Saturday, July 18, 2009

Cu dedicatie pentru cel mai OSTIL dintre pamanteni


... stie el cine e ...
P.S. Sa nu se inteleaga ca asta e cumva o invitatie ... din contra, ti le dau doar pe la nas si-ti fac in ciuda! Sic!

13 comments:

Anonymous said...

POFTA MARE!!

Anonymous said...

POFTA MARE!
stii tu cine.

Gabriella said...

:))))))))))))))
ha ha ha
ostilulleeee am gatit sarmale!:))))
va pup!

Sandu said...

@gabi:Sa inteleg ca este o invitatie?
Sau procedezi ca ostila?

Andreea Badran said...

Mamaaaaaaaaa, iti dai seama ce-a ratat? Niste sarmale, cu siguranta bestiale si multe clatite cu dulceata sau Nutella. Asa se intampla cand esti ostil!

@ gabi: stai asa, nu-l inversuna si tu ca asta stie sa invarta sarmale si stie sa faca si clatite. Si maine parca vad ca apare pe blogu' lu' nevasta-sa postare cu sarmale si clatite! hahaha

Andra Sara Otilia said...

Maine facem si noi clatite! gata..ca si asa vrem de mult! Pofta mare!

Danesia said...

Nu am mai intrat pe blogul tau, caci anuntasesi ca pleci in vacanta, si nu credeam ca vei mai posta o vreme.
Aproape ca nu pot spune ce am simtit, citind istoriile intamplate in cateva saptamani, am inceput sa plang si am dat cu copypaste adresa ta la toate prietenele si rudele - ma bucur enorm ca totul s-a terminat cu bine, sunteti niste norocosi si cineva acolo sus va iubeste mult de tot, dar cred ca Rayan a trecut printr-un pericol fantastic - cu atat mai mare cu cat boala a fost extrem de grava si s-a manifestat cu scaderea temperaturii - mi se pare mult mai periculoasa decat cresterea temperaturii caci cresterea te alarmeaza si te face atent, in timp ce scaderea abia daca o sesizezi. Cred ca Rayanutzu se va intari cd va mai creste, dar oricum, sper sa ii mai fereasca bolile pe amandoi puiutzii. Ma bucur mult ca ti-ai revenit dupa asa o sperietura, esti o puternica si o curajoasa. Te imbratisez cu mare drag!

Andreea Badran said...

@ andra sara otilia: sa aveti pofta!

@ danesia: da, am avut noroc ca am scapat cu bine si destul de repede. Acum suntem bine cu totii si ne pregatim in curand de a treia vacanta,cea din Liban. Iar am emotii desi acolo, si daca se intampla ceva, parca mi-ar fi cu mult mai bine decat in Bulgaria. Sper insa din tot sufletul sa ne ocoleasca si bolile si orice alt tip de necaz. Mi-a ajuns pt 10 ani de-acum inainte. Te pup si eu cu mare drag

mirela said...

eu n-am inteles cine e ostilu, insa clatitele arata de milioane. cum reusesti sa le faci asa aurii si frumoase?

Danesia said...

:) Mai bine in Liban ca aveti si rude, mai cunosc pe cineva, dar vorba ta, cel mai bine deloc si nicaieri! Iti tin pumnii sa fie totul bine si sa te simti bine! Sa pui poze multe cand te intorci ca eu una chiar n-am nici o idee cum e pe acolo (am auzit insa ca mancarea e excelenta!)

Andreea Badran said...

@ mirela: nu stiu cum au iesit asa. Asa-mi ies mereu dar nu am o reteta speciala. O fi mana mea aurita, hehehe

@ danesia: da, e de preferat sa nu fie nici un incident, desi acolo, paradoxal, exista spitale de lux,super dotate, super curate si civilizate, cu medici f f f buni (majoritatea scoliti in Romania, culmea) si in general tot sist. lor medical este net superior celui romanesc. Daca ar fi sa optez, cu ochii inchisi as opta pt cel de-acolo. Exista respect pentru pacienti si familiile lor si nu umilinta de care ai parte aici. In fine, dar e de preferat totusi sa nu faci cunostinta cu el deloc.
Cat priveste pozele, da, o sa postez cu siguranta, numai ca si anul asta, ca si anul trecut, nu vom umbla prea mult (eu oricum am arat tara aia in lung si-n lat in primii ani si nu prea mi-au mai ramas multe lucruri de descoperit - e o tara f mica pe care o poti strabate intr-o zi din cel mai nordic punct pana in cel mai sudic, fara probleme)din cauza lui Philip care e inca mic ca sa-l trambalez, pe caldurile alea infioratoare, dupa noi, prin diverse excursii. Anul asta o sa stam deci cuminti acasa si o sa ne petrecem timpul in familie, prin gradina, prin livada si sub deja celabra bolta de vie. Copiii o sa fie insa fericiti pt ca au zeci de verisori acolo si se pot juca in voie de dimineata si pana seara.

alina said...

Hai ca ne dor, vrem si noi o poza ceva! :)

Andreea Badran said...

@ alina: vine, vine!