Deja vu

Am asa un sentiment de deja vu cand ma uit la Philip, cand il tin in brate ... Parca m-am intors in timp. E imbracat in aceleasi haine ca si Rayan (doar ca un pic mai devreme decat fratele lui), seamana, dupa parerea noastra, mult de tot cu Rayan, are acelasi plans, are aceleasi grimase si face aceleasi mutritze, rade in acelasi fel si e la fel de sociabil. Pana si cand doarme are aceeasi expresie pe care o avea Rayan. De parca ar fi frati! ;-) Hehehe

Cautam in seara asta in calculator poze vechi cu Rayan, de pe la varsta la care e Philip acum si am observat ceva foarte ciudat: Philip cel real seamana leit cu Rayan din poze, insa daca pui alaturi o poza de-a lui Rayan langa una de-a lui Philip, parca ei nu mai seamana asa de tare. Cum se explica chestia asta?

Acum vreo 2 zile faceam curatenie printre zecile de cutii aflate inca imprastiate prin toata casa si, in timp ce ma uitam la niste poze cu Rayan de cand era bebe, ma intreaba mama foarte contrariata si uitandu-se la pozele din mana mea: "ai developat poze cu Philip si mie nu mi-ai spus?" De aici am dedus ca si ea a avut fix aceeasi senzatie: ca in pozele cu pricina era Philip, ceea ce era wrong. Va las si pe voi sa judecati.

1. Philip ...

Rayan ...

2. Philip ...

Rayan ...

3. Philip ...

Rayan ...

Baietzii mei

La multi ani broscu!

Astazi Philip -"broscu", de la "broscutza" pentru cunoscatori, a implinit doua luni (initial am scris in loc de Philip Rayan (ce act ratat!), apoi m-a corectat Lana care a apucat sa citeasca articolul inainte sa-l postez.
Nici nu-mi vine sa cred cat de repede s-a scurs timpul, cate am facut in astea doua luni ... Spre deosebire de proaspetele mame, eu n-am de ce sa ma vait. Puiul meu doarme toata noaptea inca de cand am iesit din maternitate, e cuminte (nu-i simt prea mult prezenta decat atunci cand ii este intr-adevar foarte foame si cand isi suge pumnii pana ii inroseste), e foarte, foarte vesel, rade tot timpul, e foarte sociabil (la fel cum a fost si Rayan) si ne umple sufletul de bucurie. N-am crezut ca-mi va fi atat de usor cu el, mai ales ca la cat de isterica am fost eu pe perioada celor 9 luni de sarcina, m-am asteptat sa fie un mic monstruletz urlator.

In alta ordine de idei si cu aceasta ocazie, ieri am facut si vaccinul de 2 luni, care de fapt a fost o alcatuire de 7 vaccinuri (unele familiare, inca de la Rayan, altele nu - cum a fost cazul celui pentru Rotavirusuri care cica a aparut pe piatza de cand ne-am mai civilizat si noi un pic, pana acum fiind folosit doar in restul Europei), am bazait putin si ne-a trecut. M-am stresat un pic cu Novocalmine si alte cele dar s-a dovedit a nu fi deloc necesar pana la urma. Tot ieri ne-am cantarit si masurat. Avem 63 cm (lungan nu gluma!) si 5440 gr (se putea si mai bine la acest capitol dar avand in vedere ca papa numai tzitzi e ok), am crescut si la mansarda corespunzator (noi am avut, ca si Rayan, fontanela cam mica si dr a avut emotii ca nu crestem suficient si de-aia noi n-am servit calciu si vigantol pana acum), aratam mult mai mare decat suntem si asta se vede si pe hainutze. Astazi mami a trebuit sa innoiasca complet garderoba si sa puna la naftalina lucrusoarele de 0-3 luni.
Cam atat despre noi deocamdata, mai pe seara postam si o poza recenta.

In hohote ...

Na ca am reusit sa-l surprind asa cum imi este mie cel mai drag ...

Peripluri libaneze

Da! Ne-am intors si, contrar tuturor asteptarilor, totul a fost ok. Desi n-a fost o vacanta obisnuita in sensul clasic al cuvantului (n-am facut absolut nimic timp de 3 saptamani), m-am simtit bine si m-am odihnit. Rafic s-a ocupat zi lumina de fiul nostru cel mare, iar eu am putut sa vad in liniste de cel mic. N-am iesit nicaieri, n-am facut vizite (decat strictul necesar si numai pe langa casa), n-a murit nimeni (s-au mai imbolnavit si operat unii pe ici pe colo, dar nu a fost nimic tragic), deci nu s-a lasat cu jelanie prelungita pana la epuizare si bocete asurzitoare, n-a explodat nici o bomba si n-a fost razboi, cu alte cuvinte, am avut o vacanta linistita, ca undeva la tara la bunici. Ne-am petrecut fiecare zi in gradina, cu multii unchi si multele matusi, cu zecile de verisori de a caror prezenta s-a bucurat cel mai tare Rayan. El s-a distrat cel mai bine si pentru asta m-am si dus acolo. Am stiut ca el se va bucura de hectarele de gradina, livada si vie, ca se va bucura sa se joace cu verisorii lui, ca va fi in centrul atentiei tuturor si atunci va mai uita supararea venirii pe lume a lui Philip. N-am regretat decat drumurile istovitoare pana acolo si de-acolo inapoi spre casa, drumuri care se fac in miez de noapte. E foarte obositor sa calatoresti noaptea cu doi copii care la ora aia sunt in mod normal in lumea viselor si care, epuizati fiind, maraie, caraie si plang de la decolare si pana la aterizare, pe care trebuie sa-i cari in brate ca propriile lor picioare nu-i mai tin de oboseala. Ma rog, una peste alta a meritat pana si acest efort atata timp cat acolo a fost liniste si buna dispozitie. Am si poze, nu cine stie ce intrucat in fiecare an pozele de-acasa sunt la fel, asa ca nu m-am avantat prea tare in a face prea multe. Ar fi fost un deja vu autentic pentru unii dintre voi.

Ziua in care Philip si-a "bagat picioarele" in Mediterana ... am o poza aproape identica si cu Rayan, acum 3 ani!

Nelipsita balaceala din gonflabila ...

Am trecut si prin asta, inca de a doua zi dupa ce am ajuns ... a luat o gura zdravana de asfalt in joaca nebuna cu puradeii de-acolo!

Baietzii lu' mama ...

Devorand via lui jido ...

Cu trei dintre nenumaratii verisori ...

La munca campului ...

Spargatorul de nuci ...

"Alaptandu-l" pe Philip ...