Thursday, March 19, 2009

Childhood, oh childhood!

Stand eu si vorbind cu Crina vrute si nevrute pe mess, sarind de la una la alta, asa cum fac muierile de cele mai multe ori, pornind de la copii si ajungand sa vorbim cate-n luna si in stele, pornind de la educatia puradeilor nostri si ajungand sa ne amintim tot felul de trasnai pe care le faceam noi insine in copilarie, mi s-a parut amuzant sa va impartasesc si voua cateva dintre tampeniile facute de mine si, cu ocazia asta, sa transform asta intr-o leapsa.

Spre exemplu mi-am amintit cum faceam gauri in pereti (racaiam cu unghiile, of course), mancam intai varul, savuram apoi tencuiala si ce mai era pe-acolo prin compozitia peretelui, pana ajungeam, intr-un final, la caramida. Apoi abandonam opera intrucat nu-mi mai placea gustul si incepeam una noua. Alaturi.
In acelasi registru mi-am amintit cati metri patrati de pereti am scris si-am colorat eu cat am fost copil.

Mi-am amintit cum devoram, la mare fiind, melci. Da, da, real melci. Mama imi cumparase un cornet de floricele pe care eu, intr-un moment de neatentie de-al ei sau in mai multe momente de neatentie se pare, l-am varsat integral si l-am umplut cu melci din aceia mici si albi (sigur ii stiti ca e plin litoralul de ei si in zilele noastre). Mirata de crantzaneala care se auzea si care nu semana nicidecum cu rontzaitul floricelelor, s-a uitat in gura mea sa vada ce-i mananca odrasla cu atata pofta. A constatat ca savuram cu o placere nebuna molustele culese de prin iarba. Aveam gura plina!

Mi-am amintit cum puneam bucati de sapun in biberoanele bebelusilor de la Grigore Alexandrescu, atunci cand am stat internata acolo, dupa operatia de apendicita. Acum ma gandesc cu groaza ca ala era probabil lapte muls de mamici (ca altfel nu-mi imaginez ce cauta in frigidere) si ma intreb si acum daca am facut rau vreunui bebelus atunci. Daca vreunul a patit ceva dupa ce a baut laptele respectiv. Si daca de fapt o fi baut vreunul ... sau daca mamele au vazut totusi modificarea din biberoane …
Cu ocazia aceleiasi internari numai nitzel nu le-am daramat alora spitalul cu totul si cand s-a pus problema externarii, au rasuflat cu totii usurati, de la medici si pana la infirmiere, ca scapa de mine si si-au facut o sfanta cruce ca in sfarsit plec de-acolo si ramane cladirea in siguranta.

Mi-am amintit cum mi-am turnat o oala de lapte fiert pe mine, desi fusesem avertizata ca e fierbinte rau si sa nu care cumva sa ma ating de aragaz. Am vrut sa vad daca au dreptate sau ma mint! Si m-am convins ca au avut dreptate! Sa va descriu ce frumos e sa ti se scoata de pe tine hainele in conditiile in care sunt lipite de pielea arsa? E bestial!
Culmea e ca de la arsura in sine n-am nici macar o singura urma, in schimb am o cicatrice de toata frumusetea de la leucoplastul cu care imi fusese prins bandajul si pe care mi l-a smuls o asistenta intr-un fel stiut numai de ea. Thanks mam!

Mi-am amintit cum am vrut eu sa-i dau cu orice pret unui pui de gaina sa bea apa dintr-o oala, tinandu-l cu capul in apa pana l-am inecat.

Mi-am amintit cum am baut, impreuna cu sor-mea, detartrant. Da, da! De fapt am baut apa din sticla de detartrant, uitata de mama pe marginea cazii. Greseala ei! Ne-a fost sete, am gasit aia acolo, goala, am umplut-o cu apa si am tras cate-o dusca. Amandoua. Si apoi ne-am parat una pe alta. Si eu am stat internata in spital unde mi s-au facut perfuzii si clisme fara numar, fara numar. Si de acolo a trebuit sa plec urgent fiindca nici un medic nu mai putea consulta din cauza mea. Ajunsesem sa fiu ubicua. Eram numai printre halatele lor, raspundeam la toate intrebarile in locul pacientilor, asa incat au trebuit sa ma externeze ca sa aiba posibilitatea sa-si exercite meseria. A sunat-o bietul Capraru pe mama si i-a spus: "Doamna, veniti s-o luati de-aici ca nu mai putem face nimic din cauza ei!"

Si daca stau si rascolesc adanc de tot in memorie s-ar putea sa va mai zic. Ma opresc insa aici.
Asadar, vreau sa aud 3-5 tampenii sau lucuri groaznice facute in copilarie de:
Ruxi, Crina, Ruxi, Sabina, Gabi, Mara si Alina. Ma opresc aici nu numele ca sa aiba si ele cui sa mai dea leapsa asta.

Crina, ai legatura asa cum ti-am promis! Credeai ca nu m-am tinut de cuvant? Be my guest now!

14 comments:

un'A'mic said...

oooo, copilaria e plina de din astea. Si daca ar fi sa stam la taclale pe tema 'copil fiind...' cred ca ne-ar prinde sfarsitul lumii. Sau nu, ca si dumnezeu ar avea ceva de povestit :D

Zuzu said...

Wooooooooow!!!
Dar aveai ceva activitate!!

Eu desigur nu imi amintesc nimic:D, insa ai mei se jura ca nu faceam multe, insa cand faceam, aveam gusturi alese
:-)))))))

Adica ma fofilam pr hol cand nu se prindea nimeni si aveam o placere nebuna in a ma juca cu firele cele multe si colorate din doza din perete....
:-))))))))

M-au privat, binenteles, de un asemenea rasfat regesc si le-am tras o sperietura de vad cao tin minte pana azi, iar atunci prima masura a fost sa zideasca toate dozele din casa...
:-))))))

Andreea Badran said...

@ un a mic: in primul rand bine ai venit pe blogul nostru.
In al doilea rand, da, ai dreptate, asa e. Doar ca noi am pornit discutia de la prostioarele copiilor nostri si am extins-o spre propria copilarie. Si-am constatat, eu cel putin,ca ai mei sunt niste ingeri pe langa ce am fost eu.

@anna(zuzu): da, eram cam diabolica cand eram mica, recunosc! Faza cu sapunul in biberoane n-o sami-o iert niciodata. Si daca as putea sa stiu numai ce era in capul meu atunci ...
Cat priveste pasiunea copiilor pt prize, cred ca asta e universala.

un'A'mic said...

sarut mana, bine v-am gasit. multumesc ca mi-ai atras atentia... sa mai fiu si politicos :) E normal ca fiecare discutie despre copii sa se transforme in amintirile propriei copilarii,pentru ca in fiecare din noi exista un copil. Iar povestea cu prizele o confirm si eu, cu toate ca habar nu am de ce se intampla asta. Sarmana mama, exasperata, mi-a zis la un moment dat ca 'acolo' locuieste cineva si sa-l las in pace. Urmatoarea miscare a fost sa scormonesc cu un cui 'chestia' sa-l vad si eu pe locatarul necunoscut. Noroc ca am nimerit 'nulul' :D

alina said...

Zărghită erai, Andreea :))). Acum mi-e clar cu cine seamănă Rayan (am văzut și pozele de le-ai linkuit la Raluca, e clar - copilul tău 100%, Rafic pe unde umbla???) :DDDDD

Ei, am și eu cu ce mă lăuda, și eu tot tomboy am fost în copilărie, sigur o să pun pe blog ceva trăznăi.

crina said...

Andreea iti multumesc! Ne vom pune cat de curand pe povestit prostii. A relatat, Crina.

crina said...

Dar tu aveai o problema cu sistemul sanitar :)). Nu ca nu ar merita.

Ruxel said...

Hm....stai sa mi le pun in ordine, cu toate ca am fost un copil linisti :)

Andreea Badran said...

@ amic: lucky you!

@ alina: da ce zarghita!
Cat priveste asemanarea lui Rayan cu ma-sa ... ce sa zic? M-am mirat si eu ca genele mele au fost totusi dominante ...

@ crina: da, asa e. Ii uram de mica pe astia.

@ ruxel: copil linistit, femeie linistita, la stapana ... un model ce sa mai!

Anonymous said...

Andreea, nici nu mi-ar fi trecut prin cap ca ai atatea la activ pana acum.

Unknown said...

Doamna am semnat prezent la leapsa matale. Sa nu te aud peste cativa ani ca ai sa certi vrodata baietii.Da. Cum nu o sa o fac nici eu.Dementiala esti.Le-ai dat ceva de furca alor tai aaa.Superrr. Si eu imi aduc aminte cu placere de prostioarele pe care le-am facut. Mersi pentru leapsa. M-ai facut sa zambesc azi.

Unknown said...

doamne, dumnezeule! da stiu ca ai fost zbanghie!

inseamna ca eu sunt plictiseala intruchipata... ca eu nu am facut nimic de genul asta... aproape nimic... incep acum sa ma strofoc sa vad daca imi amintesc ceva...

oricum l-am citit de vreo doua ori, ca sa fiu sigura ca am inteles :))))))

mara said...

deci aia cu puiul mi se pare cea mai tare, sa-i dai se bea apă cu oala :)))

Andreea Badran said...

@ mara: nu-i dadeam sa bea apa cu oala, ci dintr-o oala, in sensul ca aveam o oala plina cu apa, l-am bagat pe pui cu capu' in apa si i-am ordonat sa bea. Hahaha
Doar ca tinandu-l acolo prea mult, s-a inecat saracu'! Logic!