Ploua?

Premiu

Merci Ruxi. Nu il dau nimanui, il pastrez numai pentru mine. Sunt egoista azi.

In premiera absoluta

Si picioarele lui Philip dupa ora de balaceala

Inainte de plecare

Stiu, n-am mai scris nimic de mult, n-am postat nici macar poze, n-am mai avut chef de nimic maret, nici de scris nu mi-a ars, am pendulat in ultima perioada intre desfacut valize, spalat munti de haine din ultima vacanta si pregatirea minutioasa a bagajelor pentru urmatoarea care va dura o luna si deci am slava domnului ce pregati, intre cumparaturi si febra ( da, ati citit bine caci domnul Rayan iar mi-a trantit niste febra vreo 3 zile si 3 nopti - nici n-am mai scris despre asta pentru ca era de necrezut si deja riscam sa cad in derizoriu cu postari numai si numai despre asta), in cateva cuvinte:: stres, tensiune, alergatura multa. M-a doborat caldura asta la propriu asa incat am stat cat am putut inchisa-n casa si-n aerul meu conditionat de unde n-am iesit decat dupa ora 19:00 pentru a mai duce copiii in diversele parcuri din Bucuresti - mi s-a acrit si de Ioanid sincera sa fiu), cum ziceam, n-am facut nimic demn de mentionat, nici pe blog, nici in alta parte.
Sambata plecam din nou, de data asta pentru o luna. In Liban. Ma bucur si nu prea. Stiu ca o sa am liniste acolo, pe de alta parte stiu ca va fi cald, foarte cald, cam la fel de cald cum a fost in Bucuresti in ultimele zile, stiu ca va trebui sa muncesc mai mult decat aici pt ca pe d-na Maria n-o iau cu mine (din pacate) si mai stiu ca, la fel ca si anul trecut, din cauza de bebe inca mic si alaptat, nu-mi voi putea permite sa ma aventurez prin diverse locuri si voi sta mai mult pe langa casa. Chestie care dupa o saptamana, doua, devine extrem de plictisitoare. Pe de alta parte insa stiu sigur ca astia mici vor fi fericiti, ca-si vor intalni liota de verisori de toate varstele si prin urmare si pentru toate gusturile, ca vor ara in lung si-n lat hectarele lui jido de dimineata si pana seara, ca se vor balaci in piscina, ca Rayan va culege via, va culege piersicii, va uda gradina de 100 de ori pe zi, ca li se va cauta in coarne de catre zecile de unchi si matusi care abia ii asteapta. Pentru asta ma bucur.
Asadar dragii mei, avand in vedere ca probabil nu-mi va reveni nici inspiratia si cu atat mai putin cheful de-a scrie pana sambata, va transmit un salut voios de pionier de pe-acum si ne mai auzim in septembrie, asta daca nu cumva, printr-o minune a lui Allah, nu vom avea net si acolo. Si atunci va voi scrie de la umbra nucului batran sau de sub bolta de vie.

Cu dedicatie pentru cel mai OSTIL dintre pamanteni

... stie el cine e ...

P.S. Sa nu se inteleaga ca asta e cumva o invitatie ... din contra, ti le dau doar pe la nas si-ti fac in ciuda! Sic!

Vacanta asta a luat sfarsit

Din pacate. Deja ne facem planuri si ne gandim sa revenim aici luni. Pentru inca cel putin o saptamana. Copiii vor fi foarte tristi in Bucuresti, noi la fel. Ne vom coace si ne intrebam de ce am face-o. Asadar, daca vila va fi goala in weekend-ul viitor (chestie pe care o aflam intr-o ora), luni vom reveni la Bran.
Pana atunci va transmitem salutari si ne revedem din capitala.

:-( :-( :-(

Philip a facut iar febra, tot mare. Acum doarme, nici tzitzi nu i-a trebuit inainte de culcare. Nu s-a mai intamplat sa-mi refuze asta pana acum si sunt foarte trista.
Rayan a fost cu restul gastii la Brasov, la Paradisul Acvatic. A venit acasa cam ofilit, spunandu-mi ca-i e rau si ca-l doare burtica. Pls, pls, sa n-o luam de la capat. N-as mai rezista la inca o tura. Noroc ca maine plecam acasa si daca e ceva continuam sa ne doftoricim la Bucuresti.
Mizez insa pe faptul ca era doar frant de oboseala, dupa o zi de alergat prin curte si trei ceasuri de balaceala intensa. God help us!

My desktop

:-(

Ne invidiati ca totul e mult prea frumos aici la noi? Ei bine, Philip s-a trezit dupa somnul de dupa amiaza cu febra. Sa tot aiba vreun 38-38,5. Sa fie de la soarele de ieri (desi n-a stat foarte mult si a avut capul acoperit), sa fie de la dinti? O raceala refuz sa cred ca este ca atunci mi-ar fi facut-o atunci cand a plouat non stop si a fost frig, nu acum cand e canicula nu?
Si de unde spuneam ca astazi ii umplu piscina si-l las sa se balaceasca la soare, acum stam cuminti la umbra, in carucior si ne plictisim.

Red

Dovada

Primii pasi

Ingerasul meu a facut astazi primii pasi ... in iarba!
N-am fost pe faza ca sa-l filmez, asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant. Am si martori!

P.S. Si inca ceva: azi e vreme caniculara pana si la Bran! Copiii cei mari au avut voie sa se joace cu pistoalele cu apa! Imagine ...

Cum a mai trecut o zi

Dupa doua zile in care vremea a aratat asa, dupa ce mai era putin si crestea muschi pe noi de la atata umezeala,

a iesit in sfarsit si soarele.
Am plecat cu mic, cu mare sa vedem ce s-a ales de gradinile oamenilor din imediata vecinatate, in urma viiturilor de ieri.

apoi am cules floricele,

am vazut musuroaie de furnici

am venit acasa cu un maaaare apetit, ceea ce plozii au umplut pe sestache niste ligheane pe masura (pe care bineinteles ca nu le-au mancat) ...

altii care au dormit in tot acest rastimp, au ras cu pofta si cu cei doi dinti la vedere (asta si a fost ideea - sa vedeti foarte clar ca la 1 an avem si noi 2 dinti)

LA MULTI ANI INGERASUL NOSTRU

A trecut 1 an. Nu ma intrebati cand. Pot sa va spun insa cum. Dar nu acum ca nu ma mai tin balamalele.
De astazi nu mai numaram lunile, ci anii.
In anul asta care s-a scurs parca mai rapid decat oricare altul inainte, am invatat cum sa impart iubirea la doi (chestie pe care, gravida fiind, nu mi-o puteam imagina sub nici o forma), am invatat cum sa gestionez gelozia fiului meu cel mare (si ohoho, e gelos peste masura, believe me), am invatat sa alaptez (iarasi un lucru de care n-am avut parte inainte si la care simt ca vom renunta amandoi foarte greu) si multe altele pe care ori le uitasem de la Rayan incoace, ori nu le experimentasem deloc. A fost greu la inceput, am fost speriata, depasita de situatie, apoi lucrurile au intrat pe fagasul normal si uita-ne la 1 an. La 1 an de-atunci!

Suntem inca la Bran si toata ziua am fost inconjurata de copii care au trebuit supravegheati sa nu se duca gramada pe scari (caci din cauza apelor a trebuit sa ne retragem la interior), sa nu faca prea mare galagie, sa nu darame si distruga diverse pe aici, nu m-am putut concentra sa scriu nimic. De azi de dimineata ma chinui sa postez si eu cateva vorbe si uite ca tot nu reusesc.

Concluzia: pe Philip l-am sarbatorit ieri, cu surle si trambite, cu o parte din mafia mamicilor(Ruxi, Ada, Bogdana), cu alti prieteni, cu rude. A fost lume multa, au fost multi copii. A avut tort, a ales de pe tavita, i s-a taiat motzu', a suflat Rayan in lumanare in locul lui, am facut un mega gratar, a primit cadouri, am umflat baloane, am spart baloane, ne-am distrat si ne-am simtit foarte bine. Daca si vremea ar fi fost mai blanda, totul ar fi fost la superlativ.

P.S. Tot ieri am sarbatorit-o si pe Alex, fetita cea mare a Ruxandrei. Nu postez insa poze cu ea si tortul ei, o las pe Ruxel s-o faca. Ne-am inteles ca ea sa scrie despre Alex si eu despre Philip.