrie, asta daca nu cumva, printr-o minune a lui Allah, nu vom avea net si acolo. Si atunci va voi scrie de la umbra nucului batran sau de sub bolta de vie.

Cu dedicatie pentru cel mai OSTIL dintre pamanteni

... stie el cine e ...

P.S. Sa nu se inteleaga ca asta e cumva o invitatie ... din contra, ti le dau doar pe la nas si-ti fac in ciuda! Sic!

Vacanta asta a luat sfarsit

Din pacate. Deja ne facem planuri si ne gandim sa revenim aici luni. Pentru inca cel putin o saptamana. Copiii vor fi foarte tristi in Bucuresti, noi la fel. Ne vom coace si ne intrebam de ce am face-o. Asadar, daca vila va fi goala in weekend-ul viitor (chestie pe care o aflam intr-o ora), luni vom reveni la Bran.
Pana atunci va transmitem salutari si ne revedem din capitala.

:-( :-( :-(

Philip a facut iar febra, tot mare. Acum doarme, nici tzitzi nu i-a trebuit inainte de culcare. Nu s-a mai intamplat sa-mi refuze asta pana acum si sunt foarte trista.
Rayan a fost cu restul gastii la Brasov, la Paradisul Acvatic. A venit acasa cam ofilit, spunandu-mi ca-i e rau si ca-l doare burtica. Pls, pls, sa n-o luam de la capat. N-as mai rezista la inca o tura. Noroc ca maine plecam acasa si daca e ceva continuam sa ne doftoricim la Bucuresti.
Mizez insa pe faptul ca era doar frant de oboseala, dupa o zi de alergat prin curte si trei ceasuri de balaceala intensa. God help us!

My desktop